Curtea Supremă din Cipru a respins contestația unui cuplu israelian care încercase să împiedice poliția să le deschidă casetele de valori bancare. Decizia a venit pe fondul unei anchete transfrontaliere de proporții, vizând o rețea de spălare a banilor prin criptomonede, cu un prejudiciu estimat la circa 700 de milioane de euro, adică peste 834 de milioane de dolari.
Dosarul implică opt țări și reprezintă una dintre cele mai complexe investigații de criminalitate financiară digitală desfășurate vreodată pe teritoriul european.
Ancheta care a unit opt țări europene
Firul anchetei a ieșit la suprafață în octombrie 2025, odată cu un comunicat al Europol prin care se anunța dezmembrarea unei rețele sofisticate de spălare a banilor obținuți din escrocherii cu criptomonede. La operațiune au participat autorități din Franța, Germania, Cipru, Spania, Malta, Israel, Bulgaria și Belgia, o mobilizare care vorbește de la sine despre dimensiunea reală a schemei.
Mecanismul era clasic ca structură, dar rafinat în execuție. Banii proveneau din platforme false de investiții crypto, care promiteau randamente greu de crezut. Victimele erau contactate telefonic, li se arătau câștiguri fictive, după care erau presate să transfere sume din ce în ce mai mari.
Genul acesta de fraudă, numit în jargonul anchetatorilor „pig butchering” (în traducere liberă, „tăierea porcului”), se bazează pe câștigarea încrederii victimei de-a lungul săptămânilor sau lunilor, înainte de extragerea finală a tuturor fondurilor.
Odată colectați, banii treceau printr-o plasă de companii fantomă presărate pe mai multe continente. Fondurile ajungeau în cele din urmă convertite în salarii, proprietăți imobiliare sau alte active cu aspect legitim. Urmărirea traseului banilor a fost, din acest motiv, o muncă laborioasă, imposibilă fără cooperare judiciară și polițienească la nivel internațional.
Refuzul din Limassol și decizia Curții Supreme
Cu câteva zile înainte de anunțul Europol, o instanță din Limassol emisese deja un mandat de percheziție pentru casetele de valori deținute de cuplul israelian, suspectat că ar fi legat de rețeaua investigată. Cei doi au refuzat să predea cheile și au susținut că nimic din conținutul casetelor nu are vreo legătură cu activitățile infracționale în discuție.
Au mers apoi mai departe: au depus un recurs de tip „writ of certiorari”, un instrument juridic prin care o instanță superioară este solicitată să reexamineze și, eventual, să anuleze o decizie a unei instanțe inferioare. Concret, au cerut Curții Supreme să invalideze mandatul de percheziție dat de tribunalul din Limassol.
Judecătoarea Elena Efraim a respins cererea, bazându-se pe probe specifice. Conform instanței, unul dintre cei doi solicitanți primise în 2021 criptomonede de aproximativ 20.000 de dolari, legate direct de rețeaua anchetată. Suma pare mică dacă o compari cu cele 700 de milioane de euro din dosar, dar ea stabilește o legătură verificabilă cu activitatea infracțională.
Pe deasupra, instanța a scos în evidență că solicitantul și familia sa administrau un trust care achiziționa proprietăți imobiliare, iar prin contul său trecuseră sume de ordinul a 3 milioane de dolari. Curtea a formulat lucrurile fără echivoc: „Aceste probe dau naștere în mod rezonabil unei suspiciuni că solicitantul a participat la schema generală, întrucât criptomonede derivate din site-urile frauduloase de investiții au ajuns în contul său, iar o sumă considerabilă de bani a fost transferată prin acel cont.”
Mandatul de percheziție nu vizează doar conținutul casetelor de valori. Autoritățile caută și dispozitive electronice, de la telefoane inteligente la tablete și orice „echipament de înaltă tehnologie conectat la internet” care ar putea ascunde dovezi.
Arestări simultane în trei țări
Investigația depășește cu mult granițele insulei cipriote. În noiembrie 2025, Franța a anunțat arestarea simultană a nouă persoane în Cipru, Spania și Germania, toate ca urmare directă a acestui dosar. Un efort de coordonare de o asemenea amploare nu este ceva obișnuit, iar el reflectă cât de serioasă este abordarea autorităților europene față de spălarea banilor prin active digitale.
Există însă o neclaritate care merită atenție: Europol vorbește despre 700 de milioane de euro, în vreme ce comunicatul autorităților franceze indică 700 de milioane de dolari. Diferența, la cursul actual, nu e deloc neglijabilă. Poate fi vorba de o discrepanță în modul de calcul sau, mai simplu, de o necorelare între comunicatele oficiale. Oricare ar fi suma reală, dosarul rămâne unul masiv.
