Când am auzit prima dată de „Adaptive State Sharding” folosit de MultiversX (fostul Elrond), recunosc că mi s-a părut un termen foarte tehnic și pretențios. Mă și gândeam: „Oare ce-o mai fi și chestia asta? Sună a ceva SF.”
Dar pe măsură ce am aflat mai multe, am realizat că e de fapt o idee destul de intuitivă și genială în același timp. Hai să-ți explic pe românește ce înseamnă și, mai ales, ce avantaje aduce tehnologia asta de sharding adaptiv în rețeaua MultiversX, într-un mod cât mai clar și prietenos.
În esență, Adaptive State Sharding este metoda prin care MultiversX își împarte blockchain-ul în bucăți mai mici, paralele, numite shard-uri, astfel încât tranzacțiile să poată fi procesate simultan, în paralel, nu una câte una ca pe un singur lanț.
Cu alte cuvinte, rețeaua e spartă în mai multe sub-rețele (sharduri), fiecare dintre ele procesând o parte din tranzacții în același timp cu celelalte.
Dacă sună complicat, imaginează-ți o bancă la care în loc să fie un singur ghișeu cu coadă mare, ai 10 ghișee la care lumea se poate așeza – brusc, lucrurile se mișcă mult mai repede. Cam asta face sharding-ul: împarte sarcina între mai mulți „funcționari” (noduri) lucrând în paralel, crescând semnificativ viteza și eficiența rețelei.
Partea de „Adaptive” din denumire adaugă un element și mai șmecher: rețeaua se poate ajusta dinamic, adică poate mări sau micșora numărul acestor shard-uri în funcție de necesități, de cât de aglomerată e rețeaua la un moment dat.
E ca și cum, la banca din exemplul nostru, dacă într-o zi vin dublu clienți față de normal, banca deschide instantaneu încă 10 ghișee ca să facă față mulțimii, iar dacă a doua zi e liber și n-au treabă, mai închide din ghișee ca să nu țină resursele irosite degeaba.
MultiversX face asta automat: dacă crește cererea (multe tranzacții), rețeaua poate splitui și mai mult, adăugând shard-uri; dacă scade volumul, poate fuziona shard-uri sau realoca resurse, ca totul să fie eficient. Practic, sistemul respiră odată cu rețeaua, se extinde când e nevoie, se contractă când poate, menținând totodată echilibrul delicat între securitate și descentralizare.
Mi s-a părut o analogie foarte faină asta, că rețeaua „e vie”, se adaptează ca un organism la stres sau relaxare.
Bun, acum că avem o idee ce înseamnă Adaptive State Sharding, hai să trecem la avantajele concrete pe care le aduce tehnologia asta în cazul MultiversX. Și o să vezi de ce sunt atâția entuziaști crypto care laudă proiectul ăsta – pe bună dreptate, aș zice.
Scalabilitate masivă – viteză și capacitate de procesare uriașe
Primul și poate cel mai evident avantaj: viteza și capacitatea de procesare. MultiversX promite (și livrează, din ce am văzut) un throughput de tranzacții uluitor. Fiind shard-uită rețeaua, pot rula multe tranzacții în paralel, deci numărul total de tranzacții pe secundă (TPS) pe care le poate duce sistemul crește enorm.
La lansarea mainnet-ului Elrond (acum MultiversX) în 2020, s-a raportat că arhitectura lor poate procesa până la ~30.000 de tranzacții pe secundă cu un timp de bloc de ~6 secunde.
30 de mii TPS! Ca idee, compară asta cu Ethereum, care la momentul acela ducea cam 15 tranzacții pe secundă (fără soluții de nivel 2) sau cu Bitcoin care are vreo 7 TPS… E o diferență ca de la o Dacie bătrână la un hypercar modern 😄.
Iar echipa nu s-a oprit acolo: în anii următori au tot optimizat. Deja rețeaua rulează pe 3 shard-uri a câte 10.000 TPS fiecare (deci tot ~30k TPS total) și se vorbește de upgrade-uri care ar urca la 30.000 TPS per shard (adică 90k TPS total dacă rămân 3 sharduri) plus blocuri mai rapide sub o secundă și finalitate aproape instantanee în viitor.
