Cine ar fi crezut că Ungaria va deveni, spre finalul lui 2025, una dintre cele mai ostile piețe pentru criptomonede din întreaga Uniune Europeană? Și totuși, asta s-a întâmplat.
Într-un interval de doar câteva săptămâni, platforme precum Revolut, eToro, Kriptomat și brokerul local CoinCash și-au anunțat retragerea sau suspendarea serviciilor cripto pe teritoriul maghiar. Sute de mii de utilizatori au rămas cu activele blocate sau au fost nevoiți să le lichideze în grabă, uneori în condiții dezavantajoase.
Ce a declanșat acest exod? Pe scurt, un set de reglementări naționale care merg mult dincolo de ce cere Bruxelles-ul. Budapesta a decis că nu îi ajunge cadrul european MiCA și a construit propriul sistem de validare a tranzacțiilor cripto, un mecanism birocratic care a luat pe nepregătite aproape toți jucătorii din piață.
Nimeni nu se aștepta la o implementare atât de rapidă și, mai ales, nimeni nu anticipa că infrastructura necesară va fi pusă la punct atât de târziu.
Decretul care a răsturnat piața
Totul pornește de la Decretul 10/2025, emis de SZTFH, autoritatea maghiară care supraveghează activitățile reglementate. Actul normativ introduce o cerință inedită la nivel european: orice conversie între criptomonede și monedă tradițională trebuie validată de o firmă terță, licențiată special pentru acest lucru.
Practic, platformele de tranzacționare nu mai pot opera singure, ci depind de acești validatori autorizați pentru a putea procesa tranzacțiile clienților.
Ideea din spatele acestei măsuri pare rezonabilă pe hârtie: un strat suplimentar de control care să prevină spălarea banilor și să protejeze consumatorii. Cine ar putea fi împotriva unor verificări mai stricte, mai ales într-o industrie care a cunoscut atâtea scandaluri?
Problema e că implementarea a fost haotică. Deși legea a fost anunțată cu luni bune înainte, primul validator a primit licență abia în decembrie 2025, cu câteva zile înainte de termenul limită. Companiile s-au trezit într-o situație imposibilă: știau că trebuie să se conformeze, dar nu aveau cu cine să lucreze pentru asta.
SZTFH a publicat un registru online cu validatorii autorizați, însă la momentul intrării în vigoare a noilor reguli, lista conținea un singur nume. Un singur validator pentru o piață întreagă. E ca și cum ai deschide o autostradă și ai pune o singură cabină de taxare pentru milioane de mașini.
Rezultatul era de așteptat: cele mai multe platforme au preferat să suspende operațiunile decât să riște amenzi sau procese pentru neconformare.
MiCA nu a fost de ajuns pentru Budapesta
Ungaria face parte din Uniunea Europeană și, ca atare, trebuie să respecte Regulamentul MiCA, acel cadru legislativ pe care Bruxelles-ul l-a gândit tocmai pentru a uniformiza piața cripto la nivel continental.
Scopul MiCA era să elimine diferențele între țări, astfel încât o companie licențiată în Germania sau Franța să poată opera fără bătăi de cap și în România sau Polonia. Ani de negocieri, compromisuri și ajustări au dus la un text care părea să mulțumească pe toată lumea.
Autoritățile de la Budapesta au decis însă că MiCA nu oferă suficientă protecție și au adăugat propriul lor set de reguli. Sistemul de validare nu are echivalent în nicio altă țară din UE. Criticii spun că, de fapt, noile cerințe funcționează ca bariere comerciale mascate, menite să favorizeze eventualii jucători locali care reușesc să obțină licențele necesare.
Alții văd în această mișcare o încercare a guvernului de a avea un control mai strâns asupra fluxurilor de capital, într-o perioadă în care relațiile cu Bruxelles-ul sunt oricum tensionate.
