Pe 12 iunie 2026, mii de oameni s-au trezit cu banii înapoi în cont și fără nicio acțiune SpaceX. Cumpăraseră, cu câteva zile înainte, ceea ce li se vânduse drept acces timpuriu la cea mai mare listare din istorie. Binance Wallet, Bybit și Bitget și-au anulat campaniile și au returnat fondurile, după ce furnizorul din spate, xStocks, nu a reușit să obțină acțiunile promise, așa cum a relatat CoinDesk în ziua listării. Între timp, SpaceX se deschidea pe Nasdaq la 150 de dolari, după un preț de ofertă de 135, și urca spre 164 până la finalul primei zile.
Nimeni nu a fugit cu banii. Nu a fost fraudă, nu a fost hack, nu a fost vreun contract inteligent spart. A fost doar momentul în care s-a văzut, în direct, diferența dintre a tokeniza o acțiune și a avea efectiv acțiunea aceea.
Diferența asta sună tehnică și plictisitoare. Este, de fapt, singurul lucru care contează când pui bani într-un token pre-IPO. Iar categoria a devenit, în ultimii doi ani, una dintre cele mai agresiv promovate din cripto, cu reclame care îți vând acces la OpenAI, Anthropic, Stripe, xAI sau Anduril. Adică exact companiile în care, până mai ieri, intrau doar fonduri de pensii, family office-uri și investitori acreditați cu buzunare adânci.
Ce este, mai exact, un token pre-IPO?
Un token pre-IPO este un instrument digital care oferă expunere economică la valoarea unei companii private, înainte ca acea companie să se listeze la bursă. Cuvântul important e expunere. Nu proprietate, nu acțiune, nu loc în registrul acționarilor, ci expunere la o variație de preț pe care o calculează altcineva pentru tine.
Mulți înțeleg asta abia când încearcă să iasă din poziție. Cumpăraseră convinși că dețin o fracțiune dintr-o companie și descoperă că dețin, în cel mai bun caz, o creanță asupra unui vehicul juridic care, la rândul lui, ar trebui să dețină niște acțiuni. În cel mai rău caz, dețin un contract care nu a atins niciodată vreo acțiune reală.
Cifrele arată cât de repede a crescut zona. Piața tokenurilor pe acțiuni publice a urcat de la aproximativ 32 de milioane de dolari în ianuarie 2025 la circa 963 de milioane un an mai târziu, ajungând pe la 1,4 miliarde la mijlocul lui iunie 2026. Segmentul pre-IPO, mult mai mic și mult mai riscant, a depășit 544 de milioane de dolari în volum tranzacționat doar în primul semestru din 2026.
De ce presale nu înseamnă pre-IPO?
O bună parte din confuzia de pe piața românească vine dintr-un fals prieten lingvistic. Se folosește pre-IPO pentru orice vânzare timpurie de tokenuri, adică pentru ceea ce în cripto se numește presale sau private sale. Sunt lucruri complet diferite, iar amestecul lor a produs mai multe pierderi decât orice grafic prost citit.
Presale înseamnă că un proiect își vinde propriul token înainte de listarea pe exchange-uri. Nu are legătură cu vreo ofertă publică de acțiuni, nu implică o companie care se pregătește de bursă și, în majoritatea cazurilor, nu îți dă niciun drept asupra vreunei firme. Pre-IPO, în sensul financiar clasic, înseamnă acțiuni sau expunere la acțiuni ale unei companii care urmează să se listeze.
Când cineva îți vinde tokenul unui proiect și îl numește pre-IPO, ori nu știe ce spune, ori mizează pe faptul că tu nu știi. Oricare dintre variante e un motiv bun să închizi pagina.
Patru structuri diferite, aceeași reclamă
Sub eticheta tokenuri pre-IPO se ascund modele juridice care se comportă complet diferit atunci când apar probleme. În prima jumătate a lui 2026 piața s-a fragmentat vizibil, deși pe pagina de promovare toate arată la fel. Merită să le cunoști, pentru că ele decid ce primești în ziua în care vrei banii înapoi.
Tokenul construit pe un vehicul cu scop special
Varianta cea mai răspândită folosește un SPV, adică o societate creată special ca să dețină acțiunile. Platforma cumpără sau pretinde că a cumpărat participații în acel vehicul, apoi emite pe blockchain tokenuri care reprezintă expunere indirectă la acțiunile din el. Așa funcționează PreStocks pe Solana, așa a funcționat și oferta lansată de Robinhood în vara lui 2025.