Practic, MultiversX țintește să devină atât de rapidă încât să nu mai fie o problemă numărul de tranzacții, indiferent câți utilizatori vin.
Ba chiar am văzut recent afirmații cum că teoretic pot ajunge și la 100.000 de tranzacții pe secundă, dacă cererea impune, datorită modului în care pot tot adăuga shard-uri când e nevoie. Gândește-te puțin: 100 de mii de tranzacții într-o singură secundă. E incredibil, depășește nu doar blockchain-urile clasice, dar și multe sisteme de plăți tradiționale.
Asta înseamnă că dacă, de exemplu, mâine ar vrea un milion de oameni să folosească simultan o aplicație DeFi pe MultiversX, rețeaua ar putea să se auto-scaleze și să facă față fără să transpire, procesând totul fluent. Scalabilitatea orizontală de genul ăsta (adică creșterea capacității prin adăugarea de resurse/noduri, nu doar prin îmbunătățirea hardware-ului existent) e Sfântul Graal al blockchain-urilor, pentru că promite practic „scalabilitate aproape infinită” a rețelei.
MultiversX a fost gândit de la bun început cu sharding integrat, deci nu e un gând de după ce să fie adăugat ulterior – asta i-a permis să sară direct la nivelul următor în materie de viteză și capacitate.
Și ce e și mai tare: performanța asta vine fără să rupă lanțul în două, fără să compromită experiența utilizatorului. Tranzacțiile pe MultiversX se confirmă foarte repede, în câteva secunde sau mai puțin, deci ca utilizator simți rețeaua foarte rapidă.
Dacă ai folosit Bitcoin sau Ethereum pe congestie, știi cum e să aștepți minute bune sau chiar ore – ei bine, pe MultiversX chestia asta nu prea se întâmplă din cauza throughput-ului mare. E ca diferența dintre internetul pe dial-up de acum 20 de ani și fibra optică de azi – odată ce guști viteză mare, nu prea vrei să te mai întorci.
Adaptabilitate dinamică – rețeaua se ajustează după cerere
Al doilea mare avantaj, integrat chiar în nume: adaptivitatea. Faptul că sistemul e dinamic și flexibil îi dă o putere și o eficiență incredibile.
MultiversX poate ajusta numărul și dimensiunea shard-urilor “din mers”, automat, în funcție de volumul de lucru din rețea. Asta înseamnă că atunci când vine un val mare de tranzacții, rețeaua se poate reorganiza pentru a distribui încărcarea, evitând aglomerarea.
Iar când activitatea scade, nu ține resursele risipite aiurea, ci poate reduse numărul de sharduri ca să economisească putere de calcul și să mențină nodurile ocupate optim.
E ca șoseaua de centură care își lărgește benzile singură când e ora de vârf și se îngustează iar când e trafic lejer. Chiar mă gândeam la un moment dat: cum ar fi dacă autostrăzile noastre fizice ar putea face asta? 😅
În lumea blockchain, MultiversX chiar face figura asta. Maximizează eficiența resurselor și gestionează dinamic sarcina, fiind mult mai bine pregătit pentru perioade de vârf de trafic comparativ cu rețelele care au un număr fix de sharduri sau deloc.
Un exemplu concret: să zicem că apare o aplicație super populară pe MultiversX (poate un joc NFT care devine viral sau cine știe ce proiect DeFi). În mod normal, pe o blockchain „clasică”, brusc ar crește timpii de confirmare și taxele de tranzacție din cauza cererii mari (toată lumea se înghesuie în aceleași block-uri).
Am văzut asta întâmplându-se pe Ethereum de nenumărate ori – țin minte că în perioadele de hype DeFi sau NFT plăteam niște comisioane exorbitante și tot așteptam confirmări. Pe MultiversX, datorită sharding-ului adaptiv, rețeaua ar reacționa la un asemenea val mărind numărul de shard-uri sau redistribuind noduri, practic mărind capacitatea rețelei în timp real ca să fluidizeze traficul. Rezultatul?
Utilizatorii nici nu ar simți vreo încetinire majoră, tranzacțiile ar continua să fie procesate rapid, iar comisioanele ar rămâne mici. Iar după ce trece valul, rețeaua poate reveni la o configurare mai restrânsă, menținând eficiența.