E o situație ciudată dacă stai să te gândești. Binance, Kraken sau Coinbase operează relativ liniștite în Germania sau Olanda. Aceleași companii, cu aceleași standarde de securitate și conformitate, nu pot sau nu vor să funcționeze în Ungaria.
Diferența nu ține de calitatea serviciilor lor, ci de complexitatea birocratică pe care Budapesta a ales să o impună. Pentru un investitor maghiar, asta înseamnă mai puține opțiuni și, implicit, condiții mai puțin competitive.
Cine a plecat și de ce?
Revolut a fost printre primii care au bătut în retragere. Aplicația britanică, folosită de milioane de oameni din Europa Centrală și de Est, a trimis notificări clienților maghiari în care le explica situația fără ocolișuri: serviciile cripto se opresc pentru a respecta noua legislație. Termenul acordat utilizatorilor pentru a-și vinde activele a fost 18 decembrie 2025. După acea dată, fondurile rămase urmau să fie lichidate automat, iar conturile de criptomonede închise definitiv.
Pentru mulți maghiari, Revolut fusese prima lor experiență cu criptomonedele. Cumpărau câteva zeci de euro în Bitcoin direct din aplicație, fără să deschidă conturi pe exchange-uri complicate sau să învețe despre portofele și chei private. Simplu, rapid, accesibil. Era genul de produs care democratiza accesul la o clasă de active altădată rezervată celor cu cunoștințe tehnice. Acum, acel canal s-a închis brusc.
CoinCash, broker local cu rețea proprie de ATM-uri cripto răspândite prin marile orașe maghiare, a anunțat suspendarea în aceeași perioadă. Ironia e că nici măcar companiile maghiare, teoretic mai apropiate de autoritățile locale și mai familiarizate cu specificul legislativ, nu au reușit să se conformeze la timp. Atât platforma online, cât și bancomatele s-au oprit pe 18 decembrie.
Mesajul oficial vorbea despre o suspendare temporară, dar nimeni nu știe când sau dacă serviciile vor reveni.
Platforma slovenă Kriptomat a comunicat ceva mai deschis. Reprezentanții companiei au explicat că Ungaria implementează un regim de validare fără precedent și că, în aceste condiții, preferă să suspende tranzacționarea până când lucrurile se limpezesc. Data aleasă: 27 decembrie 2025.
Spre deosebire de alții, Kriptomat a lăsat de înțeles că ar putea reveni pe piață dacă obține autorizațiile necesare și dacă infrastructura de validare devine funcțională.
Poate cea mai zgomotoasă plecare a fost cea a eToro. Platforma israeliană, cunoscută pentru conceptul de social trading și pentru campaniile publicitare agresive cu celebrități, își încetează serviciile cripto în Ungaria de pe 26 decembrie.
Pentru mulți investitori de retail, eToro devenise sinonim cu tranzacționarea de criptomonede. Reclamele lor erau peste tot, de la televizor la panouri stradale. Dispariția sa marchează un punct de cotitură în percepția publicului asupra stabilității acestei piețe.
Ce au de făcut utilizatorii prinși la mijloc?
Situația pentru deținătorii maghiari de criptomonede e, să fim sinceri, destul de neplăcută. Termenele scurte i-au forțat pe mulți să ia decizii în grabă. Unii au vândut în pierdere doar ca să nu rămână cu activele blocate pe platforme care nu mai răspund.
Alții au încercat să transfere fondurile pe portofele personale, dar nu toți au cunoștințele tehnice necesare pentru asta. Există o diferență mare între a cumpăra Bitcoin dintr-o aplicație și a gestiona un portofel hardware cu fraze de recuperare și chei private.
Pe forumurile dedicate, discuțiile oscilează între frustrare și resemnare. Câțiva utilizatori au migrat către exchange-uri descentralizate, care nu țin cont de granițe sau reglementări naționale. Alții au apelat la VPN-uri pentru a accesa platforme care încă funcționează în alte țări europene, deși legalitatea acestei practici rămâne discutabilă. O variantă mai prudentă, adoptată de cei cu orizonturi mai lungi de investiție, a fost transferul activelor pe portofele hardware de tip Ledger sau Trezor și așteptarea unor vremuri mai bune.