Lanțul are trei verigi, iar tu stai la capătul lui. Deții un token care reprezintă o participație într-un vehicul care ar trebui să dețină acțiuni supuse restricțiilor de transfer impuse de companie. Dacă una dintre verigi cedează, îți rămâne prețul de pe ecran și nimic în spatele lui.
Contractul perpetual care nu atinge nicio acțiune
A doua variantă e complet sintetică. Sunt contracte perpetue decontate în stablecoin, care urmăresc o valoare implicită a companiei, calculată de exchange pe baza unei estimări a numărului de acțiuni. OKX a listat un asemenea contract pe SpaceX în 7 mai 2026, iar pe 2 iunie, după ce formularul S-1 a dezvăluit numărul real de acțiuni, a făcut un rebase și a redenumit contractul.
Paradoxal, aici lucrurile sunt mai cinstite prin construcție, fiindcă nimeni nu pretinde că deții ceva. Pariezi pe o cifră, cu levier, împotriva altor participanți. Pe 10 septembrie 2026, OKX a extins modelul în Europa cu perpetue pe OpenAI și Anthropic, cu levier de până la zece ori, printr-o entitate autorizată în Malta.
Cât de fragilă e baza acestor prețuri se vede în evaluările implicite. La începutul lui septembrie 2026, contractele de pe Binance implicau pentru Anthropic o valoare de peste 2.100 de miliarde de dolari, iar pentru OpenAI în jur de 1.580 de miliarde. Cifrele porneau de la o estimare de un miliard de acțiuni, pe care companiile nu o confirmaseră. Practic, se tranzacționa opinia pieței despre o presupunere.
Nota de datorie și warrantul reglementat
A treia structură ia forma unui instrument de tip datorie. Bitget a oferit, de exemplu, un produs emis de o entitate Republic înregistrată în Insulele Cayman, cu subscriere de la 100 de dolari în USDT, care după listare intră într-un lock-up de aproximativ șase luni, urmat de conversie sau răscumpărare în funcție de prețul bursier. Nu e acțiune, e o obligație contractuală a emitentului față de tine.
A patra abordare, cea mai conservatoare, folosește warrante emise sub Regulation S, cu o cale clară de exercitare în acțiuni listate. Costă mai mult în conformare, se mișcă mai încet și nu produce titluri spectaculoase. În schimb, în ziua listării, cineva chiar are ce să îți livreze.
De ce contează dacă firma e sau nu de acord?
Companiile private își controlează registrul acționarilor prin restricții contractuale de transfer. Nu poți muta acțiuni fără aprobarea consiliului de administrație. Pare birocrație, dar e fundamentul pe care stă sau cade întregul aranjament, iar materialele de promovare sar elegant peste el.
Pe 13 mai 2026, Anthropic și-a actualizat pagina de avertizare pentru investitori și a spus lucrurilor pe nume. Compania nu permite vehiculelor cu scop special să dobândească acțiuni, iar orice transfer către un asemenea vehicul este nul conform restricțiilor sale. A adăugat că terții care pretind că îi vând acțiuni prin vânzări directe, contracte forward, titluri tokenizate sau alte mecanisme fie sunt implicați în fraudă, fie oferă ceva ce ar putea să nu valoreze nimic.
OpenAI transmisese un mesaj asemănător, avertizând că tranzacțiile neautorizate pot încălca legislația americană a valorilor mobiliare și pot duce la invalidarea participației. Piața a reacționat în câteva ore. Tokenurile PreStocks pe Anthropic au scăzut cu circa 34 la sută într-o săptămână, iar cele pe OpenAI cu aproape 39 la sută, conform datelor CoinGecko citate de CoinDesk.
Important de reținut e că în ziua aceea nu se schimbase absolut nimic în activitatea celor două companii. Niciun raport financiar slab, nicio pierdere de clienți, nicio problemă tehnică. Doar o precizare juridică, suficientă însă cât să șteargă premisa pe care fuseseră vândute tokenurile.
Episodul avusese un precedent aproape identic cu un an înainte. Pe 30 iunie 2025, Robinhood lansase în Uniunea Europeană tokenuri pe acțiuni construite pe Arbitrum, inclusiv pe OpenAI și SpaceX. Două zile mai târziu, OpenAI a declarat public că acele tokenuri nu reprezintă participații în companie, că nu există niciun parteneriat și că nu a aprobat niciun transfer.
