Cel mai mare emitent de stablecoin din lume adună peste o tonă de aur pe săptămână, într-un seif nuclear construit în anii ’40, adânc sub munții Elveției. Aurul l-a depășit pe Bitcoin ca randament pe cinci ani, iar banii investitorilor curg spre metalul galben.
Piața criptomonedelor scade, aurul bate record după record, iar o companie din chiar inima industriei blockchain face un gest pe care puțini l-ar fi anticipat acum câțiva ani.
Tether, firma din spatele celui mai tranzacționat stablecoin din lume, USDT, cumpără aur fizic într-un ritm de peste o tonă pe săptămână. Unde îl ține? Într-un buncăr nuclear din perioada Războiului Rece, săpat în munte, undeva în Alpii elvețieni. Sună a film de spionaj, dar mizele financiare sunt foarte reale.
Paolo Ardoino, CEO-ul Tether, a descris locația drept „un loc în stil James Bond”. Dincolo de imaginea cinematografică, mesajul e limpede: compania își protejează rezervele cu o seriozitate pe care de obicei o asociem cu statele și arsenalele lor strategice.
La ora actuală, Tether deține în jur de 140 de tone de aur, evaluate la circa 24 de miliarde de dolari. Practic, firma a ajuns printre cei mai mari deținători privați de aur din lume, depășită doar de guverne, bănci centrale și marile ETF-uri.
Ritmul achizițiilor e impresionant. Ardoino spune că firma sa cumpără până la două tone pe săptămână, adică peste un miliard de dolari pe lună la cotațiile actuale.
O parte din aur susține tokenul XAUT, un stablecoin legat de prețul metalului, iar restul intră direct în trezoreria companiei. Ca termen de comparație, ritmul de achiziție al Tether depășește cel al unor țări precum Grecia, Qatar sau Australia, conform datelor FMI.
Filozofia din spatele aurului
De ce tocmai aur și de ce tocmai acum? Pe scurt, pentru că piața oferă semnale pe care Ardoino le citește într-un anumit fel. El crede că economiile occidentale se erodează, că încrederea în monedele tradiționale se subțiază pe zi ce trece și că firma lui poate deveni un fel de ancoră pentru o lume financiară din ce în ce mai agitată.
E o viziune pe care o poți numi ambițioasă sau, după gusturi, cam grandilocventă. Dar cifrele îi dau cel puțin parțial dreptate.
Prețul aurului a crescut cu peste 83% în ultimul an. A trecut de 5.000 de dolari pe uncie la jumătatea lunii ianuarie 2026 și a atins un maxim istoric în jurul a 5.600 de dolari, înainte de o corecție bruscă la finalul lunii.
Băncile centrale au alimentat această creștere: Polonia, Kazahstanul, Brazilia și Azerbaidjanul s-au aflat printre cei mai activi cumpărători din 2025, potrivit World Gold Council.
Ardoino merge mai departe cu interpretarea. El sugerează că unele state cumpără aur pregătindu-se să lanseze versiuni tokenizate ale metalului, capabile să concureze cu dolarul american.
Câteva țări din blocul BRICS se regăsesc printre principalii acumulatori, ceea ce hrănește speculațiile legate de o posibilă reorganizare a arhitecturii monetare globale. Rusia e singura excepție notabilă, fiind vânzător net, probabil pentru a finanța costurile războiului.
„Prin Tether Gold, operăm la o scară care ne plasează alături de deținătorii suverani de aur, iar asta vine cu o responsabilitate reală.” — Paolo Ardoino, CEO Tether
Buncărele elvețiene au și o istorie cripto
Să depozitezi active valoroase sub un munte elvețian nu e o idee nouă în lumea criptomonedelor. Povestea asta a început cu mult înainte de Tether, prin firma Xapo, fondată în 2013 de argentinianul Wences Casares. Omul e un personaj aparte.
Supranumit „pacientul zero” al Bitcoinului în Silicon Valley, Casares e cel care le-a băgat primele fracțiuni de Bitcoin în buzunar unor oameni precum Bill Gates și Reid Hoffman, pe vremea când aproape nimeni din lumea tech-ului nu lua criptomonedele în serios.
