Cel mai mare exchange descentralizat din lume se află la un punct de cotitură. Comunitatea Uniswap votează în aceste zile o propunere de guvernanță care ar putea schimba din temelii modul în care protocolul câștigă bani.
Concret, e vorba despre activarea taxelor de protocol pe absolut toate pool-urile v3 de pe rețeaua principală Ethereum, dar și extinderea lor pe încă opt lanțuri blockchain. Dacă votul trece, fiecare tranzacție procesată prin Uniswap v3 va alimenta mecanismul de ardere a tokenului UNI, iar amprenta financiară a protocolului va depăși cu mult granițele Ethereum.
Votul de tip „temperature check” rulează deja pe platforma Snapshot și se va încheia pe 23 februarie 2026. Propunerea vizează activarea taxelor de protocol pe implementările v2 și v3 de pe rețele precum Arbitrum, Base, Celo, OP Mainnet, Soneium, X Layer, Worldchain și Zora.
Pe lângă această expansiune, planul aduce și un mecanism nou de adaptare a taxelor, unul bazat pe niveluri, care aplică automat comisioane în funcție de tipul pool-ului.
Povestea din spatele acestui vot
Ca să pui în context propunerea, trebuie să te uiți puțin în urmă. Uniswap a funcționat ani de zile fără să perceapă taxe la nivel de protocol. Toate comisioanele generate de tranzacții ajungeau direct la furnizorii de lichiditate, adică la utilizatorii care depun fonduri în pool-urile de tranzacționare.
Protocolul, ca entitate, nu păstra nimic. Lucrurile s-au schimbat abia spre finalul anului 2025, odată cu adoptarea propunerii cunoscute drept „UNIfication”.
UNIfication a fost o inițiativă comună a Uniswap Labs și a Uniswap Foundation, prezentată în noiembrie 2025 și aprobată prin vot on-chain pe 25 decembrie 2025. Prin ea, s-a activat așa-numitul „fee switch”, mecanismul care permite protocolului să rețină o parte din comisioanele generate la fiecare tranzacție. Dar reforma nu s-a oprit la atât.
UNIfication a introdus și un sistem de ardere programatică a tokenului UNI: veniturile colectate sunt convertite în UNI, iar tokenii rezultați sunt eliminați permanent din circulație.
Prima fază a planului a acoperit toate pool-urile v2 și un set de pool-uri v3 de pe Ethereum mainnet, cele responsabile pentru undeva între 80 și 95% din comisioanele generate de furnizorii de lichiditate. Propunerea actuală e practic faza a doua, și țintește acoperirea completă a tuturor pool-urilor v3 plus extinderea pe rețelele Layer 2.
Mecanismul de taxare și ardere, pe înțelesul tuturor
Arhitectura din spatele întregului sistem e ceva mai complicată decât pare. Veniturile de protocol nu aterizează pur și simplu într-un portofel de trezorerie. Ele urmează un traseu precis, dictat de contracte inteligente.
Pe fiecare rețea blockchain unde operează Uniswap, comisioanele colectate ajung într-un contract numit „TokenJar”, un fel de depozit temporar. Fondurile din TokenJar pot fi retrase doar cu o condiție: să se ardă tokeni UNI într-un alt contract, „Firepit”.
Pe Ethereum mainnet, Firepit gestionează arderea direct. Pe rețelele Layer 2, fondurile acumulate în TokenJar parcurg un drum mai lung: sunt transferate înapoi pe Ethereum mainnet prin mecanisme de bridging specifice fiecărui lanț, apoi direcționate către adresa 0xdead. Orice token trimis la această adresă dispare efectiv din circulație, fără posibilitate de recuperare.
Practic, cu cât se tranzacționează mai mult pe Uniswap, cu atât mai mulți tokeni UNI sunt scoși definitiv din circulație. E un model deflaționar care leagă direct interesele deținătorilor de UNI de performanța comercială a protocolului. Iar logica e simplă: dacă oferta scade și cererea rămâne constantă sau crește, valoarea pe token ar trebui să urmeze un trend ascendent.
Ce aduce nou adaptorul v3OpenFeeAdapter?