Banca Lituaniei, autoritatea care supraveghează operațiunile europene ale brokerului, a cerut lămuriri. Directorul general al Robinhood a apărat produsul, recunoscând totuși că, tehnic vorbind, nu e capital social. Asta spune destul despre distanța dintre ce se vinde și ce se cumpără.
Cinci momente în care pariul pre-IPO chiar a funcționat
Ar fi nedrept să prezint doar dezastrele. Câteva dintre aceste construcții au produs randamente pe care puțini investitori de retail le văd într-o viață, iar diferența dintre ele și restul nu ține de noroc.
Vânzarea publică de ether din 2014
Presale-ul Ethereum rămâne etalonul categoriei. Proiectul a strâns 31.591 de bitcoini în vara lui 2014, adică vreo 18,4 milioane de dolari la cursul de atunci, distribuind aproximativ 60 de milioane de ether la un preț mediu de circa 31 de cenți. Cine a păstrat a văzut de mii de ori banii investiți.
Nu norocul a făcut diferența, ci faptul că fondurile au construit efectiv ceva. A rezultat o rețea funcțională, cu cod public și o comunitate de dezvoltatori care există și azi. Nu e o garanție, dar e condiția minimă pe care majoritatea ofertelor din 2017 și 2018 nu au îndeplinit-o.
ICO-ul Binance și tokenul BNB
În iulie 2017, Binance a strâns aproximativ 15 milioane de dolari vânzând BNB la vreo 15 cenți bucata. Exchange-ul era pe atunci o necunoscută printre zeci de alte necunoscute. Diferența a făcut-o mecanismul de răscumpărare și ardere periodică, care lega tokenul direct de veniturile platformei.
Cine a cumpărat atunci și a rezistat prin toate ciclurile a obținut un randament greu de exprimat decent în procente. Aici apare însă prima lecție incomodă. Pentru fiecare BNB există câteva sute de tokenuri vândute în aceeași perioadă, cu aceeași retorică, care astăzi nu mai au nici măcar un site funcțional.
Contractul CBSE dinaintea listării Coinbase
Cel mai instructiv exemplu vine din decembrie 2020, când FTX a listat contracte pre-IPO pe Coinbase, sub simbolul CBSE. Prețul de pornire era pe la 230 de dolari, ceea ce implica o capitalizare de circa 57,5 miliarde. Decontarea urma să se facă la închiderea primei zile de tranzacționare a acțiunii.
Pe 13 aprilie 2021, cu o zi înainte de listare, contractul se tranzacționa la 594 de dolari, adică o evaluare de peste 140 de miliarde. A doua zi, COIN s-a deschis la 381, a urcat până la 429,54 și a închis la 328,28.
Cine intrase în decembrie a ieșit cu un plus de aproape 43 la sută. Cine a cumpărat în euforia din ajun a pierdut aproape jumătate din bani în mai puțin de 24 de ore. Același instrument, aceeași companie, două rezultate opuse, iar singura variabilă a fost prețul de intrare.
Produsele care chiar aveau acțiunea în ziua listării SpaceX
Nu toată lumea a rămas cu ochii în soare în iunie 2026. Platformele care porniseră de la titluri reale, custodie reglementată și drepturi contractuale clare au funcționat fără întrerupere. Tokenul emis de Backpack Securities pe Solana, răscumpărabil și acoperit de acțiuni ținute la broker, și-a făcut treaba, la fel și Dinari, care a menținut continuitatea exact când conducta de alocări a celorlalți s-a înfundat.
Reacția de după contează și ea. Bitget a rambursat utilizatorii și a trecut la o soluție cu acoperire unu la unu, păstrată la broker. Binance a mers mai departe și a distribuit acțiuni SpaceX de un milion de dolari, împărțite egal între participanții la campania anulată.
Perpetuele care au prins corect evaluarea SpaceX
Pentru traderii care au înțeles că nu cumpără o companie, ci un contract, perioada dinaintea listării a fost profitabilă. Contractul de pe OKX, listat în mai și ajustat în iunie pe baza numărului real de acțiuni din S-1, a urmărit destul de fidel evoluția evaluării. Un raport CoinGecko despre piețele de acțiuni tokenizate arată o abatere de circa 4,9 la sută față de prețul de deschidere în cazul SpaceX.
