La Marrakech, lumea a luat act oficial de ceea ce mulți bănuiau de ani buni: fraudele cu criptomonede nu mai sunt simple țepe pe internet, ci coloana vertebrală a unei rețele criminale care se întinde pe șase continente.
Ce s-a întâmplat, de fapt, la Marrakech?
Poate că știrea a trecut pe sub radarul multora, dar săptămâna aceasta s-a întâmplat ceva care va schimba modul în care statele abordează criminalitatea financiară. În cadrul Adunării Generale a Interpol, țările membre au votat o rezoluție prin care recunosc oficial că escrocheriile cu crypto nu mai sunt incidente disparate, ci nucleul unei industrii criminale cu adevărat globale. Vorbim despre operațiuni care afectează victime din peste 60 de țări.
Și nu e vorba doar despre bani furați. E vorba despre oameni traficați, ținuți prizonieri și forțați să înșele alți oameni. Sună a scenariu de film, știu. Dar e cât se poate de real.
Până acum, polițiile din diferite țări lucrau fiecare pe cont propriu, încercând să combată aceste rețele cu ce resurse aveau. Problema e că infractorii nu respectă granițe, pe când autoritățile da.
Rezoluția asta deschide calea unor operațiuni comune, schimb de informații în timp real și, cel mai important, posibilitatea de a urmări banii acolo unde se duc.
Cum arată, de fapt, o fabrică de escrocherii?
Să vorbim puțin despre cum funcționează toate astea, pentru că cifrele singure nu spun toată povestea. Centrele de escrocherie, pe care anchetatorii le numesc compound-uri, arată ca niște combinații ciudate între call center și închisoare. Sunt clădiri mari, împrejmuite, păzite de oameni înarmați. Înăuntru, sute de persoane lucrează zi de zi la înșelat oameni din toată lumea.
Dar iată partea cu adevărat sinistră: mulți dintre cei care fac escrocheriile sunt ei înșiși victime. Au fost atrași cu promisiunea unor joburi bine plătite în străinătate, ceva de genul suport tehnic sau servicii clienți. Au ajuns în Myanmar, Cambodgia sau Laos și și-au dat seama prea târziu că au căzut într-o capcană.
Pașaportul? Confiscat. Telefonul personal? La fel. În schimb, primesc un alt telefon și instrucțiuni clare despre cum să înșele oameni. Programul de lucru poate ajunge la 18 ore pe zi. Cine refuză sau nu aduce destui bani se confruntă cu consecințe pe care prefer să nu le descriu în detaliu. Să zicem doar că bătăile și electroșocurile sunt frecvente și că unii oameni pur și simplu dispar.
Fenomenul s-a răspândit mult mai departe decât credeai
Inițial, victimele traficului proveneau din zonă, mai ales din China și India. Dar lucrurile s-au schimbat rapid. Rapoartele Interpol arată că recrutarea s-a extins în Rusia, Columbia, țările din estul Africii și chiar în Marea Britanie. Practic, rețelele au nevoie constantă de oameni noi și au învățat să-i găsească peste tot în lume.
Sha zhu pan: cum te îngrașă înainte să te sacrifice
În chineză există o expresie, sha zhu pan, care se traduce cam așa: jocul tăierii porcului. Metafora e crudă, dar exactă. Victima e îngrășată cu atenție și răbdare înainte să fie sacrificată financiar. Și chiar așa funcționează.
Totul începe nevinovat. Un mesaj pe WhatsApp care pare trimis din greșeală. O cerere de prietenie pe o aplicație de dating. Cineva care pare simpatic și care, treptat, devine o prezență constantă în viața ta. Conversațiile se lungesc, devin personale. Se vorbește despre vise, despre viitor. Uneori chiar despre o posibilă viață împreună.
Și apoi, într-o zi, persoana menționează ceva despre investiții. Poate un unchi care s-a îmbogățit din crypto. Sau o platformă specială la care are acces. Te încurajează să încerci cu o sumă mică. Și ce să vezi, funcționează. Banii par să crească. Ai încredere, investești mai mult.
Sfârșitul vine când încerci să scoți banii sau când escrocii decid că au extras tot ce puteau. Brusc, platforma nu mai merge. Persoana în care aveai încredere dispare fără urmă. Rămâi cu conturile goale și cu sentimentul că ai fost făcut de râs. Multi nici măcar nu povestesc nimănui, de rușine.
De ce tocmai criptomonedele?
Ai putea să te întrebi de ce escrocii preferă crypto în loc de transferuri bancare clasice. Răspunsul e simplu: viteza și anonimatul. Un transfer bancar internațional poate dura zile și lasă urme clare. O tranzacție crypto se face în câteva minute și e mult mai greu de urmărit, mai ales dacă știi ce faci.