Xapo opera dintr-un buncăr militar ridicat în 1947, lângă lacul Lucerna. Casares l-a transformat într-un centru de date ultra-securizat, cu o suprafață de vreo 1.000 de metri pătrați, săpat la peste 320 de metri în granit.
Cine voia să intre trebuia să treacă prin scanare biometrică și amprentare, apoi printr-un cilindru din sticlă antiglonț care se închidea în jurul tău ca o capcană. Dincolo urmau uși de oțel proiectate să reziste unei explozii nucleare. Iar în centrul întregului complex se afla așa-numita cameră rece, înconjurată de plăci de oțel care formau o colivie Faraday, un scut împotriva atacurilor cu impuls electromagnetic.
Echipamentele din interior nu fuseseră conectate niciodată la internet.
Ce păzea Xapo acolo nu era Bitcoin în sensul fizic al cuvântului, ci cheile criptografice private ale clienților. Fiecare tranzacție necesita aprobare din alte două seifuri, aflate pe continente diferite.
Paranoia securitară era extremă, dar justificată: în primii ani ai industriei, furturile digitale erau ceva obișnuit, iar sumele dispărute se numărau în sute de milioane de dolari.
Casares și-a clădit toată filozofia de afaceri pe o rană personală. Crescut într-o familie de crescători de oi din Patagonia, trăise pe pielea lui ce înseamnă să-ți vezi economiile dispărând peste noapte din cauza prăbușirilor monetare repetate ale Argentinei.
Pentru el, Bitcoinul era moneda pe care niciun guvern n-o poate tipări, devalua sau confisca. Iar buncărul din munții Elveției era locul unde s-o păstrezi în siguranță.
În 2019, Casares a vândut brațul de custodie al Xapo către Coinbase, pentru 55 de milioane de dolari. Compania funcționează azi ca bancă digitală privată din Gibraltar, dar încă menține un nod de stocare la rece în buncărul elvețian, acum dotat cu tehnologie de calcul multipartit (MPC) pentru securizarea cheilor criptografice.
Când aurul îl bate pe Bitcoin la propriul său joc
Până de curând, povestea pe care o auzeau toți era simplă și seducătoare: Bitcoinul e aurul digital, doar că mai rapid, mai ușor de mutat dintr-o țară în alta și cu o ofertă strict limitată la 21 de milioane de unități. Generații întregi de investitori tineri au pariat pe această narațiune. Un timp, a funcționat.
Anul 2025 și primele săptămâni din 2026 au stricat însă socotelile. Bitcoin a pierdut aproximativ 35% față de maximul istoric din octombrie 2025, când se tranzacționa la circa 126.000 de dolari. La finele lui ianuarie 2026, prețul se învârtea pe la 83.000 de dolari. Ethereum scăzuse cu 30% în trei luni, Solana cu 37%.
Aurul, pe de altă parte, a urcat constant. Pe un orizont de cinci ani, metalul galben s-a apreciat cu aproximativ 174%, în timp ce Bitcoin a câștigat 142% în aceeași perioadă. Pentru o comunitate obișnuită să-și bată joc de aur ca de o relicvă a generațiilor trecute, inversarea clasamentului a picat greu.
Sentimentul investitorilor arată o prăpastie
Indexul Fear & Greed pentru Bitcoin coborâse în zona de frică, la un scor de 26 din 100. Același indicator, calculat pentru aur, urcase la 99 din 100, adică lăcomie extremă. Prăpastia dintre cele două sentimente spune totul despre cum se poziționează banii în acest moment: investitorii au o încredere aproape euforică în metalul prețios și o neîncredere profundă în cripto.
Raportul Bitcoin-aur, care măsoară câte uncii de aur valorează un Bitcoin, a căzut de la un maxim de 37 în vara lui 2025 la aproximativ 16 în ianuarie 2026. Un declin de 60% în mai puțin de un an. Este a șasea lună la rând în care Bitcoin pierde în fața aurului, o serie negativă care nu s-a mai văzut din 2019-2020.
De ce Bitcoinul n-a reușit să fie refugiul promis?
