Suveranitatea Europei depinde de capacitatea Uniunii Europene de a lansa un euro digital viabil.
Sună dramatic, dar asta spune Wolfgang Münchau, cofondator al Eurointelligence și columnist pentru publicații europene de prestigiu. Perspectiva lui e una incomodă pentru decidenții politici de la Bruxelles, dar merită privită cu atenție.
Există un singur motiv covârșitor pentru care Banca Centrală Europeană ar trebui să introducă un euro digital: protejarea suveranității europene. Stablecoin-urile au potențialul de a distruge euro.
Nu e vorba de o exagerare retorică, ci despre o amenințare reală, tangibilă. O monedă fiduciară există doar pentru că oamenii aleg să o folosească. Dacă toți am decide să folosim bile roz în loc de euro sau dolari, atunci asta ar fi tot. Nicio monedă nu are o valoare intrinsecă. Din acest punct de vedere, monedele fiduciare nu diferă cu nimic de criptomonede.
Ceea ce le conferă putere este statutul de mijloc legal de plată. Comercianții nu pot refuza să le accepte, dar cumpărătorii pot alege ce folosesc. Nu e greu să anticipăm un viitor în care toate achizițiile noastre sunt digitale și în care folosim stablecoin-uri denominate în dolari americani pentru tranzacții, pentru că vor fi cel mai comod mijloc de plată disponibil. Simplu, rapid, fără bătăi de cap.
Nu există nimic ce BCE sau statele membre ar putea face pentru a ne opri. Asta e problema pe care factorii de decizie europeni nu reușesc să o înțeleagă cu adevărat.
Un euro digital în forma sa pură ar fi echivalentul numerarului într-un portofel digital, fără intermediari. Asemenea numerarului fizic, banca centrală ar emite euro digitali și i-ar înregistra ca pasiv în bilanțul propriu. Utilizatorii nu ar avea nevoie nici măcar de un cont bancar sau de carduri de credit. Practic, funcționează ca și cash-ul pe care îl ai în buzunar, doar că în format digital.
Dacă o monedă digitală ar fi proiectată astfel, n-ai avea niciun motiv să folosești stablecoin-urile altcuiva. Cu excepția situației în care Comisia Europeană și Parlamentul European intervin și sabotează euro digital atât de mult încât devine practic lipsit de valoare.
Exact asta s-a întâmplat acum câteva zile, când Parlamentul European a publicat un proiect de raport care a transformat legislația propusă anterior de Comisie într-o formă de nerecunoscut.
Propunerea Comisiei era deja problematică, dar Parlamentul European, sub influența puternică a lobby-ului bancar, a ucis efectiv întreaga idee. Cele 166 de pagini de amendamente la textul legal al Comisiei par scrise chiar de lobby-ul bancar, lucru care nu e deloc surprinzător când te uiți mai atent la autor.
Raportul a fost redactat de deputatul european spaniol Fernando Navarrete, fost șef de birou al guvernatorului băncii centrale spaniole. Ca și bancherii centrali europeni, el nu e prieten cu criptomonedele. Bancherii centrali și eurodeputații au aceeași mentalitate: ei sunt cei care conduc, ei știu mai bine. Această atitudine a stat la baza noii propuneri legislative, care practic sabotează orice șansă la un euro digital funcțional.
În documentul original, Comisia declara obiectivul de a crea un sector al finanțelor digitale mai puternic și mai inovator, alături de sisteme de plată mai eficiente și mai reziliente. Te-ai fi putut gândi că sunt obiective inofensive, dar nu pentru lobby-ul bancar tradițional.
Ultimul lucru pe care o bancă de stat germană sau franceză și-ar dori vreodată este un sector financiar inovator. Așa că pasajul a fost pur și simplu șters și înlocuit cu un text birocratic care cere evaluări, comparații cu alternative de piață, teste de necesitate, proporționalitate și cost de oportunitate.
Cu alte cuvinte, să lăsăm băncile să încerce să introducă un euro digital mai întâi, apoi așteptăm să vedem ce se întâmplă. Și apoi așteptăm și mai mult. Cam asta e strategia.
