Ceva interesant se întâmplă în piețele financiare și merită să fim atenți. În septembrie anul trecut, Nasdaq a depus la autoritățile americane o propunere care, la prima vedere, pare pur tehnică.
Dar dacă citești printre rânduri, descoperi o viziune care ar putea schimba felul în care funcționează tranzacțiile cu valori mobiliare. Practic, bursa americană vrea să creeze un cadru în care acțiunile tokenizate să poată fi tranzacționate pe piețele tradiționale, folosind tot sistemul de compensare existent prin DTC, adică infrastructura centrală de clearing din Statele Unite.
La câteva săptămâni distanță, Binance a făcut și ea o mișcare neașteptată: a aprobat fondul de titluri de stat tokenizat al BlackRock drept garanție pentru activități instituționale din afara burselor.
Două evenimente aparent diferite, dar care fac parte din același trend. Industria financiară caută active care se mișcă mai repede și care pot fi folosite automat ca marjă în tranzacții complexe.
Ce înseamnă de fapt tokenizarea și de ce contează?
Ca să înțelegem amploarea schimbării, hai să vedem mai întâi tabloul general. Tokenizarea este, pe scurt, procesul prin care un activ real primește o reprezentare digitală pe un blockchain.
Poate fi o acțiune, o obligațiune, o proprietate imobiliară sau chiar o operă de artă.
Reprezentarea asta nu e doar un certificat electronic, ci un token programabil care poate executa automat anumite funcții prestabilite.
Piața a crescut mult în ultimii ani. Vorbim de peste 18,6 miliarde de dolari în active din lumea reală reprezentate pe blockchain, cu peste 570.000 de deținători la nivel global. Dacă punem la socoteală și stablecoin-urile, care au trecut demult de 300 de miliarde de dolari în circulație, avem deja o infrastructură de decontare care se apropie de dimensiunile unui sistem financiar serios. Pentru 2030, estimările vorbesc de peste 4 trilioane de dolari.
Dar dimensiunea pieței e doar o parte din poveste. Întrebarea mai importantă este: pentru ce se folosesc efectiv aceste active tokenizate?
De la simple învelișuri digitale la ceva cu adevărat util
Tokenizarea unui activ, privită în sine, creează ceea ce specialiștii numesc un „wrapper”, adică un înveliș digital. Singur, învelișul ăsta nu face mare lucru. Valoarea apare abia când activul intră într-un sistem care îl poate folosi: să îl evalueze în timp real, să îl reechilibreze într-un portofoliu, să îl accepte drept garanție pentru un împrumut, să îl hedgeze sau să îl contabilizeze simultan în mai multe poziții.
Instituțiile care se mișcă cel mai repede nu se mulțumesc să emită active tokenizate. Ele construiesc sisteme de garanții, infrastructuri care permit activelor tokenizate să funcționeze ca marjă, să se deconteze instantaneu și să se deplaseze între poziții fără fricțiunile obișnuite ale sistemelor tradiționale.
JPMorgan, spre exemplu, a dezvoltat Tokenized Collateral Network, o rețea care transformă unitățile fondurilor de piață monetară în garanții care se mișcă în secunde, nu în zile. BlackRock folosește fondul BUIDL nu doar ca produs de randament, ci și ca garanție instituțională în fluxuri de lucru din afara burselor.
Iar abordarea Nasdaq are ceva aparte: nu construiește o piață paralelă. În propunerea lor, titlurile tokenizate s-ar deconta tot prin DTC, aceeași infrastructură care procesează zilnic trilioane de dolari în acțiuni tradiționale.
Ce zice SEC și încotro se îndreaptă reglementarea?
Titlurile tokenizate rămân supuse în totalitate cadrului de reglementare a valorilor mobiliare.
Securities and Exchange Commission continuă să clarifice detaliile structurii de piață, mai ales ce ține de locurile de tranzacționare, intermediari și modul în care se execută ordinele.
În decembrie 2024 a venit un semnal destul de clar. SEC a acordat subsidiarei de clearing a DTCC o scutire de acțiune pe trei ani pentru tokenizarea activelor aflate în custodia DTC. Aprobarea acoperă acțiuni din indicele Russell 1000, principalele ETF-uri de indici și titluri de stat americane, toate putând fi reprezentate pe blockchain-uri aprobate începând cu 2026.
