De câteva luni, fondatorul Strategy (fostă MicroStrategy) repetă pe toate scenele unde apare o idee care irită o bună parte din comunitatea cripto: Bitcoinii nu ar fi bani digitali. Sună ciudat din gura unui om care și-a transformat compania într-unul dintre cei mai mari deținători instituționali de Bitcoin de pe planetă.
Și totuși, Michael Saylor are o teorie mai complicată despre ce rol va juca această criptomonedă în economia de mâine.
În interviuri recente, la podcasturi și pe X, miliardarul american a desenat o linie clară între două noțiuni pe care mulți le confundă: capitalul digital și banii digitali. Pentru el, Bitcoin stă în prima categorie. E capital, nu instrument de plată. O diferență care pare minoră, dar care, dacă o duci până la capăt, schimbă modul în care privești întreg sistemul financiar și locul băncilor în el.
Declarațiile lui Saylor vin într-un moment în care industria cripto traversează o perioadă de maturizare accelerată. Adoptarea instituțională crește, reglementările se înmulțesc, iar discuțiile despre natura fundamentală a acestor active digitale devin din ce în ce mai relevante. În acest peisaj, vocea fondatorului Strategy contează, fie că ești de acord cu el sau nu.
Trei straturi și o piramidă financiară nouă
Saylor vede viitorul finanțelor ca pe o construcție cu trei niveluri. La bază stă Bitcoin, pe post de capital digital. Nu îl folosești să-ți cumperi cafea dimineața, ci îl păstrezi ca rezervă de valoare, cam cum făceau oamenii cu aurul acum un secol. Spre deosebire de aur, însă, Bitcoin se mișcă instantaneu de pe un continent pe altul, se împarte în fracțiuni minuscule și nu poate fi confiscat de nimeni atâta timp cât îți ții cheile private la secret.
Pe nivelul doi vine creditul digital. Aici intră produse ca STRC, un fel de acțiune preferențială lansată de Strategy, cu un dividend generos și un preț țintă de 100 de dolari. Saylor susține că acest credit, garantat de munții de Bitcoin pe care îi deține compania, face legătura între lumea cripto pură și băncile clasice. E podul pe care instituțiile financiare tradiționale ar putea să-l traverseze pentru a intra în ecosistemul cripto fără să cumpere Bitcoin direct.
Abia la etajul trei apar banii digitali propriu-ziși. Conform teoriei lui Saylor, băncile comerciale care vor deține în rezerve instrumente ca STRC vor putea să emită o nouă formă de monedă.
Amestecând aceste rezerve digitale cu dolari, euro sau alte valute tradiționale, băncile vor crea ceea ce el numește primii bani digitali autentici din istorie. Nu criptomonede descentralizate, ci monedă bancară ancorată parțial în Bitcoin.
Hal Finney a spus asta primul
Saylor nu pretinde că a inventat roata. El citează des scrierile lui Hal Finney, programatorul care a primit primul transfer Bitcoin din mâna lui Satoshi Nakamoto însuși. Finney a murit în 2014, răpus de scleroză laterală amiotrofică, dar textele lui de pe forumul BitcoinTalk au rămas și sunt studiate cu atenție de pasionații de istoria cripto.
În 2009, la câteva luni după ce rețeaua Bitcoin a pornit, Finney scria că vede această criptomonedă devenind o monedă de rezervă pentru bănci, exact cum a fost aurul în zorii sistemului bancar modern. Băncile, spunea el, vor emite propriul lor numerar digital, mai anonim și mai ușor de transferat decât Bitcoin însuși. Practic, exact ce încearcă Saylor să construiască acum, aproape două decenii mai târziu.
Finney mergea și mai departe. Înțelegea că Bitcoin, așa cum e construit, nu poate procesa toate tranzacțiile din lume. Rețeaua e lentă prin design, pentru a rămâne descentralizată și sigură.
Soluția? Bănci susținute de rezerve în Bitcoin care să emită propria lor monedă digitală. Unele ar menține rezerve integrale, altele ar funcționa cu rezerve fracționare. Dobânzile ar varia, prețurile ar fluctua. Un ecosistem financiar întreg, ancorat în Bitcoin dar funcționând deasupra lui.
E fascinant că aceste idei au fost formulate când Bitcoin valora câțiva cenți și când puțini oameni credeau că va ajunge vreodată să valoreze ceva semnificativ. Finney avea o viziune pe termen foarte lung, iar Saylor pare hotărât să o transforme în realitate.
Ce e STRC și de ce contează?
