Când Sergey Nazarov vorbește despre viitorul finanțelor, lumea tinde să asculte. Cofondatorul Chainlink a acordat un interviu la sfârșitul lui noiembrie 2025 în care a pus pe masă o întrebare simplă: de ce marile bănci și fonduri de investiții au început brusc să ia în serios tehnologia blockchain?
Răspunsul lui se rezumă la două forțe care lucrează în tandem, și merită să le înțelegem pe amândouă.
Contextul e relevant aici. Piața activelor tokenizate a explodat la 30 de miliarde de dolari anul acesta, ceea ce înseamnă cam de patru ori mai mult decât în urmă cu trei ani. Nu e vorba de entuziasm speculativ, ci de bani reali care se mută pe infrastructură nouă. Băncile, fondurile de pensii, managerii de active mari, toți încep să privească diferit lucrurile.
Prima forță: piața cere, instituțiile răspund
Nazarov spune că prima forță ține de cerere. Sună simplu, dar implicațiile sunt mari. Practic, instituțiile financiare au început să își pună întrebări pe care acum cinci ani nici nu le-ar fi formulat. Cine vrea să cumpere o acțiune tokenizată? Există interes pentru un fond mutual pe blockchain? Dacă aduc un activ pe lanț, găsesc cumpărători?
E genul de întrebări pe care le adresează directorii de strategie în ședințele lor. Iar răspunsurile din 2025 arată complet diferit față de ce primeau înainte. Acum patru, cinci ani, problema era că nu exista piață. Lichiditate prea mică, cumpărători puțini, infrastructură aproape inexistentă. Pur și simplu nu avea sens pentru o bancă să se implice.
Situația s-a schimbat vizibil. Legislația s-a clarificat, depozitele tokenizate au crescut, iar puterea de cumpărare de pe blockchain a ajuns la un nivel la care poți face afaceri serioase. Nu mai e un experiment de laborator.
Ce rol joacă stablecoin-urile în toată povestea
Trebuie să vorbim puțin despre cadrul legislativ din America, pentru că acolo s-au întâmplat cele mai importante mișcări. Legea GENIUS, adoptată în 2025, a adus claritate pentru stablecoin-uri. Legea CLARITY a lămurit clasificarea activelor digitale. Poate sună tehnic și plictisitor, dar pentru managerii de risc din bănci, aceste clarificări au însemnat lumea. Înainte ezitau să atingă orice legat de crypto. Acum au un cadru în care pot opera.
Scott Bessent, secretarul Trezoreriei americane, a zis ceva interesant: că stablecoin-urile ar putea întări poziția dolarului pe plan global. Gândește-te la asta o secundă. Un oficial de rang înalt din administrație nu doar tolerează monedele digitale, ci le vede ca instrument strategic. E o schimbare enormă de mentalitate.
Și cifrele confirmă trendul. Stablecoin-urile au depășit 300 de miliarde de dolari ca valoare totală, iar volumele de plăți prin ele au atins vreo 19 miliarde doar în prima jumătate a anului. Această lichiditate face posibilă tranzacționarea activelor tokenizate într-un mod care pur și simplu nu exista înainte.
A doua forță: eficiența pe care o aduce tehnologia
Aici ajungem la partea care entuziasmează oamenii din back-office. Nazarov vorbește despre beneficii concrete, nu despre promisiuni vagi. Piețele tradiționale funcționează după reguli vechi de decenii. Se închid în weekend, reconcilierile se fac manual, decontarea durează zile. Blockchain-ul schimbă radical toate astea.
Poți avea piețe care merg non-stop, 24 de ore, toată săptămâna, tot anul. Gestionarea colateralului devine automată. Decontarea? În loc de două zile, vorbim de secunde. Nu sunt îmbunătățiri mărunte, sunt transformări de fond.
Nazarov a subliniat ceva care m-a făcut să mă gândesc. În piețele clasice, weekendul chiar e weekend. Nu tranzacționezi, nu ajustezi poziții, nu reacționezi la ce se întâmplă pe alte piețe. Iar gestionarea colateralului e uneori chiar mai rigidă decât programul de tranzacționare. Te trezești că nu poți face nimic pentru că sistemul pur și simplu nu permite operațiuni în afara orelor.
Cât costă ineficiența actuală
Un raport de la Jefferies a pus niște cifre pe masă care dau de gândit. Fragmentarea sistemelor și procesele manuale au costat participanții din piață peste 914 miliarde de dolari în ultimii zece ani. Aici intră costuri de reconciliere, greșeli operaționale, întârzieri la decontare, capital care stă blocat în clearing. E o sumă uriașă.
Tokenizarea și infrastructura blockchain pot elimina o bună parte din pierderile astea. Când decontezi instant și ai transparență în timp real, capitalul necesar scade, riscul de contrapartidă se reduce. Matematica devine mult mai favorabilă.
Nazarov a făcut totuși o observație importantă. Eficiența nu va fi cu adevărat vizibilă până când nu vor exista destule active pe lanț ca să interacționeze între ele și cu stablecoin-urile. E un efect de rețea, practic. Cu cât mai multe active ajung pe blockchain, cu atât infrastructura devine mai valoroasă pentru toată lumea.