Acest management inteligent al încărcării face MultiversX foarte potrivit pentru medii unde cererea e variabilă și uneori impredictibilă. Alte proiecte care folosesc sharding static (cum e Near Protocol, de exemplu) au un număr fix de sharduri; asta funcționează OK când traficul e stabil, dar dacă ai un spike brusc, s-ar putea să nu facă față optim.
MultiversX însă se mulează pe cerere, deci scalarea e “seamless” (lină) și practic nelimitată în teorie, atâta vreme cât vin și noduri noi în rețea. Adaptabilitatea asta nu e doar despre performanță, ci și despre a nu irosi resurse – menține un echilibru, ceea ce pe termen lung e benefic și pentru costuri și pentru mediul înconjurător (nu ai zeci de noduri stând degeaba consumând curent dacă nu-i nevoie, de exemplu).
Și ce-mi place e că tot procesul ăsta e automat și deterministic. Calcularea modului în care sunt rutate tranzacțiile către sharduri se face instant și simplu (de pildă, în sistemul MultiversX tranzacția e direcționată către shard-ul corespunzător pe baza adresei de expeditor, printr-o formulă – deci știi din start unde se duce, nu trebuie negocieri complicate între noduri).
Asta contribuie la viteză: nu se pierde timp ca să se decidă unde merge o tranzacție, se știe direct, fără comunicări inutile între sharduri. Pe scurt, adaptivitatea în shardingul MultiversX înseamnă scalare “la cerere” + eficiență maximă tot timpul.
Comisioane mici și eficiență pentru utilizatori
Un alt avantaj foarte practic, pe care îl simțim direct noi, utilizatorii de rând: taxele de tranzacție mici 🥳. Pentru că rețeaua poate procesa un număr așa mare de tranzacții concomitent, nu prea se formează cozi sau blocaje care să ducă la bidding wars pe taxe (cum vezi pe Ethereum când e aglomerat – cine oferă gas mai mult primește prioritate, și taxele urcă în aer).
În MultiversX, chiar și la volume mari, comisioanele rămân infime, tocmai datorită capacității largi și a eficienței rețelei. Asta face platforma foarte atrăgătoare pentru aplicații unde se fac multe tranzacții (gândește-te la jocuri pe blockchain cu iteme NFT, platforme DeFi cu trading frecvent, microplăți, etc.), pentru că acele aplicații **pot rula fără ca utilizatorii să fie descurajați de comisioane mari.
Mie, personal, ăsta mi se pare un factor uriaș pentru adopția în masă. Adică e cool că poți procesa mii de tranzacții pe secundă, dar dacă fiecare tranzacție ar costa 10$ n-ar folosi nimeni rețeaua zilnic pentru chestii obișnuite, nu?
Din fericire, MultiversX are comisioane de tranzacție extrem de mici (de ordinul centilor sau chiar sub un cent, depinde de operațiune). Am trimis EGLD (tokenul nativ) și țin minte că m-a costat atât de puțin încât nici n-am băgat de seamă, practic vreo fractiune de cent. Și asta nu e promoție temporară sau ceva – e un rezultat direct al design-ului scalabil.
Cu Adaptive State Sharding, faptul că rețeaua face față ușor la mai mult trafic înseamnă că nu apare inflația de taxe când crește utilizarea. Pentru comparație, în 2021 când a fost vârf de bulă DeFi, am plătit și 50$ sau 100$ taxă pentru o tranzacție pe Ethereum, ceea ce evident te cam scoate din joc dacă vrei să faci tranzacții mici.
E clar că pentru ca blockchain-urile să fie utilizabile în aplicații mainstream (plăți zilnice, jocuri, rețele sociale descentralizate etc.), trebuie să aibă comisioane foarte mici, și asta vine doar din capacitate mai mare și eficiență. MultiversX bifează chestia asta. De fapt, se tot spune că taxele mici sunt un stimulent major pentru adopție, deoarece încurajează oamenii și aplicațiile să folosească rețeaua fără grija costurilor.
Un alt aspect legat de eficiență: fiecare nod din rețea în MultiversX nu mai trebuie să proceseze toate tranzacțiile din lume, ci doar pe cele din shard-ul său. Asta înseamnă că resursele fiecărui nod (CPU, RAM, spațiu de stocare) sunt folosite mult mai eficient, fără redundanță inutilă.