Ari Redbord, care a lucrat la Trezoreria americană și acum conduce departamentul de politici la firma de analiză blockchain TRM Labs, povestea recent cum s-au schimbat lucrurile. Acum câțiva ani, banii din aceste escrocherii mergeau pe trasee destul de previzibile, prin exchange-uri cunoscute. Astăzi, peisajul e complet diferit.
Stablecoin-urile, în special USDT, au devenit instrumentul principal. Banii sunt fragmentați în sute de tranzacții mici, trecuți rapid de pe un blockchain pe altul. Când ajung la destinație, urmărirea lor devine aproape imposibilă. Mai mult, în Asia de Sud-Est există locuri unde poți intra cu crypto pe telefon și pleci cu teancuri de cash, fără ca nimeni să te întrebe nimic.
Cazul Huione: 11 miliarde de dolari prin mâinile unui singur grup
Anul trecut, în iulie, a ieșit la iveală un caz care a șocat chiar și pe cei obișnuiți cu cifrele mari. Huione Group, un conglomerat financiar din Cambodgia, a procesat peste 11 miliarde de dolari în tranzacții crypto legate de operațiunile de escrocherie. Unsprezece miliarde. Doar gândindu-te la numărul ăsta îți dai seama de ce dimensiuni are problema.
Americanii au reacționat în mai anul acesta, când Trezoreria a luat măsuri pentru a izola Huione de sistemul financiar american. Acuzațiile vorbeau despre cel puțin 4 miliarde de dolari spălați și, ca un detaliu care face totul și mai interesant, despre 37 de milioane de dolari provenind din atacuri cibernetice nord-coreene. Da, ai citit bine.
Răspunsul autorităților începe să prindă contur
Rezoluția Interpol nu a apărut din neant. Face parte dintr-o mișcare mai largă care a început să se contureze în ultimii ani. Statele Unite au creat recent o forță de intervenție dedicată, numită pompos Scam Center Strike Force, care include FBI, Secret Service și Departamentul de Justiție.
Rezultatele sunt deja vizibile. Echipa a operat împotriva a două centre de escrocherie din Myanmar, a confiscat site-uri folosite pentru înșelătorii și a inițiat proceduri pentru a tăia accesul la internet al acestor facilități. Peste 400 de milioane de dolari în crypto au fost deja recuperați, cu alte 80 de milioane în curs de confiscare.
Redbord spunea ceva interesant: povestea nu e neapărat una în care infractorii câștigă mereu. Da, ei își adaptează metodele. Dar și cei care îi urmăresc au devenit mai rapizi. Coordonarea globală e ceea ce face diferența acum. Ferestre de acțiune care nu existau acum câțiva ani sunt acum posibile.
Poveștile din spatele cifrelor
E ușor să te pierzi în statistici și să uiți că în spatele fiecărui dolar furat e o poveste umană. Un bancher din Kansas și-a distrus banca încercând să recupereze bani pe care credea că i-a investit. O femeie din California a pierdut economiile de o viață într-o relație care s-a dovedit fictivă de la primul mesaj. Un tânăr din India, atras de promisiunea unui job bun, a ajuns prizonier într-un compound, forțat să facă altora ce i se făcuse lui.
Cercetători de la Universitatea din Texas la Austin au calculat că pierderile totale ar putea depăși 75 de miliarde de dolari. Au urmărit fluxurile de bani de la peste 4.000 de victime și au văzut cum sumele se scurgeau prin exchange-uri crypto către Asia de Sud-Est. E o industrie care rivalizează în cifră de afaceri cu cele mai profitabile afaceri ilegale din lume.
Și escrocii pot fi victime
Poate că cea mai tragică ironie e că mulți dintre cei care execută escrocheriile sunt ei înșiși prizonieri. Organizația International Justice Mission a documentat cazuri în care familiile oamenilor traficați primeau cereri de răscumpărare în crypto pentru a-și elibera rudele. Plățile ajungeau în aceleași portofele care primeau și banii furați de la victimele înșelătoriilor.
Compound-ul KK Park din Myanmar a devenit un fel de simbol al acestei industrii. Imagini din satelit arată complexe masive, împrejmuite, păzite. Cei care au reușit să scape povestesc despre condiții greu de imaginat: colegi bătuți pentru că nu aduceau destui bani, alții care au dispărut după ce au încercat să fugă.