Unde se potrivește Chainlink în puzzle
Chainlink ocupă un loc aparte în ecosistemul ăsta. Rețelele lor de oracole descentralizate fac legătura între contractele inteligente și datele din lumea reală. Fără conexiunea asta, activele tokenizate ar fi izolate, n-ar avea acces la informațiile de care au nevoie pentru evaluare, decontare sau conformitate.
Nume mari precum UBS, J.P. Morgan și Fidelity International folosesc deja infrastructura Chainlink. Protocolul CCIP face posibilă interoperabilitatea între blockchain-uri diferite, permițând transferul de active și informații între ecosisteme care altfel n-ar putea comunica.
Au lansat recent și Chainlink Runtime Environment, un mediu de calcul modular care nu depinde de un blockchain anume și care accelerează dezvoltarea aplicațiilor compatibile cu sistemele financiare existente. Practic, instituțiile pot adopta tehnologia fără să renunțe la sistemele pe care le au deja și fără să compromită conformitatea. Pentru cei curioși să aprofundeze subiectul, Chainlink pune la dispoziție documentație și resurse detaliate.
Cum funcționează Proof of Reserve
Unul dintre instrumentele interesante de la Chainlink e Proof of Reserve. În sistemele tradiționale, auditurile se fac trimestrial sau anual. Asta lasă perioade lungi în care informațiile despre rezerve pot deveni inexacte, sau mai rău, pot ascunde probleme. Cu Proof of Reserve, ciclul de audit se comprimă de la un an sau trei luni la o secundă.
Nazarov a glumit că e destul de greu să comiți o fraudă într-o secundă. Are dreptate. Transparența asta în timp real reprezintă ceva nou în guvernanța financiară, ceva ce era greu de imaginat fără blockchain.
Cifrele din spatele transformării
Să ne uităm la date, că ele spun o poveste clară. Piața activelor reale tokenizate a ajuns la 36 de miliarde de dolari la finalul lui noiembrie 2025. Asta înseamnă o creștere de vreo 380% în trei ani. Dacă adăugăm și stablecoin-urile, trecem de 300 de miliarde.
Creditul privat domină piața, ocupând cam 58% din total, adică undeva la 17 miliarde de dolari. Pe locul doi vin titlurile de stat americane, cu aproximativ 34% din piață și o valoare de vreo 7,3 miliarde. Instrumentele astea oferă randament și funcționează ca echivalente lichide pe lanț, fiind folosite drept colateral în diverse operațiuni.
Fondul BUIDL de la BlackRock a strâns 2,9 miliarde de dolari. Franklin Templeton și Fidelity au lansat produse similare. Când vezi astfel de nume implicându-se serios, înțelegi că nu mai e vorba de un trend de nișă.
Ce spun analiștii despre viitor
Standard Chartered estimează că piața tokenizării ar putea ajunge la 30 de trilioane de dolari până în 2034. Boston Consulting Group vorbește de 16 trilioane până în 2030. McKinsey e mai prudent, cu 4 trilioane în același orizont. Diferența între estimări e mare, ceea ce arată cât de greu e să prevezi astfel de lucruri. Dar direcția e clară pentru toți.
Nazarov a spus ceva care mi s-a părut relevant. Pentru ca industria crypto să ajungă la o capitalizare de 50 de trilioane de dolari, are nevoie de banii din finanțele tradiționale. Cererea de retail, oricât de mare ar fi, nu poate duce singură la astfel de cifre. Instituțiile au resursele și influența necesare pentru a face din tokenizare un standard.
Reglementatorii americani și-au schimbat tonul
Poate cel mai surprinzător aspect al anului 2025 a fost schimbarea de atitudine din partea autorităților americane. În anii trecuți, mesajul către instituții era destul de clar: stați departe de crypto, e teritoriu periculos. Acum povestea arată altfel.
Paul Atkins a fost confirmat ca președinte al SEC, ceea ce a semnalat o nouă direcție. Echipele de la Chainlink au avut întâlniri cu Comisia încă din primele luni ale anului. Hester Peirce, comisar la SEC, a primit undă verde să înceapă reformele înainte ca noua conducere să fie oficial instalată.
Nazarov descrie situația ca pe o inversare completă a pendulului. Dacă înainte mesajul era că activitățile astea sunt ilegale și trebuie evitate, acum reglementatorii spun că nu doar că sunt legale, ci chiar vor ca instituțiile să le adopte. E o diferență imensă.
Guvernele, următoarea frontieră
Nazarov a participat și la Conferința de Inovație în Plăți a Rezervei Federale. Acolo a prezentat cum ar putea rețelele de oracole să servească entități guvernamentale, inclusiv Fed-ul. Faptul că vorbește la astfel de evenimente arată cât de mult s-a schimbat percepția.