Repetând analogia de mai devreme, nu mai pui 100 de oameni să facă toți aceeași treabă în același timp (cum e pe un blockchain ne-sharduit unde fiecare nod validează toate tranzacțiile), ci îi împarți pe echipe care fiecare fac parte din treabă. Reduci mult risipa de putere de calcul și de energie. Asta, pe lângă faptul că MultiversX folosește oricum un consens Proof of Stake (nu Proof of Work gurmand energetic), face rețeaua foarte prietenoasă cu mediul.
Ba chiar echipa susține că prin diverse parteneriate de compensare a amprentei de carbon, MultiversX e blockchain carbon-negativ. Adică nu doar că folosește puțină energie, dar mai și compensează peste, ca impactul total să fie pozitiv. E o bilă albă importantă în ziua de azi când sustenabilitatea contează.
În concluzie pe punctul ăsta: Adaptive State Sharding = performanță + eficiență = taxe mici pentru utilizatori și resurse folosite cu cap. Cine folosește efectiv rețeaua simte diferența la buzunar (plătește firimituri pentru tranzacții) și la experiență (totul merge lin, fără să stea blocat în pending).
Securitate ridicată și descentralizare – fără compromisuri, ba chiar mai bune
Acum, poate te întrebi: OK, au mărit viteza și capacitatea, dar n-or fi sacrificat din securitate sau din decentralizare? Că toată lumea vorbește de trilema blockchain – cum că e greu să le ai pe toate trei: scalabilitate, securitate și descentralizare. Ei bine, un avantaj major al implementării MultiversX este că reușește să adreseze trilema asta într-un mod foarte isteț, fără să lase securitatea sau descentralizarea la o parte. Asta chiar m-a impresionat și pe mine, fiind obișnuit cu ideea că “dacă scalezi, devii fie centralizat, fie mai puțin sigur”.
În primul rând, descentralizarea: Rețeaua MultiversX are mii de noduri validatoare distribuite în toată lumea – cred că sunt peste 3.200 de noduri active deocamdată, ceea ce deja o plasează printre cele mai descentralizate rețele Proof of Stake (la un moment dat era pe locul 2 după Ethereum la numărul de validatori activi, ceea ce e remarcabil).
Faptul că a putut porni cu sharding din prima zi a mainnet-ului a ajutat mult: a permis să ruleze multe noduri fără cerințe hardware exagerate. Și țin minte un fapt interesant: ca să rulezi un nod MultiversX (Elrond) nu-ți trebuie cine știe ce supercomputer; s-a spus că ajunge un computer cu 4 core CPU, 8 GB RAM și vreo 200 GB spațiu – practic un PC obișnuit, ba chiar și un mini PC gen Raspberry Pi ar fi suficient.
E important, pentru că dacă ceri hardware scump, doar puțini își permit și deci rețeaua ar fi mai centralizată. MultiversX a fost conceput tocmai să evite asta: să poată rula pe mașini modeste, astfel încât oricine de oriunde (teoretic) să poată deveni validator. Așa s-au strâns noduri din toată lumea, de pe toate continentele. Cu 3200+ noduri globale, rețeaua este foarte rezistentă – nu există un punct unic de eșec, nu depinzi de un cloud anume, este exact spiritul ăla de “sute de oameni în toată lumea care țin rețeaua în picioare”.
Sharding-ul adaptiv în sine contribuie la decentralizare și securitate pe măsură ce rețeaua crește. Cum așa? Păi cu cât ai mai multe shard-uri, cu atât ai nevoie de și mai multe noduri totale (fiecare shard necesită un minim de noduri ca să funcționeze sigur). De exemplu, în prezent un shard MultiversX necesită vreo 800 de noduri (400 active și 400 în așteptare) ca să fie considerat sigur.
Dacă la un moment dat rețeaua ar crește la 10 sharduri, ai avea nevoie de ~8000 noduri; la 20 sharduri, ~16.000 noduri ș.a.m.d. Observi ideea? Pe măsură ce crește capacitatea, crește și numărul de noduri, deci și decentralizarea și puterea rețelei.