Teoria suna bine: când dolarul slăbește și tensiunile geopolitice cresc, Bitcoinul ar trebui să prospere. E moneda pe care n-o controlează nimeni, nu? În practică, când incertitudinea lovește brusc, Bitcoinul se comportă ca un activ de risc, nu ca un refugiu. Investitorii îl vând primii ca să facă rost de lichidități și să-și reducă expunerea la volatilitate. Aurul, dimpotrivă, atrage capital tocmai în momentele de panică. Face asta de milenii, și aparent n-a încetat.
Un raport al firmei NYDIG aduce un alt element în discuție: deținătorii vechi de Bitcoin vând. Datele on-chain arată că monede păstrate ani de zile se mișcă spre bursele de criptomonede, creând o presiune constantă de vânzare. Situația aurului e diametral opusă: băncile centrale continuă să cumpere la niveluri record, asigurând o cerere structurală pe care Bitcoinul n-o are.
Jim Bianco, fondatorul Bianco Research, a pus cifrele cap la cap de la alegerile americane din noiembrie 2024. Bitcoin a scăzut cu 2,6%. Argintul a crescut cu peste 200%. Aurul cu 83%. Nasdaq cu 24%. S&P 500 cu aproape 18%. Bitcoinul a rămas singur în urmă, și nimeni nu pare să știe exact ce narațiune l-ar putea scoate din impas.
XAUT, tokenul de aur al Tether
Pe acest fundal de reorientare spre aur, tokenul Tether Gold (XAUT) a căpătat o greutate aparte. A fost lansat în 2020 de TG Commodities Limited, o entitate din ecosistemul Tether, și funcționează ca un stablecoin adosat la aur fizic, într-un raport de 1 la 1. Concret, fiecare token reprezintă o uncie troy de aur fin, depozitată în Elveția conform standardelor London Bullion Market Association.
Față de deținerea clasică de aur, XAUT elimină bătaia de cap legată de stocare și de accesibilitate. Poți deține fracțiuni minuscule de aur, până la a șasea zecimală, poți transfera tokenul pe blockchain oricând, iar pe platforma Tether Gold poți verifica în timp real la ce lingou fizic corespunde deținerile tale.
La finele lui ianuarie 2026, piața stablecoin-urilor adosate la aur depășise 4 miliarde de dolari ca valoare totală, de la 1,3 miliarde la începutul lui 2025. XAUT domina segmentul cu o cotă de circa 60%. Capitalizarea sa de piață ajunsese la 2,7 miliarde de dolari, conform CoinGecko.
Cât de transparent e tot mecanismul?
Tether publică atestări trimestriale realizate de BDO, una dintre cele mai mari firme independente de audit la nivel global. Raportul din al patrulea trimestru al lui 2025 confirmă că Tether Gold Investments, structura care cuprinde Tether International Limited și TG Commodities Limited, deținea 16,2 tone de aur pentru acoperirea tokenului XAUT la finele lunii decembrie 2025. Separat, rezervele de aur ale Tether destinate susținerii USDT ajunseseră la circa 12,9 miliarde de dolari la finele lui septembrie 2025, echivalentul a vreo 104 tone la prețul de atunci.
Compania operează sub licență din El Salvador, iar atestările trimestriale adaugă un strat de credibilitate într-o industrie cu un istoric deloc strălucit la capitolul transparență. Față de anii trecuți, când rezervele Tether stârneau controverse aprinse, progresul e vizibil. Scepticii remarcă, pe bună dreptate, că o atestare nu e un audit complet, dar diferența față de ce era acum trei-patru ani e semnificativă.
De ce tot Elveția?
Alegerea Elveției nu ține doar de tradiția cripto. Confederația găzduiește aproximativ un sfert din aurul depozitat la nivel mondial, conform estimărilor din industrie. Stabilitatea politică a țării, neutralitatea ei de secole, sistemul juridic solid și infrastructura bancară sofisticată au transformat-o de mult în destinația preferată pentru cei care vor să-și păstreze averea în siguranță.