El vede adoptarea blockchain ca pe un proces în etape. A început cu startup-urile, a avansat spre bănci, iar următoarea și ultima etapă ar fi adoptarea guvernamentală. Anul 2025 pune bazele pentru faza asta finală, spune el.
Pentru o entitate precum Fed, care supervizează fluxuri de trilioane de dolari, adoptarea unor astfel de sisteme ar putea îmbunătăți evaluarea riscurilor în timp real și eficiența decontărilor transfrontaliere. Modelul Chainlink oferă o cale de integrare fără să compromită cerințele de reglementare.
Când DeFi se întâlnește cu finanțele clasice
O temă care revine mereu în ce spune Nazarov e convergența între finanțele descentralizate și cele tradiționale. Nu e vorba că una o va înghiți pe cealaltă. Mai degrabă vor coexista și vor interacționa într-un ecosistem comun.
Conferința SmartCon 2025 a ilustrat bine treaba asta. Au participat UBS, Banca Centrală a Braziliei, Autoritatea Monetară din Hong Kong. Toți explorează fonduri tokenizate, monede digitale ale băncilor centrale, instrumente comerciale pe blockchain. Acum câțiva ani, prezența lor la o conferință crypto ar fi părut bizară. Acum e normală.
Nazarov vorbește despre un Internet al Contractelor, un ecosistem în care instituțiile reglementate și comunitatea DeFi se contopesc. Contractele inteligente, activele tokenizate și datele verificate prin oracole ar forma baza tuturor tranzacțiilor. Sună ambițios, dar pașii în direcția asta sunt vizibili deja.
Ce câștigă DeFi din adoptarea instituțională
Adoptarea din partea băncilor și fondurilor nu beneficiază doar lumea tradițională. Ecosistemul DeFi are și el de câștigat. Activele aduse de instituții pe lanț diversifică riscul și oferă acces la forme de colateral care lipseau istoric.
Titlurile de stat tokenizate, de pildă, reprezintă un activ cu risc scăzut care poate fi folosit ca garanție în protocoalele de împrumut. Creditul privat tokenizat aduce randamente mai bune decât multe instrumente native din crypto. Oportunitățile astea ar trebui să genereze mai multă valoare pentru toți participanții.
În plus, când BlackRock sau Fidelity lansează fonduri tokenizate, mesajul pentru piață e că tehnologia a ajuns la maturitate. Reputația instituțiilor tradiționale conferă legitimitate întregului spațiu.
Ce ar putea merge prost
Nazarov nu e naiv și recunoaște că există riscuri. O recesiune economică sau o schimbare de sentiment de la apetit pentru risc spre conservare ar putea răci interesul instituțional. Nu trebuie neapărat o criză majoră pentru asta. O recesiune modestă ar putea fi suficientă să mute atenția de la inovație la protejarea capitalului.
Mai e și problema complexității. Finanțele tradiționale, cu derivatele lor, administrarea fondurilor, terminologia specializată, au creat istoric o barieră. Dezvoltatorii din crypto nu înțeleg întotdeauna lumea financiară clasică, iar oamenii din bănci nu pricep mereu cum funcționează DeFi. Podul între cele două lumi se construiește greu.
Lipsa standardelor globale
Standardele internaționale pentru tokenizare sunt încă în lucru. Fiecare jurisdicție avansează în ritmul ei, iar interoperabilitatea rămâne o provocare. Uniformitatea va conta mult pentru comerțul internațional și pentru acceptarea pe scară largă.
Jurisdicțiile care au fost pioniere, precum Hong Kong, Singapore și Dubai, au dezvoltat cadre care servesc acum drept model. Proiecte care implicau Autoritatea Monetară din Hong Kong sau Singapore erau posibile doar acolo în urmă cu un an. Acum se desfășoară și în Statele Unite, cu reglementatorii la masă. Evoluția e rapidă, dar drumul spre standardizare globală rămâne lung.
Privind spre viitor
Nazarov crede că 2025 e anul în care adoptarea în piețele de capital începe să accelereze serios, iar guvernele și băncile centrale intră pe o traiectorie nouă. Echipa Chainlink lucrează la fundația care să susțină etapa finală a adoptării blockchain.
Ce trebuie să facă în continuare e să colaboreze cu sistemele existente, cu standardele și cu cadrele juridice pentru a defini cum se implementează tehnic noul sistem financiar global. Munca din anii trecuți începe să dea roade. Anul ăsta aduce cazuri de utilizare instituționale de valoare mare.
Viziunea finală? Un sistem financiar cu mai puțin risc și mai puține probleme sistemice. Asta urmează după ce adoptarea în piețele de capital și la nivelul băncilor centrale se va fi realizat. Rețelele de oracole, care păreau cândva instrumente de nișă pentru dezvoltatori, sunt privite acum ca potențiali piloni ai infrastructurii financiare.
Dacă viziunea asta prinde contur, integrarea blockchain în sistemele monetare va reprezenta una dintre transformările majore din istoria finanțelor moderne. Pe măsură ce Chainlink continuă să extindă parteneriatele și să câștige încredere instituțională, rolul său în viitorul finanțelor globale pare tot mai clar conturat.