În plus, MultiversX are un mecanism foarte fain de a amesteca (shuffle) periodic nodurile între shard-uri. La fiecare epochă (un interval de timp predeterminat), o parte dintre validatori sunt mutați aleatoriu în alt shard.
Astfel, componența fiecărui shard se schimbă în mod imprevizibil și constant, ceea ce face practic imposibil pentru un atacator să țintească un shard anume și să încerce să-l compromită (pentru că până reușește el să infiltreze noduri rele, hop, la schimbarea următoare i se împrăștie nodurile între shard-uri și se strică combinația malițioasă).
Această imprevizibilitate a structurii rețelei este esențială pentru securitate. Probabilitatea ca un grup rău intenționat să ajungă să controleze majoritatea nodurilor dintr-un shard (supermajoritatea de 2/3 necesară să faci atacuri) este astronomic de mică – cineva a calculat o dată șansele, și erau practic 0, ceva gen 10^-78, adică nici dacă universul ar tot repeta încercări nu prea s-ar întâmpla.
Cu alte cuvinte, șansele ca un shard să fie „comprimat” de hackeri sunt aproape zero atâta timp cât există numărul mare de noduri și mecanismul de shuffle. Asta înseamnă că MultiversX rămâne foarte securizat, chiar dacă fiecare shard în parte procesează doar o parte din tranzacții.
Un alt avantaj la capitolul securitate este legat de faptul că fiecare shard are destui validatori (400 activi) cât să fie la fel de sigur ca un blockchain stand-alone. Practic, un shard MultiversX cu 400 de validatori e ca și cum ai avea o mini-blockchain de sine stătătoare cu 400 de noduri – ceea ce e destul de decent, comparabil sau chiar peste securitatea unor lanțuri monolitice existente.
Iar pentru ca un atacator să facă rău serios rețelei, ar trebui de fapt să compromită nu doar unul, ci ideal toate shardurile sau cel puțin metachain-ul (lanțul central care coordonează shardurile), lucru care devine exponențial mai dificil cu cât se adaugă mai multe noduri și sharduri.
În plus, consensul folosit de MultiversX este o variantă îmbunătățită de Proof of Stake, numită Secure Proof of Stake (SPoS), unde alegerea validatorilor care propun blocuri se face nu doar după mărimea mizei (stake-ului) lor, ci și după un rating de performanță.
Asta descurajează validatorii leneși sau rău intenționați, pentru că dacă nu se poartă exemplar (nu validează corect, încearcă să trișeze etc.), le scade ratingul și au șanse mai mici să fie aleși. E un sistem meritocratic care îi motivează pe validatori să joace corect și să mențină rețeaua sănătoasă.
Toate astea combinate – mii de noduri, sharding adaptiv cu reasignare aleatorie, consens robust – fac ca MultiversX să fie atât scalabil cât și sigur & descentralizat, depășind cumva dilema aia clasică. Ei chiar susțin (și are sens) că, pe măsură ce sistemul e tot mai folosit și crește, devine mai sigur și mai descentralizat, nu invers. Nu știu cum ești tu, dar eu când am realizat asta am fost plăcut surprins. E contra-intuitiv față de ce credeam inițial despre sharding.
Ca o mică paranteză comparativă: Uite, Solana de exemplu a ales alt drum – fără sharding, dar cu accent pe putere brută (scalează vertical, cu noduri foarte puternice). Da, e rapidă, dar a avut probleme de stabilitate (au picat rețeaua de câteva ori când se suprasolicita). MultiversX, prin designul cu sharding adaptiv, evită astfel de întreruperi; nu a avut downtime notabil, pentru că mai degrabă își distribuie surplusul de lucru decât să crape sub el. Și nici nu cere servere mamut ca Solana, deci are mult mai multe noduri, deci e și mai rezilientă.
E un exemplu de cum abordări diferite dau rezultate diferite: MultiversX a ales calea un pic mai complicată arhitectural (sharding de la zero), dar i-a ieșit o treabă echilibrată.