Buncărele din munți adaugă un strat suplimentar. Au fost construite în anii 1940 și 1950 pentru eventualitatea unui conflict nuclear, iar după Războiul Rece, multe au fost reconvertite în centre de date și seifuri private. Granitul în care sunt săpate oferă protecție naturală, iar izolarea geografică face orice tentativă de acces neautorizat extrem de complicată.
Deltalis, firma care administrează centrul de date folosit de Tether, operează mai multe astfel de facilități în Alpi. Infrastructura lor include uși de oțel de șase tone, sisteme biometrice în mai multe straturi, colivii Faraday și protocoale de securitate gândite pentru scenarii extreme. Acum un deceniu, acest tip de protecție era rezervat cheilor criptografice ale Bitcoinului. Acum protejează lingouri de aur fizic. Ironia e greu de ratat.
Ce a declanșat rotația capitalului?
Migrarea banilor dinspre cripto spre aur nu s-a întâmplat de la sine. Fundalul geopolitic a contat enorm. Anul 2025 a adus conflicte militare fără rezolvare, dispute comerciale dure între marile puteri și amenințări noi cu tarife vamale din partea administrației americane.
Au existat și speculații despre intervenții militare în zone sensibile. Într-un astfel de climat, investitorii au făcut ce fac de fiecare dată când se simt amenințați: au cumpărat aur. Metalul are peste 5.000 de ani de istorie ca depozit de valoare, și acest palmares contează enorm când nervii pieței sunt întinși la maximum.
Slăbirea dolarului a contribuit și ea. Teoretic, un dolar mai slab ar fi trebuit să ajute și Bitcoinul. N-a făcut-o. Investitorii au preferat un activ pe care îl poți ține în mână, cu cerere constantă din partea băncilor centrale, în loc de un activ digital volatil, supus ciclurilor de levier agresiv și corecțiilor brutale care vin la pachet.
Russell Thompson, director de investiții la Hilbert Group, nu exclude ca Bitcoinul să coboare chiar spre zona de 70.000 de dolari, în funcție de evoluția tensiunilor geopolitice și a sentimentului general.
La sfârsitul lunii ianuarie 2026, o corecție dură a lovit inclusiv metalele prețioase. Argintul s-a prăbușit cu peste 30% într-o singură ședință, de la maximul istoric de 120 de dolari pe uncie la circa 75 de dolari.
Aurul a cedat peste 10%, coborând de la zona de 5.600 la aproximativ 4.700 de dolari. Factorul declanșator pare să fi fost numirea de către președintele Trump a lui Kevin Warsh ca înlocuitor al lui Jerome Powell la conducerea Rezervei Federale, o alegere percepută drept un semnal de politică monetară mai strictă.
Criptomonedele au stat relativ pe loc în acea zi, menținându-se deasupra minimelor din noaptea precedentă. Paul Howard, director la firma de tranzacționare Wincent, a notat un lucru interesant: raliul parabolic al metalelor prețioase din ultimele luni absorbise capital care altfel ar fi alimentat piața cripto. Dacă bula din metale chiar s-a spart, o parte din banii ăia ar putea eventual să se întoarcă spre activele digitale.
Un indicator tehnic cu un palmares perfect
Pentru cine caută motive de optimism privind Bitcoinul, există un semnal tehnic care merită menționat, chiar dacă vine cu toate avertismentele de rigoare. Indicele de putere relativă (RSI) al raportului Bitcoin-aur, pe graficul săptămânal, a coborât sub 30. Acest lucru s-a mai întâmplat de doar trei ori în toată istoria Bitcoinului. De fiecare dată, a marcat un minim al pieței, urmat de o revenire importantă.
Michaël van de Poppe, un analist de piață urmărit de multă lume, a pus acest tipar sub lupă. Prima oară s-a întâmplat în ianuarie 2015, când RSI-ul a coborât la 27,6, iar Bitcoinul se tranzacționa la 152 de dolari. A urmat o creștere spectaculoasă.
A doua oară, în decembrie 2018, RSI-ul a ajuns la 29,2, coincizând cu minimul de 3.122 de dolari.
A treia oară, în iunie 2022, după prăbușirea ecosistemului Terra, RSI-ul a atins 26,6, iar prețul se afla în jur de 15.600 de dolari, înainte de colapsul FTX.