Poate cea mai importantă schimbare tehnică din propunerea aflată la vot e introducerea contractului v3OpenFeeAdapter. Până acum, taxele de protocol pe pool-urile v3 se gestionau manual, pool cu pool. Guvernanța trebuia să decidă separat pentru fiecare pool în parte unde și cât se percepe. Un proces greoi, lent și greu de scalat pe măsură ce numărul de pool-uri active creștea.
Noul adaptor abordează problema altfel. În loc să trateze fiecare pool individual, aplică automat o taxă de protocol implicită, calibrată în funcție de nivelul de comision al furnizorilor de lichiditate.
Astfel, pool-urile cu un comision de 0,01% vor avea o anumită taxă de protocol, cele cu 0,05% una diferită, și tot așa, pe fiecare nivel. Guvernanța își păstrează dreptul de a interveni și de a ajusta taxa pentru anumite pool-uri, dar regula de bază funcționează fără intervenție umană.
Diferența e semnificativă. Se trece de la un sistem selectiv, în care doar pool-urile aprobate explicit prin vot generau taxe de protocol, la un model universal. Fiecare pool v3 va contribui.
Dacă propunerea e adoptată, nu va mai exista niciun pool v3 pe Ethereum mainnet scutit de taxă de protocol.
Opt rețele noi intră sub umbrela taxelor
Dincolo de acoperirea completă pe Ethereum, propunerea deschide ușa taxelor pe opt rețele suplimentare: Arbitrum, Base, Celo, OP Mainnet, Soneium, X Layer, Worldchain și Zora. Nu e o alegere întâmplătoare.
Arbitrum și Base sunt, la ora actuală, printre cele mai active rețele Layer 2 din ecosistemul Ethereum, cu volume consistente de tranzacționare.
OP Mainnet se bucură de susținerea Optimism Foundation și de un ecosistem în plină dezvoltare.
Celo a atras de-a lungul timpului proiecte orientate spre plăți și remitențe, în timp ce Soneium și X Layer sunt intrări mai recente în peisajul Layer 2, fiecare cu propria comunitate și propriile cazuri de utilizare. Worldchain și Zora completează lista cu nișe distincte.
Pe fiecare dintre aceste rețele va exista aceeași structură: contracte TokenJar locale care adună comisioanele, adaptoare de taxe care le aplică automat, și mecanisme de bridging care trimit veniturile colectate înapoi pe Ethereum, unde urmează să fie arse. Practic, indiferent pe ce rețea are loc o tranzacție Uniswap, veniturile de protocol ajung în același loc și alimentează același mecanism de ardere.
Guvernanța accelerată: mai puțină birocrație, mai multă viteză
Un detaliu care trece ușor neobservat, dar contează mult, e modul în care se desfășoară votul. Propunerea aflată acum pe Snapshot e prima care folosește procesul simplificat de guvernanță introdus prin UNIfication. Înainte de această reformă, orice modificare a parametrilor de taxe trecea printr-o etapă de „Request for Comment”, urmată de votul pe Snapshot, apoi de votul on-chain. Totul dura săptămâni.
Sub noul cadru, actualizările parametrilor de taxe sar peste etapa RFC și ajung direct la un vot Snapshot de cinci zile, urmat de decizia on-chain. Execuția rămâne condiționată de un timelock, deci există în continuare o perioadă de așteptare între aprobare și implementare, dar ciclul complet s-a scurtat considerabil.
Într-o piață care se mișcă cu viteza cripto, această diferență de tempo poate conta enorm. Capacitatea de a ajusta parametrii de taxe în zile, nu în săptămâni, permite protocolului să reacționeze rapid la schimbările din piață.
De ce sunt necesare două voturi on-chain, nu unul?
Dacă votul Snapshot trece, drumul spre implementare nu e chiar simplu. Activarea efectivă pe lanțul principal va necesita două voturi on-chain separate, lansate în paralel. Motivul ține de o limitare tehnică a contractului GovernorBravo, care permite maximum zece acțiuni într-o singură propunere.
Primul vot on-chain ar acoperi controlorul de taxe de pe mainnet împreună cu rețelele Base, OP Mainnet și Arbitrum. Al doilea s-ar ocupa de Celo, Soneium, Worldchain, X Layer și Zora. Cele două propuneri ar rula simultan, ca să nu se piardă timp.