Direcția e destul de evidentă: marile instituții financiare construiesc deja pentru un viitor în care activele tokenizate funcționează ca garanții reglementate, nu ca simple învelișuri speculative.
Când giganții financiari încep să vorbească la unison
Larry Fink, șeful BlackRock și omul care administrează cel mai mare fond de active din lume, a scris recent că tokenizarea se află acolo unde era internetul în 1996, înainte ca Amazon să devină ce e azi. La câteva zile după declarația lui, Paul Atkins, președintele SEC, a spus că tokenizarea are potențialul de a schimba complet sistemul financiar în următorii doi ani.
Dacă ne-ar fi zis cineva aceste lucruri acum trei ani, probabil am fi ridicat din sprâncene. Azi însă, ele reprezintă consensul între oamenii care administrează cele mai mari rezervoare de capital de pe planetă. Nu mai e vorba de o speculație de nișă a entuziaștilor crypto, ci de o direcție strategică asumată de giganții financiari tradiționali.
De ce garanțiile sunt cheia întregii povești?
Ca să înțelegem de ce garanțiile reprezintă miza centrală, trebuie să vedem cum funcționează sistemul actual. În finanțele tradiționale, când o instituție vrea să folosească un activ drept garanție, procesul implică multiple straturi de intermediari, verificări, transferuri fizice de documente și perioade de așteptare care pot dura zile întregi.
Să luăm un exemplu concret. Un fond de pensii care vrea să folosească obligațiunile guvernamentale din portofoliu drept garanție pentru o tranzacție cu instrumente derivate trebuie să parcurgă un lanț complex.
Activele sunt verificate, evaluate, transferate către un custode, documentele sunt procesate, iar decontarea finală poate dura două sau trei zile lucrătoare. În tot acest timp, capitalul stă blocat, ineficient. E ca și cum ai avea bani în buzunar, dar nu poți să îi folosești.
Tokenizarea schimbă fundamental ecuația asta. Un activ tokenizat poate fi evaluat în timp real, poate fi transferat în secunde și poate fi utilizat simultan în mai multe aranjamente de garanție, totul prin contracte inteligente care execută automat condițiile prestabilite.
Ce s-a mai întâmplat pe piață în ultima vreme?
Evoluțiile recente confirmă că trendul se accelerează. Pe lângă inițiativa Nasdaq și aprobarea Binance pentru fondul BlackRock, au mai fost și alte mișcări interesante.
DTCC, prin subsidiara sa de clearing, a primit aprobarea pentru a tokeniza active aflate în custodie. Asta deschide calea ca acțiunile celor mai mari companii americane să poată fi reprezentate digital. Coinbase se pregătește să listeze acțiuni tokenizate americane alături de criptomonede, într-o strategie de piață unificată. Iar Tether explorează tokenizarea propriilor acțiuni pentru a oferi lichiditate on-chain investitorilor.
Pe segmentul datoriei, JPMorgan a realizat o emisiune de hârtie comercială în valoare de 50 de milioane de dolari pentru Galaxy Digital, decontată integral în USDC pe blockchain-ul Solana. Tranzacția asta arată cum piețele monetare operate de bănci pot deveni ele însele fluxuri de garanții tokenizate.
Sistemele sunt încă fragmentate, dar asta se va schimba
Momentan, fiecare dintre aceste sisteme tinde să acopere o singură clasă de active sau un singur flux de lucru. JPMorgan mișcă unități de fonduri monetare. BUIDL funcționează drept garanție instituțională în aranjamente specifice. Propunerea Nasdaq vizează titluri tokenizate cu decontare prin DTC. Serviciul nou al DTC va acoperi acțiuni blue-chip, ETF-uri și titluri de trezorerie. Planurile Coinbase se concentrează pe acțiuni listate la bursă.
Pasul următor, și probabil adevăratul punct de cotitură pentru 2026, este conectarea acestor sisteme. Imaginați-vă un sistem unic de garanții în care titlurile de trezorerie, acțiunile și aurul funcționează ca un singur pool. Un trezorier corporativ deține titluri de trezorerie tokenizate pe termen scurt, aur tokenizat și expunere la acțiuni tokenizate. Azi, astea se află în aranjamente de custodie separate, cu contabilitate separată și logică de lichidare separată.