Dacă în urmă cu un deceniu o anchetă de spălare de bani implica de regulă două sau trei jurisdicții, azi rețelele de criminalitate financiară se mișcă cu o ușurință geografică aproape totală. Exploatează diferențele legislative, profită de lipsa de armonizare a reglementărilor privind criptomonedele și dispar de pe o piață înainte ca autoritățile locale să apuce să reacționeze.
Anatomia unei escrocherii „pig butchering”
Ca să înțelegi cum ajung victimele să piardă sume atât de mari, trebuie să privești mai atent mecanismul din spatele acestor scheme. Escrocheriile de tip „pig butchering” nu sunt lovituri rapide. Ele se desfășoară pe săptămâni, uneori pe luni bune, iar succesul lor stă tocmai în răbdare.
De obicei, totul pornește de la un mesaj aparent întâmplător, trimis pe o aplicație de chat sau pe o rețea de socializare. Escrocul construiește treptat o relație cu victima, câștigă încrederea, și abia apoi introduce, parcă din întâmplare, subiectul investițiilor în criptomonede. Victimei i se arată o platformă de tranzacționare care pare reală, cu grafice actualizate, istoricul tranzacțiilor și un tablou de bord convingător.
Primele investiții sunt mici. Victima vede câștiguri imediate, ceea ce o împinge să bage mai mulți bani. Mecanismul psihologic funcționează impecabil: fiecare „profit” hrănește dorința de a investi și mai mult. Când escrocii consideră că au extras cât se putea, platforma se blochează, contul dispare, iar banii sunt deja în alte conturi, în alte jurisdicții, trecuți prin straturi de companii care există doar pe hârtie. Recuperarea lor devine, practic, o misiune imposibilă.
Denumirea vine tocmai de aici: victima este „îngrășată” cu încredere și profituri fictive, înainte de „tăiere”, momentul în care totul i se ia. E o formă de fraudă cu o componentă emoțională puternică, fiindcă exploatează nevoia oamenilor de conexiune și încredere.
Fabricile de escrocherii din Asia de Sud-Est
Cazul cipriot nu poate fi înțeles pe deplin fără a privi și ce se întâmplă la mii de kilometri distanță, în Asia de Sud-Est. În țări ca Myanmar, Cambodgia sau Laos, grupări infracționale conduc adevărate fabrici de escrocherii, în care sute, uneori mii de oameni, sunt puși la muncă forțată pentru a contacta potențiale victime din toată lumea.
Multe dintre persoanele care lucrează în aceste centre sunt ele însele victime. Au ajuns acolo atrase de promisiuni de joburi bine plătite în domeniul IT, iar odată sosite, au fost reținute în complexe fortificate, uneori păzite cu arme. Sunt obligate să efectueze apeluri frauduloase și să gestioneze platformele false de investiții. Cine refuză este pedepsit fizic. Mai mulți supraviețuitori au descris condiții asemănătoare sclaviei.
China a reacționat dur. Luna trecută, autoritățile chineze au executat conducătorii mai multor organizații criminale de familie care operau astfel de complexe. O măsură radicală, fără precedent la acest nivel, care arată cât de serios privește Beijingul acest fenomen.
Și Cambodgia a trecut la acțiune. La finalul lunii ianuarie 2026, circa 700 de ofițeri au descins simultan în 22 de clădiri din orașul Bavet, într-un complex de cazinouri. Într-o singură dimineață au fost reținuți peste 2.000 de cetățeni străini, majoritatea chinezi, dar și persoane din Myanmar, Vietnam, India și Nepal. Diversitatea naționalităților celor prinși spune mult despre cât de ramificate sunt aceste rețele.
Problema e că închiderea acestor fabrici se lovește de obstacole pe care poliția nu le poate depăși ușor. Unele complexe au relații directe cu structuri locale ale forțelor de ordine și sunt avertizate din timp despre raiduri. Au fost documentate situații în care grupările și-au regizat propriile arestări în fața camerelor de filmat, ca să pară că justiția funcționează, în timp ce activitatea continua nestingherită în altă locație.
Cipru, între hub fintech și vulnerabilitate
Insula cipriotă are o relație aparte cu industria criptomonedelor. În ultimii ani a devenit un centru important pentru companii din sectorul fintech și al activelor digitale, atrăgându-le prin regimul fiscal avantajos și procedurile relativ accesibile de licențiere. Această deschidere a generat beneficii economice reale, dar a creat, în paralel, breșe pe care infractorii le-au exploatat.