Strategy nu stă doar în teorie. Compania lui Saylor construiește activ instrumente financiare pe baza acestei viziuni. STRC e unul dintre ele: o acțiune preferențială ciudată, care plătește dividende de vreo 10% pe an și pe care compania încearcă să o țină aproape de pragul de 100 de dolari. Un produs care nu seamănă cu nimic din ce oferă piața tradițională.
Toată construcția se bazează pe o singură premisă: că Bitcoin va crește cu aproximativ 30% pe an în următorul deceniu. Dacă asta se întâmplă, câștigurile din aprecierea Bitcoin acoperă lejer dividendele promise și mențin stabilitatea prețului STRC. Dacă nu se întâmplă, lucrurile se complică serios. Dividendele devin greu de plătit, prețul STRC scade sub țintă, iar încrederea investitorilor se erodează.
Saylor numește STRC cea mai sofisticată realizare de inginerie financiară a companiei. Și nu se oprește aici. Vorbește despre o piață potențială de 10 trilioane de dolari pentru produse de acest tip, o sumă care depășește PIB-ul majorității țărilor. A lansat deja variante pentru piețe externe, cu nume ca STRE și SATA. Omul gândește la scară globală și pe termen foarte lung.
Cum fabrică băncile banii?
Pentru a pricepe de ce Saylor insistă că Bitcoinii nu sunt bani, trebuie să ne amintim cum funcționează o bancă. Când ING sau BCR îți aprobă un credit, nu deschide un seif și nu îți numără bancnote. Banca creează bani din nimic, printr-o simplă înregistrare în baza de date. Ți se adaugă cifre în cont, iar tu pleci cu bani care nu existau cu o oră înainte. Așa funcționează sistemul cu rezerve fracționare de peste un secol.
Mecanismul pare magic, dar e perfect legal și reprezintă fundamentul economiei moderne.
Băncile creează bani când acordă credite și îi distrug când creditele sunt rambursate. Cantitatea de bani din economie fluctuează constant în funcție de activitatea de creditare. Băncile centrale încearcă să controleze acest proces prin dobânzi și alte instrumente, dar nu au control absolut.
Saylor crede că introducerea Bitcoin în rezervele bancare nu schimbă mecanismul, dar îi dă o ancoră diferită. În loc ca banii creați să fie susținuți doar de promisiunea guvernelor, ei ar putea fi parțial ancorați în Bitcoin, un activ cu cantitate fixă, imposibil de inflațat prin tiparnița băncii centrale. O schimbare subtilă, dar cu potențiale consecințe majore.
Din această transformare, argumentează el, vor apărea banii digitali reali. Nu Bitcoin în sine, care rămâne capital, ci moneda pe care băncile o vor emite pe baza rezervelor lor mixte, care vor include și produse derivate din Bitcoin ca STRC. O nouă formă de bani, ancorată parțial într-un activ digital deflaționar.
Vocile critice
Nu toți înghit povestea. Scepticii observă un tipar deranjant: ori de câte ori Saylor explică ce înseamnă bani digitali, ajunge să descrie fix produsele pe care le vinde propria companie.
Coincidență? Greu de crezut. Circularitatea argumentului ridică semne de întrebare despre cât de obiectivă e analiza. Vinde el o teorie sau vinde produse financiare învelite în teorie?
Alții punctează că băncile pot deja să dețină tot felul de active legate de Bitcoin în rezerve. ETF-uri spot, acțiuni la companii miniere, contracte futures. Ce face din STRC instrumentul magic care transformă crearea obișnuită de bani în crearea de bani digitali? Diferența pare să existe mai degrabă în vocabularul lui Saylor decât în realitatea economică. E marketing sau e substanță?
Mai e și chestiunea optimismului excesiv. Pe site-ul Strategy găsești calculatoare care presupun că Bitcoin va crește constant, fără să permită scenarii de scădere semnificativă. Oricine a urmărit piața cripto în ultimii ani știe că volatilitatea e parte din pachet. Bitcoin a pierdut 80% de mai multe ori în istoria lui. A ignora această realitate pare naiv, ca să nu zicem altceva.
Critica cea mai dură vine de la cei care văd în modelul Saylor o formă de schemă Ponzi sofisticată. Compania emite acțiuni și obligațiuni pentru a cumpăra Bitcoin, prețul Bitcoin crește parțial din cauza acestor achiziții, iar creșterea justifică emiterea de noi instrumente financiare.
Un cerc care funcționează atâta timp cât prețul crește, dar care se poate prăbuși spectaculos dacă tendința se inversează.