Într-un motor de garanții unificat, ar funcționa ca un bilanț programabil. Sistemul ar reechilibra riscul automat, ar ajusta ratele de garanție pe măsură ce prețurile se mișcă și ar debloca lichiditatea fără a forța o vânzare.
Ce înseamnă asta pentru produsele de randament?
Transformarea schimbă și modul în care pot arăta produsele de randament. O poziție de lichiditate care combină un stablecoin cu un indice de acțiuni tokenizat, generând venit în același instrument, devine posibilă. Structuri de randament și protecție care odată necesitau minime instituționale pot fi asamblate din poziții mai mici și oferite unui public mult mai larg.
Setul de garanții acceptabile va continua să se extindă. Credit pe termen scurt tokenizat, note structurate, unități de fonduri reglementate, datorie suverană din mai multe jurisdicții. Practic, orice poate fi stocat în siguranță, evaluat și verificat on-chain devine utilizabil în aceste sisteme.
Larry Fink are dreptate cu comparația din 1996, dar analogia necesită o ajustare. Internetul din 1996 era despre informație care se mișcă mai repede. Tokenizarea e despre garanții care se mișcă mai repede. Ideea centrală nu e că activele trăiesc pe un blockchain. E că încetează să stea pe loc. Garanțiile care se pot reechilibra singure, care se postează automat și se mișcă între poziții fără fricțiune reprezintă capital care în sfârșit câștigă cât ar trebui.
Majoritatea capitalului stă inactiv pentru că mișcarea lui e costisitoare și lentă. Garanțiile multi-active schimbă realitatea asta. Portofoliul devine lichid, iar randamentul urmează.
Provocările tehnice nu sunt de ignorat
Evident, drumul către viziunea asta nu e lipsit de obstacole. Interoperabilitatea între diferite blockchain-uri rămâne o provocare tehnică serioasă. Un activ tokenizat pe Ethereum trebuie să poată interacționa cu unul tokenizat pe Solana sau pe o rețea privată a unei bănci. Standardele tehnice sunt încă în curs de definire și fiecare mare instituție tinde să își construiască propriul ecosistem.
Cadrul legal e la fel de complicat. Jurisdicțiile diferă în modul în care tratează activele digitale. Ce e considerat o valoare mobiliară în Statele Unite poate fi tratat diferit în Uniunea Europeană sau în Asia. Armonizarea acestor cadre e un efort de durată care abia a început.
Custodiile digitale ridică și ele întrebări despre securitate și răspundere. Cine e responsabil dacă o cheie privată e compromisă? Cum se recuperează activele în caz de eroare umană sau tehnică?
Problemele astea au soluții parțiale deocamdată, iar industria încă elaborează standardele care vor guverna generația următoare de servicii de custodie.
Stablecoin-urile joacă un rol esențial
Stablecoin-urile sunt o piesă importantă în puzzle-ul ăsta. Funcționează deja ca strat de decontare pentru o mare parte din tranzacțiile crypto și încep să fie integrate în fluxurile financiare tradiționale. USDC și USDT procesează zilnic volume comparabile cu unele sisteme de plăți naționale.
Pentru sistemele de garanții tokenizate, stablecoin-urile oferă o punte naturală. Un activ tokenizat poate fi evaluat în stablecoin, garanțiile pot fi ajustate prin transferuri de stablecoin, iar lichidările pot fi executate instantaneu în aceeași monedă digitală stabilă.
Reglementarea stablecoin-urilor progresează în paralel. Statele Unite lucrează la un cadru federal, Uniunea Europeană a implementat deja regulamentul MiCA, iar alte jurisdicții dezvoltă propriile abordări. Claritatea regulatorie în segmentul ăsta va accelera adoptarea întregului ecosistem de active tokenizate.
Ce câștigă investitorii individuali?
Pentru investitorii obișnuiți, transformarea promite acces la clase de active care până acum erau inaccesibile. Fracționarea activelor tokenizate permite investiții de valoare mică în instrumente care odată necesitau capitaluri substanțiale. Poți deține o fracțiune dintr-o obligațiune guvernamentală, o parte dintr-un fond de piață monetară instituțional sau o felie dintr-un portofoliu diversificat, totul cu sume modeste.
Transparența crește și ea. Blockchain-urile publice oferă un registru verificabil al tranzacțiilor și deținerilor. Investitorii pot urmări în timp real mișcările activelor și pot verifica independent rezervele și garanțiile.