Faptul că o schemă de 700 de milioane de euro s-a folosit de companii fantomă și trusturi imobiliare cu sediul în Cipru ridică întrebări firești despre cât de eficiente sunt mecanismele de verificare existente. Decizia Curții Supreme de a permite deschiderea forțată a casetelor de valori transmite totuși un mesaj clar: justiția cipriotă cooperează cu anchetele internaționale fără rezerve, chiar dacă asta presupune măsuri intruzive pentru cei anchetați.
Uniunea Europeană a încercat să aducă ordine în piață prin regulamentul MiCA (Markets in Crypto-Assets), gândit să creeze un cadru juridic comun pentru criptomonede pe tot teritoriul comunitar. Implementarea efectivă rămâne însă un drum lung. Cât timp există diferențe de reglementare între state, infractorii vor găsi mereu o jurisdicție în care să se strecoare.
Companiile fantomă și drumul banilor murdari
Un aspect central al dosarului este modul în care rețeaua folosea companii fantomă, așa-numitele „shell companies”, pentru a ascunde originea fondurilor. Entitățile juridice erau înregistrate în jurisdicții diferite, fiecare cu un rol precis în circuitul de spălare.
La primul nivel, anumite firme funcționau ca puncte de colectare, primind banii direct din escrocheriile crypto. La nivelul următor, alte companii transferau fondurile între conturi și țări, amestecând tranzacțiile astfel încât traseul real al banilor să devină greu de reconstituit. La capătul lanțului, fondurile ajungeau în entități care cumpărau bunuri reale, în special proprietăți, sau plăteau salarii unor angajați care nu existau decât în documente.
Trustul administrat de unul dintre suspecții din dosarul cipriot se încadra, spun anchetatorii, în această ultimă categorie: un vehicul de investiții imobiliare alimentat, cel puțin parțial, cu bani proveniți din platformele frauduloase. Cele 3 milioane de dolari care au tranzitat contul său indică un rol care depășește simpla complicitate pasivă.
Utilizarea structurilor corporative aparent legale pentru scopuri infracționale este una dintre cele mai mari bătăi de cap ale anchetatorilor financiari din era digitală. Caracterul pseudonim al criptomonedelor complică și mai mult lucrurile, fiindcă identificarea beneficiarului real al unei tranzacții pe blockchain presupune instrumente tehnice specializate, analiști dedicați și, inevitabil, cooperare între state.
Victimele din spatele cifrelor
Când vorbim despre sute de milioane de euro, e tentant să rămânem la nivel abstract. Dar în spatele acestei sume se află oameni reali, cu vieți reale, care au pierdut economiile strânse de-a lungul anilor. Unii au contractat credite ca să investească. Alții au fost manipulați emoțional luni de zile înainte ca escrocii să dispară cu tot ce aveau.
Recuperarea banilor în cazurile de fraudă crypto este, din păcate, excepția și nu regula. Chiar și când autoritățile reușesc să confiste active, procesul de restituire e anevoios și rar acoperă integral pierderile. O parte din fonduri sunt deja transformate în proprietăți, cheltuieli greu de recuperat sau criptomonede trecute prin protocoale de confidențialitate care le fac practic invizibile.
Din acest motiv, prevenția contează enorm. Autoritățile din mai multe țări încearcă să informeze publicul despre semnalele care ar trebui să ridice un semn de întrebare: randamente garantate, presiune de a investi repede, platforme necunoscute, contacte nesolicitate pe aplicații de mesagerie. Toate sunt indicii ale unei posibile escrocherii.
Problema e că fraudatorii sunt din ce în ce mai buni la ceea ce fac, iar platformele lor arată tot mai convingător.
Ce urmează în dosar?
Prin respingerea contestației cuplului israelian, Curtea Supremă a deschis calea pentru percheziționarea efectivă a casetelor de valori. Ce se va găsi acolo, fie că e vorba de telefoane, documente, dispozitive de stocare sau alte probe, ar putea schimba direcția anchetei sau, cel puțin, o poate întări semnificativ.
Investigația e departe de final. Arestările din noiembrie 2025 au arătat că anchetatorii încă descoperă persoane implicate, iar pe măsură ce probele sunt analizate, noi nume ar putea apărea. Cooperarea dintre cele opt țări implicate pare solidă, ceea ce lasă de înțeles că lunile următoare vor aduce noi evoluții.
Dosarul acesta va fi urmărit cu atenție de toți cei interesați de modul în care Europa gestionează infracționalitatea legată de criptomonede. Într-o piață unde zilnic se tranzacționează zeci de miliarde de dolari, testul real pentru autorități nu e dacă pot deschide o casetă de valori, ci dacă pot ține pasul cu viteza și ingeniozitatea celor care spală bani prin active digitale. Decizia din Cipru sugerează că, măcar pe partea de justiție, există determinare. Rămâne de văzut dacă e suficientă.