Cei care vor să rămână în legalitate au o singură opțiune: să folosească exclusiv platformele înregistrate în registrul oficial al SZTFH și să verifice că partenerii acestora dețin licențe de validator.
Deocamdată, alternativele sunt limitate, dar situația s-ar putea schimba pe măsură ce mai multe companii obțin autorizațiile necesare. E o chestiune de răbdare, dar și de încredere că sistemul va funcționa așa cum promit autoritățile.
Cum funcționează sistemul de validare?
Merită să înțelegem mai bine ce presupune acest mecanism pe care Budapesta l-a impus. Când un utilizator vrea să schimbe Bitcoin în forinți sau euro, tranzacția nu mai e procesată direct de platformă.
Intervine validatorul, o entitate separată care verifică dacă totul e în regulă din punct de vedere legal: identitatea clientului, originea fondurilor, conformitatea cu normele anti-spălare de bani. Abia după această verificare, tranzacția poate fi finalizată.
În teorie, asta ar trebui să facă piața mai sigură. În practică, adaugă un strat de complexitate și costuri. Platformele trebuie să încheie contracte cu validatorii, să integreze sistemele lor tehnice, să împartă responsabilități și, inevitabil, să transfere o parte din aceste costuri către utilizatori.
Pentru operatorii mici, cheltuielile de conformare pot fi prohibitive. E posibil ca mulți dintre ei să renunțe pur și simplu la piața maghiară, concentrându-se pe țări cu cerințe mai rezonabile.
Mai e și chestiunea vitezei. Dacă înainte o tranzacție se executa în câteva minute, acum poate dura mai mult, în funcție de cât de aglomerat e validatorul sau cât de complexă e verificarea.
Pentru traderii activi, care depind de execuții rapide pentru a profita de fluctuațiile de preț, asta poate fi o problemă serioasă. Piața cripto nu doarme, iar câteva ore de întârziere pot face diferența între profit și pierdere.
Ce se întâmplă în restul Europei și în lume?
Ungaria nu e singura țară care încearcă să țină în frâu industria cripto, dar e printre cele mai agresive din UE. Germania menține un regim strict prin autoritatea BaFin, iar Franța are propriul sistem de înregistrare pentru furnizorii de servicii digitale. Niciuna însă nu a mers atât de departe încât să impună validatori terți pentru fiecare conversie. Abordarea maghiară rămâne un caz singular pe continent.
În afara Europei, tendința generală e de înăsprire a regulilor. Statele Unite au intensificat acțiunile împotriva exchange-urilor neînregistrate, iar SEC a devenit din ce în ce mai agresivă în urmărirea companiilor care operează în zone gri.
Japonia, după câteva scandaluri răsunătoare și hackuri cu pierderi de sute de milioane de dolari, a implementat cerințe foarte stricte de custodie și raportare. China a mers cel mai departe, interzicând complet tranzacționarea de criptomonede pentru cetățenii săi.
Privită în acest context, abordarea Ungariei pare o cale de mijloc: nu interzice criptomonedele, dar le supune unui control atât de strict încât mulți operatori preferă să plece. Rămâne de văzut dacă această strategie va funcționa sau va împinge pur și simplu activitatea către zone gri, unde autoritățile au și mai puțin control. Istoria arată că prohibiția totală funcționează rar în domeniul financiar, iar reglementarea excesivă poate avea efecte la fel de perverse.
Există și vești mai puțin rele
Nu totul e sumbru. Autorizarea primului validator în decembrie 2025 arată că sistemul poate funcționa, chiar dacă a pornit greoi. OKX, unul dintre marile exchange-uri globale cu origini în China dar cu operațiuni în toată lumea, a anunțat că a obținut aprobările locale, ceea ce sugerează că drumul către conformare, deși anevoios, nu e imposibil de parcurs pentru companiile cu resurse suficiente.