Dincolo de aspectul pur procedural, această împărțire reflectă complexitatea reală a operațiunii. Activarea taxelor pe mai multe rețele presupune implementarea de contracte pe fiecare lanț, configurarea adaptoarelor, stabilirea podurilor de transfer și coordonarea cu infrastructura proprie a fiecărei rețele. Nu e doar un buton pe care cineva apasă.
Ce câștigă deținătorii de UNI?
Până la UNIfication, a deține tokeni UNI însemna, în esență, drept de vot în guvernanță și speranța că protocolul va genera, cândva, venituri care vor reveni deținătorilor. Acel „cândva” a sosit. Cu mecanismul de ardere funcțional, fiecare dolar generat de protocol contribuie concret la reducerea ofertei de UNI aflate pe piață.
Ca să înțelegi ordinul de mărime: Uniswap a generat peste 985 de milioane de dolari în comisioane de-a lungul anului 2025, cu o medie lunară de aproximativ 93 de milioane. Dacă protocolul captează între 10 și 25% din comisioanele furnizorilor de lichiditate, intervalul permis de mecanismul v3, vorbim de venituri anuale de ordinul sutelor de milioane de dolari. Bani care se duc integral în arderea de UNI.
Extinderea pe toate pool-urile v3 și pe cele opt rețele suplimentare mărește automat baza de captare. Lichiditatea fragmentată pe rețele multiple a fost dintotdeauna o problemă în ecosistemul DeFi, dar din punctul de vedere al veniturilor protocolului, fiecare rețea activă înseamnă comisioane în plus.
Prețul UNI a scăzut, paradoxal
Ceva ciudat, dar deloc neobișnuit în cripto: deși propunerea pare obiectiv favorabilă, prețul UNI a coborât pe termen scurt. La momentul publicării, tokenul se tranzacționa în jurul valorii de 3,36 dolari, cu o scădere de peste 4% în ultimele 24 de ore. Asta după ce anterior depășise pragul de 4 dolari.
Traderii din cripto cunosc bine fenomenul „sell the news”. Se cumpără pe zvon, se vinde când informația devine publică. Mai vine și contextul general: piața crypto traversa o perioadă de corecție, iar UNI a fost tras în jos odată cu restul pieței, indiferent de ce se întâmpla la nivel de protocol.
Ca referință, suportul imediat se afla la 3,38 dolari, iar prima rezistență importantă la 4,24 dolari. Depășirea acestui prag ar fi putut deschide drumul spre zona de 4,76 dolari. Capitalizarea de piață a UNI era puțin peste 2,15 miliarde de dolari, iar valoarea totală blocată în protocol se menținea peste 3 miliarde.
Ce a arătat prima fază de testare?
Hayden Adams, fondatorul Uniswap Labs, a confirmat public că prima fază de activare a taxelor a fost monitorizată îndeaproape și că totul a mers bine din punct de vedere tehnic. Poate sună ca o declarație de rutină, dar nu e deloc. Orice mecanism care intervine în fluxul de comisioane al celui mai mare DEX din lume trebuie să funcționeze fără cusur. Un bug în contractele TokenJar sau Firepit ar fi putut bloca fonduri sau genera breșe de securitate cu consecințe greu de estimat.
Ce a contat cel mai mult, însă, a fost reacția furnizorilor de lichiditate. Cea mai mare temere a comunității era că activarea taxelor de protocol îi va determina pe furnizorii de lichiditate să își retragă fondurile și să migreze către platforme concurente.
Datele din primele luni de funcționare arată că scenariul nu s-a confirmat. Valoarea totală blocată pe Ethereum mainnet a crescut chiar și după activarea taxelor, ajustată la condițiile de piață. Furnizorii de lichiditate au rămas, iar protocolul a funcționat normal.
Aceste rezultate oferă comunității baza de încredere necesară pentru a trece la faza a doua, cea aflată acum la vot.