Această abordare se repetă de-a lungul celor 166 de pagini. Un element frecvent șters din text sunt referirile la o economie care se digitalizează rapid. Aparent, acesta e un punct controversat pentru cei care populează sălile legislative din capitala UE. Numele Bruxelles își are originea în olandeză și înseamnă așezare lângă mlaștină. Münchau observă, cu o ironie subtilă, că eurodeputații par să aibă mai multe în comun cu locuitorii de mlaștini și tăietorii de turbă din Europa medievală decât cu cei care trăim în secolul 21.
Europenii trăiesc sub iluzia că sunt încă regi ai lumii. Versiunea modernă a acestei iluzii e că ei reglementează planeta. Parlamentul European rămâne convins că poate simultan să paralizeze un euro digital și să interzică stablecoin-urile denominate în dolari americani. E o poziție curioasă, dacă stai să te gândești.
Îți amintești ce s-a întâmplat când Donald Trump și-a impus tarifele vamale? Eurodeputații erau extrem de dornici de represalii, gata de luptă. Realitatea s-a instalat când Ursula von der Leyen a călătorit la un teren de golf din Scoția și a acceptat acordul impus de Trump.
UE nu a avut altă opțiune decât să cedeze, pentru că nu poate purta un război comercial împotriva țării care o protejează cu umbrela sa nucleară. E o dependență pe care mulți preferă să nu o recunoască public.
Din același motiv, nu poate interzice nici stablecoin-urile în dolari americani. Singurul lucru pe care îl poate face, și care ar avea sens, este să introducă un euro digital simplu, neadulterat, funcțional. Ar îndeplini funcția necesară, ar oferi tot ce oferă un stablecoin, dar ar fi un depozit de valoare mai fiabil pentru că e susținut de BCE.
Ai putea considera stablecoin-urile bine reglementate ca fiind fără risc, pentru că sunt garantate unu-la-unu de titluri de trezorerie americane. Dar emiterea în masă a stablecoin-urilor va crește cererea pentru aceste titluri și va determina guvernul american să emită tot mai multă datorie publică. Nu e greu să anticipezi cum se va termina. Ca și falimentul, va începe încet și se va încheia brusc, fără avertisment.
Intervalul dintre cele două momente ar putea fi mult mai lung decât ne așteptăm, suficient de lung pentru ca stablecoin-urile să uzurpe restul sistemului monetar occidental. Odată ce vom începe să plătim achizițiile online în dolari, am putea dori ca și angajatorii să ne plătească în dolari. La acel moment, vom fi trecut efectiv în universul dolarului.
Oficial, euro ar fi încă moneda UE, dar nimeni nu l-ar mai folosi în practică. Ar fi ca în acea veche glumă din anii 1970: ce se întâmplă dacă începe un război și nimeni nu merge?
Iată de ce dezbaterea despre euro digital este atât de importantă. Nu e vorba doar despre bani sau despre tehnologie, ci despre viitorul UE însăși, despre capacitatea Europei de a supraviețui într-o lume geopolitic ostilă.
Trump a expus dependența UE de Statele Unite ca nimeni altcineva până acum. Am devenit dependenți de SUA pentru a ne descărca excedentele de export. Depindem de SUA pentru a ajuta la susținerea Ucrainei. Întreaga noastră infrastructură de plăți cu amănuntul depinde de Visa și Mastercard, ambele cu sediul în SUA.
După cum a remarcat un europarlamentar, Statele Unite ar putea, de pe o zi pe alta, să oprească sistemul de plăți al Europei și să distrugă 12% din PIB-ul său. E o vulnerabilitate despre care vorbim prea puțin în public.
Cu o monedă digitală paralizată de birocratii și lobby-ul bancar, ce puțin a mai rămas din suveranitatea noastră va dispărea complet. Europa trebuie să aleagă: fie adoptă tehnologia și își păstrează independența monetară, fie rămâne prinsă în mentalitatea medievală și acceptă dependența totală de dolarul american.