Banii de-a lungul istoriei
Dacă vrem să punem discuția în context, merită o privire spre trecut. Oamenii au folosit ca bani tot ce le-a picat în mână: scoici, sare, bucăți de metal prețios, bancnote de hârtie. În ultimele decenii, banii au devenit înregistrări electronice în serverele băncilor. Fiecare tranziție a venit cu scandal și rezistență din partea celor obișnuiți cu sistemul vechi.
Aurul a stat la baza sistemelor monetare secole la rând. Standardul aur, în diverse forme, a dominat finanțele internaționale până în 1971, când Nixon a tăiat legătura dintre dolar și metalul galben. De atunci, monedele plutesc liber, susținute doar de încrederea în guvernele care le emit și de puterea economiilor din spatele lor.
Un experiment monetar care durează de peste cincizeci de ani și care a permis o expansiune economică fără precedent, dar și crize financiare periodice.
Bitcoin a apărut în 2009 ca răspuns la această stare de fapt. Satoshi Nakamoto, oricine ar fi el sau ea, a creat un sistem monetar care nu depinde de nicio autoritate centrală. Cu producția limitată la 21 de milioane de unități, vreodată, Bitcoin se prezintă drept aur digital, imun la inflația provocată de imprimarea excesivă de bani. O promisiune atrăgătoare într-o lume în care băncile centrale tipăresc bani cu generozitate.
Dar ce e de fapt Bitcoin? Monedă, marfă, titlu de valoare? Depinde pe cine întrebi. Autoritățile din diverse țări îl clasifică diferit, iar dezbaterea e departe de a se încheia. Saylor propune propria clasificare: Bitcoin e capital, punct. Poate părea o chestiune de semantică, dar are consecințe concrete pentru reglementare și pentru modul în care instituțiile mari pot interacționa cu acest activ.
Ce se întâmplă deja în piață?
Indiferent ce credem despre teoria lui Saylor, ceva se mișcă în industria financiară. Instituțiile tradiționale au început să integreze Bitcoin și alte criptomonede în operațiunile lor.
ETF-urile spot pe Bitcoin au primit aprobarea în Statele Unite, aducând miliarde de dolari în piață de la investitori care preferau să nu cumpere cripto direct. Unele fonduri de pensii experimentează cu alocări în active digitale, iar băncile mari de investiții oferă servicii de custodie pentru cripto.
Integrarea vine cu întrebări dificile. Dacă Bitcoin ajunge componentă standard în rezervele bancare, ce se întâmplă cu stabilitatea financiară? Un activ care poate să piardă 30% într-o lună introduce riscuri noi în instituții pe care le consideram sigure. Pe de altă parte, susținătorii spun că diversificarea cu un activ necorelat cu piețele tradiționale ar putea reduce riscul de ansamblu, nu să-l crească. Adevărul e probabil undeva la mijloc.
Autoritățile de reglementare din lumea întreagă se chinuie să creeze reguli pentru aceste realități noi. El Salvador a adoptat Bitcoin ca monedă oficială, un experiment urmărit cu interes de economiști. China a interzis complet tranzacționarea cripto, împingând industria în alte jurisdicții. Majoritatea țărilor stau undeva la mijloc, oscilând între dorința de a stimula inovația și nevoia de a proteja consumatorii și sistemul financiar.
Povestea Strategy
Compania lui Saylor are o istorie interesantă. A pornit în 1989 ca firmă de software pentru analiză de date. MicroStrategy, cum se numea atunci, a crescut în anii 90, a supraviețuit crizei dot-com și a continuat să opereze ca jucător de nișă în piața programelor de business intelligence. O companie tech respectabilă, dar fără nimic spectaculos care să atragă atenția presei.
În august 2020, totul s-a schimbat. Compania a anunțat că a cumpărat Bitcoin de 250 de milioane de dolari. Saylor a explicat decizia ca strategie de protejare a trezoreriei contra inflației. Ce a urmat a fost o transformare radicală. Compania a continuat să cumpere, finanțând achizițiile prin emisiuni de acțiuni și obligațiuni convertibile. Practic, a folosit toate pârghiile financiare disponibile pentru a acumula cât mai mult Bitcoin posibil.
În 2025, compania și-a schimbat și numele, din MicroStrategy în Strategy. Simbolic, dar și practic. Azi, partea de software reprezintă o felie mică din valoarea firmei. Strategy e, în esență, un fond de investiții în Bitcoin listat la bursă, cu niște active software moștenite din vechea viață. Saylor a devenit, între timp, una dintre cele mai sonore voci din industria cripto, apărând constant în emisiuni, podcasturi și pe rețelele sociale.