Pentru un instrument pur speculativ, e o estimare surprinzător de bună. Asta nu face perpetuele sigure, mai ales cu levier. Înseamnă doar că, folosite pentru ce sunt, ele își fac treaba mai onest decât produsele care pretind că îți vând bucăți dintr-o companie.
Partea în care oamenii au rămas fără bani
Cealaltă coloană a bilanțului e mult mai lungă. Am ales cazurile cu urmă judiciară, nu zvonurile de pe grupuri.
BitConnect
BitConnect a funcționat între 2016 și ianuarie 2018 ca un sistem de împrumut cu randamente garantate, promovat ca intrare timpurie într-un ecosistem revoluționar. Autoritatea americană de reglementare a valorilor mobiliare a estimat ulterior că schema a atras în jur de două miliarde de dolari. Când platforma și-a închis brusc programul de creditare, tokenul BCC a pierdut peste 90 la sută în câteva ore.
Unul dintre promotorii principali a pledat vinovat, iar fondatorul a fost pus sub acuzare în 2022 și nu a fost prins nici până azi. Semnalul de alarmă fusese vizibil de la început, fiindcă randamentele erau prezentate drept garantate. În piețe reale nimeni nu garantează nimic.
OneCoin
OneCoin rămâne cazul cu cele mai mari pierderi, estimate la peste patru miliarde de euro la nivel global, cu victime numeroase și în România. Vânzarea se făcea prin pachete educaționale care includeau tokenuri, iar discursul comercial se sprijinea masiv pe ideea că listarea urmează, adică exact retorica de tip pre-IPO. Listarea nu a venit niciodată, pentru simplul motiv că nu exista blockchain în spate.
Ruja Ignatova a dispărut în octombrie 2017 și a ajuns pe lista celor mai căutați fugari din lume. Unul dintre asociații apropiați a primit 20 de ani de închisoare. Detaliul care ar fi trebuit să oprească pe oricine era banal. Nu se putea verifica nimic on-chain, fiindcă nu exista niciun chain.
Centra Tech
Centra Tech a strâns circa 25 de milioane de dolari în 2017, cu promovare inclusiv din partea unor vedete cu milioane de urmăritori. Parteneriatele cu marile rețele de carduri, prezentate ca fapt împlinit, nu existau. Fondatorii au fost condamnați, iar promotorii au plătit amenzi pentru că nu au dezvăluit că fuseseră remunerați.
Lecția e simplă și se aplică perfect și azi. Un nume mare care apare într-o postare nu e o verificare, ci o campanie plătită, uneori nedeclarată.
Pincoin și iFan
În aprilie 2018, o firmă din Vietnam a dispărut cu aproximativ 660 de milioane de dolari strânși de la vreo 32.000 de investitori, prin două tokenuri promovate cu randamente lunare fixe și bonusuri pentru recrutarea altor participanți. Era o schemă piramidală îmbrăcată în vocabular tehnologic. Sediul a fost găsit gol.
Falsele acțiuni pre-IPO vândute prin mesaje private
Categoria asta nu are nevoie de blockchain ca să funcționeze și e probabil cea mai activă în România chiar acum. Cineva te adaugă într-un grup de WhatsApp unde se discută despre o companie care urmează să se listeze, apoi apare oferta de acțiuni pre-IPO la preț preferențial. Testimonialele entuziaste vin de la conturi controlate de aceiași oameni.
Modelul are decenii de istorie. Comisia americană pentru valori mobiliare a oprit în 2018 o schemă în care cineva vânduse acțiuni pre-IPO inexistente într-o companie care nici măcar nu fusese încă înființată, promițând o multiplicare de 60 de ori.
Cu ani înainte, FINRA avertiza asupra acelorași scheme construite în jurul numelui Facebook. Astăzi circulă cu Starlink, OpenAI și SpaceX. Se schimbă doar brandul din titlu, restul e copy paste.
Tokenurile care nu au fost fraudă, dar au produs pierderi
Cazul PreStocks din mai 2026 merită o categorie separată, fiindcă nu vorbim despre escroci. Platforma emitea tokenuri pe Solana, susținea o acoperire unu la unu prin vehicule speciale și promisese rapoarte de atestare. Rapoartele acelea nu au fost publicate niciodată de vreun auditor independent.
Când companiile au invalidat public structura, prețurile s-au prăbușit, iar cine voia să iasă a descoperit a doua problemă. Lichiditatea disponibilă pentru tokenul Anthropic era de puțin peste 333.000 de dolari în stablecoin, plus vreo 18.000 în SOL. Profiturile de pe hârtie erau, așadar, mult mai mari decât banii care puteau fi retrași efectiv.