Costurile de tranzacționare au potențialul să scadă considerabil. Eliminarea intermediarilor și automatizarea proceselor de decontare reduc fricțiunile care azi consumă o parte semnificativă din randamente.
Băncile tradiționale și-au schimbat tonul
Băncile mari au oscilat inițial între scepticism și rezistență față de tehnologiile blockchain. Azi, imaginea e radical diferită. JPMorgan operează propriul blockchain, Onyx. Goldman Sachs a lansat platforma de tokenizare GS DAP. Bank of America a depus numeroase brevete legate de tehnologia blockchain.
Schimbarea asta de atitudine reflectă o recunoaștere pragmatică: dacă tokenizarea va transforma piețele financiare, băncile mari preferă să fie în fruntea schimbării, nu să o urmărească din urmă. Investițiile masive în infrastructură și talent din ultimii ani poziționează aceste instituții să captureze o parte semnificativă din valoarea creată de noua paradigmă.
Regulatorii au devenit mai deschiși
Autoritățile de reglementare au evoluat și ele. De la o atitudine preponderent defensivă, focalizată pe riscuri și restricții, mulți regulatori au trecut la o abordare mai nuanțată. Recunosc potențialul tokenizării de a crește eficiența pieței, de a reduce costurile și de a extinde accesul la servicii financiare.
Desigur, preocupările privind protecția investitorilor, stabilitatea financiară și prevenirea spălării banilor rămân importante. Dar dialogul dintre industrie și regulatori a devenit mai constructiv, iar inițiative precum scutirea acordată DTCC demonstrează o disponibilitate de a experimenta în cadre controlate.
Ce ne așteaptă în 2026?
Anul 2026 se conturează ca un moment de cotitură. Multiplele inițiative lansate în 2024 și 2025 vor începe să dea roade. Acțiunile tokenizate vor fi disponibile pe piețele tradiționale prin mecanismul propus de Nasdaq. DTCC va opera serviciul său de tokenizare pentru active majore. Coinbase va oferi acces la acțiuni tokenizate pentru baza sa largă de utilizatori.
Conectarea acestor sisteme, inițial fragmentate, va crea pentru prima dată un ecosistem coerent. Garanțiile vor putea circula între clase de active, instituțiile vor putea optimiza utilizarea capitalului în moduri anterior imposibile, iar investitorii vor avea acces la instrumente financiare cu un grad de flexibilitate fără precedent.
Riscurile există și trebuie luate în serios
Nicio transformare de amploarea asta nu vine fără riscuri. Vulnerabilitățile tehnice ale blockchain-urilor și contractelor inteligente au fost exploatate în trecut, cu pierderi semnificative. Creșterea adoptării va atrage inevitabil actori rău intenționați.
Riscul sistemic e o preocupare legitimă. Dacă sistemele de garanții tokenizate devin suficient de mari și interconectate, o defecțiune majoră ar putea propaga efecte în întregul sistem financiar. Regulatorii și participanții la piață vor trebui să dezvolte mecanisme de siguranță și protocoale de criză.
Incertitudinea juridică persistă în multe aspecte. Proprietatea activelor tokenizate, drepturile în caz de faliment, jurisdicția aplicabilă în dispute transfrontaliere, toate astea necesită clarificări pe care sistemul legal încă le elaborează.
O transformare care abia a început
În ciuda provocărilor, direcția generală pare destul de clară. Piețele de capital se îndreaptă către o arhitectură în care activele se mișcă mai repede, garanțiile se rebalansează automat, iar capitalul încetează să mai stea inactiv.
Comparația lui Larry Fink cu internetul din 1996 e potrivită, dar necesită completarea pe care am menționat-o mai devreme. Internetul a transformat modul în care circulă informația. Tokenizarea va transforma modul în care circulă valoarea. Iar infrastructura care se construiește acum, de la propunerea Nasdaq la rețeaua de garanții a JPMorgan, de la fondul BUIDL al BlackRock la serviciul de tokenizare al DTCC, va defini peisajul financiar al următorului deceniu.
Pentru cei care urmăresc aceste evoluții, mesajul e destul de limpede: nu mai e vorba despre criptomonede în sensul speculativ al termenului. E vorba despre reinventarea infrastructurii financiare globale, cu tot ce presupune o asemenea transformare.