Pe măsură ce mai mulți validatori vor intra pe piață și procedurile se vor roda, e posibil ca unele dintre platformele care au plecat să revină. Exchange-urile mari, cu echipe juridice bine plătite și bugete generoase pentru conformitate, sunt cele mai bine poziționate pentru asta. Micii jucători vor avea în continuare de suferit, iar competiția pe piața maghiară s-ar putea reduce semnificativ.
Mai există și posibilitatea unei intervenții din partea Bruxelles-ului. Dacă reglementările maghiare vor fi văzute ca bariere nejustificate în calea liberei circulații a serviciilor, Comisia Europeană ar putea cere ajustări. S-a mai întâmplat în alte domenii și nu ar fi o premieră ca Ungaria să fie pusă în situația de a-și revizui legislația sub presiune europeană.
Ce urmează pentru piața din regiune?
Vecinii Ungariei, inclusiv România, Slovacia și Cehia, urmăresc cu atenție cum evoluează lucrurile.
Dacă modelul maghiar se va dovedi eficient în combaterea fraudelor și protejarea consumatorilor, alte țări ar putea fi tentate să adopte măsuri similare. Dacă, dimpotrivă, va duce doar la migrarea activității către piețe mai permisive, autoritățile de la Budapesta vor fi probabil nevoite să dea înapoi sau să accepte că și-au sabotat singure piața.
Industria cripto e, prin definiție, globală și greu de încorsetat în granițe naționale. Utilizatorii motivați găsesc întotdeauna soluții, fie ele exchange-uri descentralizate, portofele non-custodial sau platforme din alte jurisdicții. Întrebarea e câți dintre ei vor alege să rămână în legalitate și câți vor migra către zone gri unde nimeni nu le cere explicații. Pentru autoritățile fiscale, această migrare ar putea însemna pierderi semnificative de venituri și o slăbire a controlului pe care tocmai încercau să îl întărească.
Pentru companiile care vor să opereze în toată Europa, situația din Ungaria e un semnal de alarmă. MiCA promitea un cadru unitar, dar realitatea arată că diferențele naționale persistă. A face afaceri pe continent înseamnă, în continuare, să navighezi un labirint de cerințe locale care variază de la o țară la alta, cu surprize care pot apărea oricând.
Un experiment în timp real
Ce se întâmplă acum în Ungaria e, în esență, un test. Autoritățile pariază că un control mai strict va aduce beneficii pe termen lung: mai puține fraude, mai multă încredere din partea publicului, poate chiar o adoptare mai largă a criptomonedelor în economia oficială. Scepticii susțin că efectul va fi opus, o piață sufocată care își pierde relevanța și o activitate care migrează în underground.
Pentru utilizatorii obișnuiți, lunile următoare vor fi complicate. Incertitudinea, opțiunile limitate și presiunea de a lua decizii rapide creează un mediu stresant. Cei care aleg să rămână în piață trebuie să fie mai atenți ca niciodată la platformele pe care le folosesc și la riscurile pe care și le asumă. Timpul răbdării și al așteptării a venit.
Industria cripto a mai trecut prin momente dificile și a supraviețuit de fiecare dată. Prăbușiri de preț, scandaluri, hackuri memorabile, interdicții guvernamentale, le-a văzut pe toate și a ieșit de fiecare dată mai puternică. Ungaria e doar cel mai recent capitol dintr-o poveste lungă și sinuoasă. Cum se va termina? Greu de spus cu certitudine. Dar pentru cei care cred în potențialul acestei tehnologii, obstacolele de acum par mai degrabă hopuri în drum decât capăt de linie.
Piața cripto din Ungaria e la răscruce. Lunile care vin vor arăta dacă țara devine un model de reglementare inteligentă sau un exemplu despre cum birocrația excesivă poate goni inovația peste graniță. Pentru investitori, un singur lucru e cert: vigilența, informarea și prudența nu au fost niciodată mai importante ca acum.