Riscurile care nu apar în materialul de promovare
Frauda e riscul evident. Mai periculoase, pentru că trec neobservate, sunt riscurile structurale care lovesc și în produsele perfect legale.
Lichiditatea aproape inexistentă
Un preț afișat nu e un preț la care poți ieși. Piețele astea sunt concentrate brutal, cu zece active care acoperă peste trei sferturi din volum și cu peste 70 la sută din pozițiile deschise pe doar două platforme. Dacă toată lumea vrea să iasă în aceeași zi, cei care apasă butonul mai târziu primesc un preț pe care nu îl vor recunoaște.
Decalajul dintre token și activul real
Chiar și când există acțiuni în spate, apare o diferență de valoare între token, deținerile vehiculului și acțiunea listată. Comisioanele, termenii contractuali, mecanica de răscumpărare după listare și perioadele de lock-up fac ca tokenul să nu urmeze fidel acțiunea. Decalajul se observă abia în ziua în care ceri banii.
Contrapartea și custodia
Cumpărând un asemenea produs îți asumi simultan riscul emitentului, al brokerului care ține acțiunile, al vehiculului juridic din jurisdicția în care a fost înregistrat și al platformei pe care tranzacționezi. Sunt patru puncte de eșec, dintre care cel puțin trei nu pot fi verificate de un investitor obișnuit. Contractul, lung și plictisitor, e singurul loc unde scrie cine îți datorează ce.
Diluția și numărul real de acțiuni
O companie privată poate emite acțiuni noi oricând. Dacă evaluarea implicită din contractul tău pornește de la o estimare de un miliard de acțiuni, iar prospectul arată altceva, valoarea se recalculează peste noapte. Unele platforme au prevăzut deja ajustări automate când cifra reală diferă cu peste trei la sută față de estimare, ceea ce e corect, dar tot înseamnă că stai pe o presupunere.
Cum verifici o ofertă pre-IPO în cinci minute?
Prima întrebare, singura care contează cu adevărat, e ce deții exact. Caută în documentație dacă vorbim despre o acțiune, o participație într-un vehicul, o notă de datorie sau un contract derivat. Dacă răspunsul nu e formulat clar și juridic, nu e o scăpare de redactare, e o alegere.
A doua întrebare e dacă firma vizată a confirmat ceva. OpenAI și Anthropic publică pagini oficiale în care listează inclusiv intermediarii neautorizați, iar verificarea durează două minute și poate salva o sumă serioasă.
A treia ține de bani, nu de promisiuni. Uită-te la lichiditatea reală din piața tokenului, nu la volumul afișat, și întreabă-te dacă suma pe care vrei să o pui ar putea fi retrasă într-o zi obișnuită. A patra vizează emitentul și jurisdicția, iar dacă în spate e o firmă offshore fără istoric verificabil, răspunsul s-a dat singur.
Ultima întrebare e despre tine. Dacă ai cumpărat pentru că ți-a fost teamă că ratezi ceva, mai așteaptă o săptămână. Ofertele legitime nu dispar în 48 de ore, iar cele care dispar în 48 de ore rareori sunt legitime.
Ce spun regulile europene despre aceste instrumente?
Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe a atras atenția explicit asupra categoriei. Directorul executiv al ESMA a subliniat că instrumentele tokenizate oferă acces continuu și fracționare, dar de regulă nu conferă drepturi de acționar, ceea ce creează un risc real de neînțelegere pentru investitor. Nu e o interdicție, e un avertisment de comunicare.
Pentru un investitor din România, distincția juridică are consecințe foarte practice. Un token care replică o acțiune tinde să fie tratat ca instrument financiar, deci intră sub legislația pieței de capital, nu sub regimul criptoactivelor din MiCA, a cărui perioadă de tranziție s-a încheiat pe 1 iulie 2026. De aici derivă atât cerințele de autorizare pentru platformă, cât și tratamentul fiscal.
Majoritatea programelor serioase exclud explicit rezidenții americani și operează sub Regulation S sau sub prospect european. Dacă o platformă îți spune că acceptă pe oricine, de oriunde, fără verificări, nu ai găsit o portiță. Ai găsit o problemă.