Ce a nimerit Finney și ce nu?
Hal Finney a avut dreptate în multe privințe. A anticipat că vor apărea bănci susținute de Bitcoin, cu diverse grade de rezerve. A prevăzut că numerarul emis de unele bănci va fi tranzacționat la discount față de cel emis de altele, în funcție de încrederea pe care o inspiră fiecare instituție. A văzut un ecosistem financiar complex crescând în jurul acestui activ digital.
Viziunea lui se potrivește surprinzător de bine cu ceea ce vedem azi în spațiul finanțelor descentralizate, unde diverse protocoale oferă randamente diferite pentru depozite de criptomonede. E un fel de sistem bancar paralel, fără sedii fizice și fără funcționari la ghișeu, rulând non-stop pe blockchain.
Ce probabil că Finney nu a anticipat e că transformarea va veni și din direcția companiilor tradiționale. Strategy e dovada vie: o firmă din vechea economie care s-a reinventat pentru a face punte între sistemul financiar clasic și universul Bitcoin. Fenomenul ar putea să se repete cu alte companii care caută modalități de a participa la revoluția cripto fără să renunțe la statutul lor de entități reglementate.
Mai mult decât o ceartă pe cuvinte
Discuția despre dacă Bitcoinii sunt sau nu bani digitali poate părea o ceartă pe cuvinte. Într-un fel, și e. Definițiile sunt convenții, iar comunități diferite folosesc aceiași termeni cu sensuri diferite. Ce înseamnă bani pentru un profesor de economie poate să difere de ce înțelege un programator sau un trader de pe Wall Street. Fiecare vine cu propriul bagaj conceptual.
Dar dincolo de etichete, rămân întrebări practice. E Bitcoin suficient de stabil ca să funcționeze drept unitate de măsură pentru prețuri? Poate fi folosit eficient pentru plăți zilnice? Oferă protecție reală contra inflației, așa cum promit adepții? Răspunsurile la aceste întrebări vor decide viitorul acestui activ și vor determina dacă Saylor are dreptate sau nu.
Saylor pare convins că la primele două întrebări răspunsul e nu, cel puțin deocamdată. De asta vede Bitcoin ca activ de rezervă, nu ca instrument de plată cotidian. Dar e la fel de convins că la a treia întrebare răspunsul e da, motiv pentru care și-a concentrat toate resursele în acumularea de Bitcoin. Un pariu mare, asumat public și cu consecințe pe măsură.
Un pariu mare într-o lume imprevizibilă
Saylor propune o viziune ambițioasă: un sistem financiar cu Bitcoin la bază, instrumente de credit ca STRC la mijloc și bani digitali autentici creați de bănci la vârf. Pe hârtie arată elegant și logic. În practică, incertitudinile sunt mari și riscurile pe măsură.
Vor accepta băncile tradiționale să țină STRC în rezerve? Vor permite autoritățile acest tip de inovație financiară? Va continua Bitcoin să crească așa cum prezice Saylor, sau volatilitatea va dărâma întreaga construcție? Nimeni nu știe cu certitudine, iar istoria finanțelor e plină de teorii elegante care s-au prăbușit la contactul cu realitatea.
Cert e că Saylor și-a asumat un pariu imens pe această viziune. Și-a transformat compania, și-a pus reputația în joc și a devenit unul dintre cei mai vocali susținători ai Bitcoin la nivel mondial.
Dacă iese cum crede el, va fi văzut ca vizionarul care a anticipat transformarea sistemului financiar global. Dacă nu iese, va fi citat ca exemplu de avertizare despre riscurile concentrării excesive într-un activ volatil.
Pentru cine urmărește evoluția criptomonedelor, ideile lui Saylor oferă un cadru de gândire interesant, chiar dacă nu suntem de acord cu toate concluziile lui. Întrebarea ce sunt banii îi preocupă pe filozofi și economiști de milenii.
Bitcoin adaugă un capitol nou acestei conversații vechi. Iar Saylor, cu toate interesele lui comerciale evidente și contradictiile lui, contribuie la dezbatere cu o voce distinctă și greu de ignorat.
Rămâne de văzut dacă viitorul va arăta așa cum îl visează fondatorul Strategy. Un lucru pare sigur: în lumea finanțelor digitale, granițele dintre capital, credit și bani se estompează tot mai mult.
Cine încearcă să traseze aceste granițe își asumă, voit sau nu, un rol în modelarea lor. Iar Saylor, indiferent dacă are dreptate sau nu, joacă deja acest rol cu energie și convingere.