Uniswap se mișcă pe mai multe fronturi simultan
Propunerea de extindere a taxelor nu vine izolată. Uniswap traversează o perioadă de schimbări pe multiple planuri. Protocolul a început să implementeze „Continuous Clearing Auctions” pe interfața sa principală, modificând modul în care sunt gestionate lansările de tokeni noi. Iar pe direcția instituțională, Uniswap a făcut o mișcare pe care puțini o anticipau: a permis tranzacționarea on-chain a acțiunilor fondului BUIDL al BlackRock, printr-o colaborare cu Securitize.
Faptul că BlackRock, cel mai mare administrator de active din lume, a ales să lucreze cu un protocol descentralizat spune ceva despre maturizarea DeFi. Integrarea folosește cadrul RFQ al UniswapX, iar accesul rămâne limitat la investitori verificați, dar semnalul e clar: granița dintre finanțele descentralizate și cele tradiționale devine tot mai subțire.
Uniswap rămâne cel mai mare exchange descentralizat după volumul tranzacțiilor și după comisioanele generate. Protocolul a procesat cumulat aproximativ 4 trilioane de dolari, o cifră care rivalizează cu unele dintre cele mai mari platforme centralizate.
Odată cu activarea taxelor de protocol pe toată această activitate, Uniswap face pasul de la un exchange descentralizat imens, dar fără venituri proprii, către un protocol care generează sistematic bani pentru ecosistemul și deținătorii săi.
Pașii următori, dacă votul e favorabil
Presupunând că votul Snapshot se încheie pozitiv pe 23 februarie, urmează cele două voturi on-chain paralele. Fiecare necesită un cvorum și o majoritate specifice, stabilite prin contractul de guvernanță al Uniswap. Dacă trec și acestea, implementarea intră într-o perioadă de timelock, după care contractele se activează pe fiecare rețea vizată.
Din acel moment, taxele de protocol vor curge automat prin sistemul TokenJar-Firepit pe toate rețelele incluse. Guvernanța va putea ajusta parametrii individuali în continuare, dar sistemul în sine rulează fără intervenție manuală. Fiecare swap pe orice pool v3, pe oricare dintre cele nouă rețele, va alimenta mecanismul de ardere a tokenului UNI.
Privind mai departe, roadmap-ul Uniswap prevede extinderea taxelor și pe versiunea v4 a protocolului, pe UniswapX, pe mecanismul PFDA (Protocol Fee Discount Auction) și pe hook-urile de agregator. Propunerea actuală e un pas într-o strategie mai amplă de monetizare a întregii activități care trece prin ecosistemul Uniswap.
Ce semnale trimite mișcarea Uniswap către restul industriei?
Decizia Uniswap de a activa taxe pe toate pool-urile și pe rețele multiple are reverberații dincolo de propriul ecosistem. Până nu demult, multe protocoale DeFi evitau să activeze mecanisme de taxare de teamă că vor pierde utilizatori și lichiditate.
Uniswap, cu poziția sa dominantă și cu datele care arată că prima fază nu a alungat furnizorii de lichiditate, demonstrează că această teamă e, cel puțin parțial, nejustificată. Evident, Uniswap are avantajul dimensiunii, o marjă de manevră pe care protocoalele mai mici nu și-o pot permite.
Totuși, dacă modelul funcționează pe termen lung, e de așteptat ca alte protocoale mari să îl adopte. Arderea de tokeni ca modalitate de a returna valoare deținătorilor e o alternativă elegantă la dividende, cu avantajul că evită complicațiile juridice legate de clasificarea tokenilor drept valori mobiliare.
Propunerea aflată la vot marchează, de fapt, o tranziție structurală. Uniswap trece de la un model în care veniturile de protocol erau opționale și parțiale la unul în care sunt universale și automate. Tokenul UNI capătă, pentru prima dată, o legătură concretă și mecanică cu succesul comercial al protocolului.
Furnizorii de lichiditate cedează o fracțiune din comisioane, dar primesc în schimb un ecosistem mai bine capitalizat. Iar piața DeFi primește un model de referință despre cum poate funcționa un protocol descentralizat cu venituri sustenabile, fără să renunțe la deschiderea și accesibilitatea care l-au definit.
Votul pe Snapshot se încheie pe 23 februarie 2026. Iar rezultatul va conta nu doar pentru Uniswap, ci, foarte probabil, pentru întreaga industrie a finanțelor descentralizate.