Partea fiscală merită pregătită din prima zi. Păstrează extrasele, confirmările de tranzacție și termenii contractuali ai produsului, fiindcă încadrarea acestor instrumente hibride nu e mereu evidentă, iar câștigurile din transferul de criptoactive se impozitează cu 16 la sută începând din ianuarie 2026. O discuție cu un consultant fiscal costă mult mai puțin decât o recalculare făcută din memorie peste doi ani.
Unde rămâne, până la urmă, ideea de acces la piețele private
Ce s-a întâmplat în 2026 nu a omorât tokenizarea acțiunilor. A separat, destul de dureros, produsele care pornesc de la un titlu real, custodie reglementată și drepturi clare, de cele care pornesc de la o pagină de marketing și un contract inteligent. Primele au funcționat exact în ziua în care a contat, celelalte au returnat banii sau, mai rău, nu au avut ce returna.
Ideea în sine rămâne bună. Faptul că un om obișnuit poate avea expunere la companii care rescriu economia, fără să aibă un milion de dolari și un avocat la New York, chiar e un progres. Doar că progresul ăsta se măsoară în calitatea structurii juridice, nu în viteza cu care apare un token nou.
Dacă vrei să te apropii de zonă, fă-o cu bani pe care ți-i permiți să îi blochezi ani buni și cu așteptarea că lichiditatea poate dispărea exact când ai nevoie de ea. Citește ce scrie în contract, nu ce scrie pe banner. Și ține minte un lucru valabil în toate cazurile de mai sus. Informația care conta fusese publicată înainte de prăbușire, nu după.
Întrebări frecvente despre tokenurile pre-IPO
Aproape niciodată. Aceste instrumente oferă expunere la variația unei evaluări, nu calitatea de acționar. Drepturile de vot și dividendele aparțin deținătorului înscris în registrul companiei, iar cumpărătorul tokenului nu se află acolo. Dacă un material de promovare sugerează altceva, verifică documentația legală înainte de orice plată.
Depinde exclusiv de structura produsului. Un contract derivat se decontează în numerar la un preț de referință, un token acoperit prin broker poate fi răscumpărat în acțiuni sau în bani, iar o notă de datorie intră de regulă într-un lock-up de câteva luni înainte de conversie. Termenii sunt scriși în documentul de emisiune, nu pe pagina de prezentare.
Companiile private mari publică pagini oficiale de avertizare pentru investitori, unde precizează dacă permit transferuri și cine are dreptul să le intermedieze. Anthropic și OpenAI au făcut exact asta în 2025 și 2026, numind inclusiv intermediari neautorizați. Dacă platforma nu apare acolo sau apare pe lista celor neautorizate, situația e clară.
Tranzacționarea lor nu este interzisă, însă instrumentele care replică acțiuni intră de regulă în sfera legislației privind instrumentele financiare, ceea ce presupune cerințe de autorizare pentru platformă. Multe produse din categorie sunt oferite doar în anumite jurisdicții și exclud explicit unele categorii de investitori. Verifică întotdeauna dacă furnizorul are dreptul să presteze serviciul în Uniunea Europeană.
Tratamentul fiscal depinde de încadrarea juridică a produsului și nu există un răspuns unic pentru toate variantele. Câștigurile din transferul de criptoactive se impozitează cu 16 la sută începând din ianuarie 2026, în timp ce instrumentele financiare clasice urmează alt regim. Păstrează documentele fiecărei tranzacții și cere o opinie fiscală înainte de depunerea declarației.
Contactul nesolicitat combinat cu presiunea de timp. Ofertele reale nu ajung la tine printr-un mesaj privat de la o persoană necunoscută care te adaugă într-un grup plin de testimoniale entuziaste. Al doilea semnal, la fel de puternic, este promisiunea unui randament garantat sau a unei multiplicări sigure la listare.
Cazul Coinbase din 2021 răspunde destul de bine. Contractul care implica o evaluare de peste 140 de miliarde cu o zi înainte de debut s-a decontat cu aproape jumătate mai jos, după închiderea primei ședințe de tranzacționare. Cu cât te apropii de momentul listării, cu atât plătești mai mult entuziasm și mai puțină informație.
Tokenul pre-IPO urmărește valoarea acțiunilor unei companii private care se pregătește de bursă, în timp ce presale-ul înseamnă vânzarea timpurie a tokenului propriu al unui proiect cripto. Primul depinde de existența unor acțiuni reale și de acordul companiei, al doilea depinde exclusiv de echipa care emite tokenul. Folosirea termenului pre-IPO pentru un presale este, în sine, un semnal de avertizare.