Suport pentru aplicații complexe și experiență mai bună pentru utilizatori și dezvoltatori
Din toate avantajele tehnice menționate, derivă un altul, mai de ansamblu: MultiversX poate susține aplicații complexe, de generație nouă (DeFi de mare viteză, jocuri blockchain, metaverse, etc.) fără să gâfâie, ceea ce oferă o experiență mult mai bună atât pentru utilizatorii finali, cât și pentru dezvoltatori.
Gândește-te: dacă ești dezvoltator și vrei să construiești un joc pe blockchain sau o aplicație financiară folosită de milioane de oameni, te uiți la ce infrastructură alegi. Te interesează viteză, capacitate, costuri reduse, stabilitate – adică fix lucrurile despre care am vorbit mai sus.
MultiversX, cu Adaptive State Sharding, bifează toate aceste cerințe, făcându-l o alegere foarte atrăgătoare. De exemplu, faptul că poate executa zeci de mii de tranzacții pe secundă cu latență de câteva secunde e un mare avantaj pentru jocurile blockchain sau aplicațiile DeFi cu volum mare (un articol de la Ledger spunea că cei ~15k TPS cu latență 6 secunde ai MultiversX sunt un mare beneficiu pentru jocuri și app-uri complexe).
În plus, dezvoltatorii știu că rețeaua se poate scala odată cu succesul aplicației lor – dacă aplicația devine populară și triplează numărul de tranzacții zilnice, rețeaua se adaptează și le suportă, nu te trezești că userii tăi nu mai pot folosi app-ul din cauza congestionării. Asta îți dă siguranță când construiești ceva serios pe termen lung.
Pentru utilizatorul final, multe dintre avantajele de mai sus se traduc simplu prin: aplicațiile merg uns, tranzacțiile se fac rapid și ieftin, fără erori de rețea sau întârzieri enervante. Practic, experiența pe MultiversX tinde să fie similară cu a folosi o aplicație web normală, doar că în spate ai toată siguranța și descentralizarea blockchain. Asta e foarte important pentru adoptarea în masă: majoritatea oamenilor nu vor să știe detalii tehnice, ei vor doar să apese un buton și să funcționeze. Tehnologia Adaptive State Sharding ajută exact la asta – să facă blockchain-ul invizibil, prin performanță și elasticitate, astfel încât utilizatorul să aibă o experiență fluidă.
Mai merită menționat că echipa MultiversX a fost foarte atentă și la unelte pentru dezvoltatori și experiența acestora. Au propriul VM (mașină virtuală) și suport pentru mai multe limbaje (inclusiv Rust și chiar un framework în Swift pentru smart contracts, unic în industrie). Asta, combinat cu infrastructura scalabilă, le dă dev-ilor încredere să construiască aplicații fără teama că vor fi limitați de performanța rețelei. În plus, faptul că rețeaua e ieftină la utilizare înseamnă că se pot gândi la use-case-uri noi (de exemplu micro-tranzacții, micropayments în jocuri, care pe Ethereum ar fi fost imposibil de scump implementat la scară).
Tot ca un plus pentru utilizatori: pe MultiversX s-au implementat chestii faine precum autentificarea cu 2 factori direct on-chain pentru portofele (o inovație de securitate), au lansat xPortal (fostul Maiar) – un super app de wallet foarte ușor de folosit.
Toate astea arată că tehnologia de bază (sharding-ul adaptiv) e valorificată într-un ecosistem gândit pentru user experience. Ce folos că ai 100k TPS dacă nimeni nu știe/poate să le folosească, nu? Ei bine, în cazul MultiversX, se fac eforturi și pe partea de UI/UX și accesibilitate astfel încât avantajele tehnice să ajungă la utilizator sub formă de aplicații concrete, rapide și sigure.
Un pic de perspectivă personală: Am urmărit proiectul ăsta încă de pe vremea când se numea Elrond. La început suna totul prea frumos ca să fie adevărat – adică promisiuni de mii de tranzacții pe secundă, aproape fără comisioane, securitate de top… Eram sceptic, normal, că toți am văzut multe slide-uri în crypto.
Dar ușor-ușor, i-am văzut livrând: mainnet-ul lansat la timp, performanțele atinse sau depășite, zero probleme majore de securitate, ba chiar și parteneriate interesante. Și chestia care m-a convins a fost când am făcut primele tranzacții și am interacționat cu Maiar (acum xPortal) – a fost atât de simplu și rapid, încât aproape am uitat că folosesc un blockchain.