Prince Group: o rețea cu peste 100 de companii fantomă
Una dintre cele mai complexe anchete recente a vizat Prince Group, un conglomerat cambodgian condus de un om de afaceri numit Chen Zhi. Trezoreria americană a desemnat grupul și 146 de entități asociate pentru implicarea în escrocherii de tip pig butchering. Ancheta a scos la iveală o rețea de peste 100 de companii fantomă, majoritatea offshore, care nu făceau altceva decât să ascundă mișcarea banilor.
Lista acuzațiilor e lungă: sextorțiune, inclusiv cu minori, spălare de bani, fraudă, corupție, jocuri de noroc ilegale și, evident, exploatarea la scară industrială a oamenilor traficați. În compound-urile Prince Group, muncitorii erau atrași cu promisiuni de joburi în customer service, doar ca să ajungă prizonieri forțați să înșele oameni din toată lumea.
Tehnologia taie în ambele sensuri
E un paradox interesant aici. Aceleași tehnologii care fac posibile aceste escrocherii oferă și instrumente pentru combaterea lor. Blockchain-ul, deși folosit pentru a muta bani rapid și discret, creează și o urmă permanentă a fiecărei tranzacții. Firme precum Chainalysis și TRM Labs au dezvoltat instrumente care permit urmărirea fluxurilor financiare prin lanțuri complicate de transferuri.
Colaborările între privat și autorități dau roade. Tether, compania din spatele celui mai folosit stablecoin, a lucrat cu Departamentul de Justiție american pentru a îngheța aproximativ 225 de milioane de dolari în USDT legați de un sindicat de trafic de persoane din Asia de Sud-Est.
Deepfake și inteligența artificială în slujba escrocilor
Un aspect care îngrijorează tot mai mult e folosirea inteligenței artificiale. Tehnologiile deepfake permit crearea de apeluri video în care escrocul poate lua chipul și vocea altei persoane. Există cazuri documentate în care victime au crezut că vorbesc cu membri ai familiei, când de fapt interacționau cu reprezentări generate artificial.
Interpol recunoaște că grupurile care operează aceste centre folosesc tehnologii avansate și au o capacitate de adaptare ieșită din comun. Ce funcționează azi în combaterea lor poate deveni inutil mâine. E un joc de-a șoarecele și pisica în care regulile se schimbă constant.
Obstacole și speranțe
Să fim realiști: provocările rămân uriașe. În multe țări unde funcționează aceste compound-uri, oamenii de la putere beneficiază direct sau indirect de pe urma lor. Corupția e endemică și presiunea internațională are limite. În Myanmar, de exemplu, instabilitatea politică a creat condiții ideale pentru proliferarea acestor operațiuni. Grupuri armate precum Democratic Karen Benevolent Army au fost sancționate de americani, dar asta nu schimbă mare lucru într-o zonă unde statul central practic nu există.
Cu toate astea, rezoluția Interpol reprezintă un pas real înainte. Clasificarea oficială ca amenințare transnațională oferă un cadru legal pentru cooperare și justifică alocarea de resurse. Țările membre pot acum să lucreze împreună într-un mod care nu era posibil înainte.
Ce poți face tu
Educația rămâne cea mai bună apărare. Scepticismul sănătos față de contactele nesolicitate, fie că vin prin mesaje aparent trimise greșit sau prin cereri de prietenie de la necunoscuți, poate face diferența. Oricine îți promite randamente garantate în crypto ar trebui să ridice semne de întrebare. Nimeni nu poate garanta profituri într-o piață atât de volatilă.
Dacă suspectezi că ai fost victimă sau cunoști pe cineva într-o astfel de situație, raportarea rapidă către autorități e esențială. Cu cât trece mai mult timp, cu atât banii se mută mai departe și recuperarea devine mai grea sau chiar imposibilă.
O luptă care abia începe
Ce a început ca o problemă locală în câteva țări din Asia de Sud-Est s-a transformat într-o industrie criminală cu tentacule pe aproape fiecare continent. Rezoluția de la Marrakech recunoaște această realitate și pune bazele unei lupte coordonate. Dar războiul e departe de a fi câștigat.
Rețelele criminale sunt flexibile și au resurse. Când o cale se închide, găsesc alta. Când o țară devine prea riscantă, se mută. Combaterea lor cere nu doar voință politică, ci și înțelegerea mecanismelor tehnologice și financiare care le fac posibile.
În final, e o luptă pentru protejarea celor vulnerabili: oamenii traficați și forțați să devină instrumente ale crimei, dar și victimele din toată lumea care pierd nu doar bani, ci și încrederea în relațiile umane. Rezoluția de la Marrakech e un prim pas, nu o destinație. Drumul rămâne lung, dar măcar acum direcția e mai clară.