Acum, RSI-ul e din nou sub 30, iar Bitcoinul se tranzacționează la 83.000 de dolari. Situația e radical diferită ca valoare nominală, dar tiparul subperformanței față de aur seamănă cu episoadele anterioare. Nimeni nu poate garanta că istoria se va repeta. Dar un indicator cu trei din trei la capitolul identificare a minimelor atrage atenția, vrei sau nu.
Semnalul pe care-l transmite Tether
Dincolo de cifre și grafice, decizia Tether de a acumula aur în cantități atât de mari transmite ceva. Cea mai profitabilă companie din ecosistemul stablecoin-urilor, cu profituri de peste 10 miliarde de dolari în 2025 și o expunere la obligațiuni de trezorerie americane de 141 de miliarde de dolari, alege să diversifice masiv spre metalul prețios. Nu într-un ETF, nu într-un fond. Ci în lingouri fizice, păstrate într-un buncăr sub un munte.
Ardoino spune că XAUT există pentru a oferi claritate într-un moment în care încrederea în sistemele monetare se subțiază. E o declarație interesantă venind din interiorul industriei cripto, nu din partea vreunui critic extern. Ca și cum un producător de mașini electrice ar investi brusc în rafinării: nu e neapărat o contradicție, dar ridică niște întrebări.
Eric Balchunas, analist senior de ETF-uri la Bloomberg, a încercat să pună lucrurile în perspectivă. A arătat că Bitcoin crescuse cu vreo 300% în cele 20 de luni dinaintea maximului din octombrie 2025 și că o pauză de consolidare era inevitabilă. Investitorii timpurii și-au luat profitul, un proces pe care Balchunas l-a numit „oferta publică inițială tăcută” a Bitcoinului.
Metalele prețioase, în viziunea lui, au recuperat un decalaj. În noiembrie 2024, Bitcoin câștiga 122% pe un an, depășind aurul confortabil. Raliul aurului din 2025 ar fi, privit din acest unghi, o reechilibrare, nu o schimbare fundamentală a regulilor jocului.
Două active, două roluri diferite
Poate că cea mai importantă concluzie pe care o poți trage din tot ce s-a întâmplat în ultimele luni nu ține de aur sau de Bitcoin luate separat, ci de modul în care cele două se comportă în practică. Piețele din 2025 și 2026 au arătat limpede că nu sunt interschimbabile, oricât ar fi încercat marketingul din industria cripto să le prezinte drept echivalente.
Aurul rămâne refugiul pe care investitorii îl caută în momentele de criză acută. Când izbucnesc tensiuni geopolitice sau când politicile monetare devin imprevizibile, capitalul migrează aproape instinctiv spre metal. Băncile centrale cumpără, ETF-urile cresc, prețul urcă. E un mecanism testat de secole.
Bitcoinul funcționează altfel. E mai potrivit ca protecție pe termen lung, un pariu împotriva eroziunii lente a încrederii în sistemele monetare. Volatilitatea lui și tendința de a fi vândut primul în momentele de spaimă îl fac nepotrivit ca adăpost în crize rapide.
Tether pare să fi priceput distincția asta mai bine decât majoritatea companiilor din industrie. Prin acumularea de aur fizic, alături de expunerea la obligațiuni americane și la Bitcoin, compania își construiește un bilanț care nu pariază pe un singur scenariu. Dacă dolarul rezistă, obligațiunile performează.
Dacă sistemul monetar se erodează încet, Bitcoinul oferă protecție. Iar dacă lucrurile se deteriorează brusc și serios, aurul din buncărul elvețian e acolo. Fizic. Tangibil. La fel de valoros ca acum cinci mii de ani.
Rămâne de văzut cât de vizionară se va dovedi strategia asta. Dar într-o perioadă în care investitorii tineri, obișnuiți să trateze aurul ca pe o relicvă, se trezesc privind cum tocmai cumpărătorii de aur, de regulă mai în vârstă, încasează câștiguri serioase, poate că prudența nu e cel mai rău lucru pe care ți-l poți permite. Mai ales când ai 24 de miliarde de dolari în lingouri, îngropate sub un munte în Elveția.