Pentru mine, ca utilizator,: când face tot ce trebuie în fundal, dar nu te deranjează cu nimic la suprafață. Adaptive State Sharding exact asta permite, să ai putere și flexibilitate în back-end, dar totul să se simtă lin și prietenos pentru user.
Tehnologia Adaptive State Sharding folosită de MultiversX aduce o sumedenie de avantaje care se leagă între ele: scalabilitate enormă (practic rețeaua crește odată cu cererea, fără un plafon fix), adaptabilitate și eficiență (resurse folosite optim, fără congestii inutile), tranzacții rapide și comisioane infime (ceea ce o face atractivă pentru utilizatori și aplicații de toate felurile), descentralizare și securitate de top păstrate chiar și la capacitate mare (mii de noduri, mecanisme ingenioase anti-atac), plus beneficiul general că permite cazuri de utilizare noi și complexe care pe alte lanțuri ar fi greu de realizat.
Practic, MultiversX cu sharding-ul său adaptiv reușește să spargă un fel de barieră: ne arată că nu trebuie să alegi între a fi rapid sau sigur sau descentralizat – le poți avea pe toate dacă îți proiectezi arhitectura cu curaj și creativitate de la zero.
Ca un iubitor de crypto, mie îmi dă speranță abordarea asta. Îmi imaginez un viitor în care milioane de oameni folosesc aplicații pe blockchain fără să se lovească de limite tehnice frustrante. Avantajele Adaptive State Sharding exact asta promit: un blockchain care crește odată cu noi, utilizatorii, fără să ne pună piedici pe drum. E ca și cum, pe măsură ce comunitatea crește, se lărgește și autostrada – iar MultiversX pare că a pregătit autostrada aia inteligentă care se auto-extinde. Desigur, tehnologia încă evoluează și vom vedea cum se comportă la scară tot mai mare, dar până acum rezultatele sunt foarte încurajatoare.
În definitiv, avantajele despre care ți-am povestit – de la viteză și cost la securitate și flexibilitate – fac din Adaptive State Sharding un element definitoriu pentru MultiversX și motivul principal pentru care acest proiect iese în evidență în marea de blockchain-uri existente.
Nu e doar un hype de marketing, ci ceva ce simți efectiv când folosești rețeaua. Iar faptul că toată treaba asta e gândită și pusă în practică de o echipă din România (da, Elrond/MultiversX a pornit din Sibiu!) mă face personal și mai mândru și optimist. 😊
Adaptive State Sharding chiar schimbă jocul și, dacă mă întrebi pe mine, avantajele sale aduc blockchain-ul cu un pas mare mai aproape de adoptarea mainstream – ceea ce, până la urmă, căutăm cu toții în spațiul ăsta crypto.
Închei aici – sper că am reușit să explic pe înțelesul tuturor de ce Adaptive State Sharding e o tehnologie atât de faină și ce beneficii concrete aduce în ecosistemul MultiversX. Dacă ai ocazia, încearcă și tu să trimiți ceva pe MultiversX sau să interacționezi cu vreo aplicație de acolo, ca să experimentezi direct viteza și eleganța de care tot vorbesc.
Eu unul, după ce am văzut cum merge, pot spune că m-a câștigat și abia aștept să văd ce urmează în viitor pe măsură ce rețeaua (și sharding-ul ei adaptiv) va crește și mai mult. 🚀
Referințe și surse pentru informațiile tehnice menționate:
MultiversX Documentation docs.multiversx.com, docs.multiversx.com,
MultiversX Help Center help.multiversx.com,
Reddit r/MultiversX post reddit.com,
ACC Ventures analysis acc.ventures,
Ledger Academy ledger.com, etc. (vezi marcajele în text pentru detalii exacte).
Fiecare dintre aceste surse confirmă și detaliază aspectele tehnice discutate, de la numărul de tranzacții pe secundă și până la modul în care rețeaua își menține securitatea prin shuffling-ul validatorilor.
Comunitatea și documentația oficială a proiectului stau mărturie la cât de inovatoare este abordarea de sharding adaptiv a MultiversX și la impactul pozitiv al acesteia asupra performanței rețelei.
