Îți mai amintești când ni se spunea că blockchain-ul va schimba gaming-ul pentru totdeauna?
Că vom deține cu adevărat obiectele din jocuri, că vom câștiga bani în timp ce ne jucăm, că studiourile nu ne vor mai putea lua tot ce am muncit ani de zile? Ei bine, 2025 ne-a adus o trezire la realitate destul de dureroasă.
Ember Sword, Nyan Heroes, Blast Royale, proiectul lui Stephen Curry cu Rumble Kong League, toate au dispărut. Pur și simplu s-au evaporat, lăsând în urmă comunități furioase și oameni care și-au pierdut economiile.
Și nu vorbim de proiecte obscure. Ember Sword strânsese peste 200 de milioane de dolari. Două sute de milioane. Iar acum tot ce a mai rămas e o poză de adio pe un site gol. Cifrele de la DappRadar arată că 8% din jocurile Web3 active s-au închis doar în câteva luni, finanțările au scăzut cu peste 90%, iar analiștii se întreabă pe bună dreptate dacă mai există ceva de salvat din toată povestea asta.
Cum a început totul?
Ca să înțelegem ce s-a întâmplat, trebuie să ne uităm puțin în urmă. Jocurile Web3 au apărut ca răspuns la o frustrare pe care o știm cu toții. Cumperi un skin în Fortnite, investești sute de ore în World of Warcraft, și ce primești la final? Nimic care să fie al tău cu adevărat.
Se închide jocul sau îți ia cineva contul, și ai rămas cu buzele umflate. Tot ce ai muncit aparține de fapt studioului, nu ție.
Blockchain-ul promitea să rezolve fix problema asta. Transformi obiectele în NFT-uri, le pui pe blockchain, și gata, sunt ale tale pentru totdeauna. Nimeni nu ți le poate lua, le poți vinde când vrei, valoarea o stabilește piața. Și mai era și chestia cu play-to-earn, adică să faci bani în timp ce te joci. Suna prea frumos ca să fie adevărat, nu? Păi cam așa a și fost.
La început a mers. Axie Infinity avea milioane de jucători, iar în Filipine chiar trăiau oameni din ce câștigau în joc. Investitorii au văzut cifrele astea și au început să bage miliarde în sector. Fonduri de investiții serioase finanțau proiecte care existau doar ca idee pe hârtie, bazându-se pe prezentări PowerPoint și echipe cu CV-uri lungi. S-a creat o bulă uriașă, și ca orice bulă, a trebuit să se spargă la un moment dat.
Povestea Ember Sword: cum pierzi 200 de milioane?
Dacă vrei să înțelegi ce n-a mers în industria asta, uită-te la Ember Sword. Studioul danez Bright Star Studios lucra la joc din 2018, promițând un MMORPG unde poți deține terenuri virtuale, te lupți cu alți jucători, construiești o economie. Fără pay-to-win, doar skill și timp investit. Suna exact ce își doreau gamerii de ani de zile.
În 2021 au organizat o vânzare de terenuri virtuale și au strâns promisiuni de 203 milioane de dolari de la vreo 35.000 de oameni. Aveau deja finanțare de la investitori, echipă mare, comunitate activă. Totul părea perfect aliniat pentru succes.
Doar că jocul propriu-zis nu prea a venit. Au făcut niște teste beta între 2021 și 2024, apoi o lansare în acces timpuriu în decembrie 2024. Reacțiile? Dezastruoase. Gameplay subdezvoltat, plictisitor, departe de calitatea AAA pe care o promiseseră. Și cel mai dureros lucru: funcția de deținere a terenurilor, motivul principal pentru care lumea băgase bani, nici măcar nu fusese implementată.
Pe 20 mai 2025, fără niciun avertisment serios, au anunțat că închid tot. Au șters canalele de Discord, au pus o imagine de adio pe site, și cam atât.
Un youtuber pe nume CAGYJAN a spus public că a pierdut vreo 30.000 de dolari și că e vorba de un rug pull, expresia din cripto pentru țeapă. Alții au fost și mai duri în comentarii. Nu știu dacă a fost fraudă intenționată sau doar incompetență și management prost, dar rezultatul e același: oameni care și-au pierdut banii.
Când cade unul, cad toate
Ember Sword n-a fost singur. Cam în aceeași perioadă s-au închis și altele. Nyan Heroes, un shooter cu pisici robotice care părea promițător, a dat faliment. Tokenul lor, NYAN, a pierdut 40% într-o zi și 99% față de vârf. Blast Royale, un battle royale cu blockchain, la fel. Tatsumeeko, finanțat cu 7,5 milioane de dolari de Binance Labs și Animoca Brands, doi giganți din spațiul cripto, și-a anunțat și el sfârșitul.
Până și proiectele cu vedete în spate au căzut. Rumble Kong League, ăla cu Stephen Curry, a dispărut fără prea multe explicații. NFT-urile alea nu mai valorează aproape nimic acum.
Statisticile de la CoinGecko zic că peste 75% din cele aproape 3.000 de jocuri Web3 lansate din 2017 sunt moarte. Trei din patru. În ce altă industrie ai vedea o rată de eșec atât de mare?
Și aici vine partea care doare cel mai tare: pentru majoritatea jucătorilor, promisiunea proprietății digitale s-a dovedit goală. NFT-urile și tokenurile pe care le-ai cumpărat există doar cât funcționează jocul. Se opresc serverele, și rămâi cu niște fișiere digitale care nu fac nimic.
Nu poți să iei terenul din Ember Sword și să-l folosești în alt joc. Nu poți să-ți recuperezi banii. Ești efectiv la mila studioului, exact ca în jocurile tradiționale pe care Web3 promitea să le înlocuiască.
De ce nu merge modelul ăsta?
Am vorbit cu câțiva oameni din industrie și am citit destul de mult pe tema asta, și cred că problemele sunt mai adânci decât par la prima vedere. Magnus Söderberg, care conduce o firmă de consultanță pentru jocuri Web3, pune degetul pe rană: din momentul în care un joc îți permite să schimbi obiecte virtuale pe bani reali, nu mai e doar un joc. Devine un serviciu financiar. Și serviciile financiare sunt reglementate serios.
Majoritatea studiourilor n-au vrut să audă de așa ceva. Au construit jocuri punând tokenul înaintea gameplay-ului. Lansezi tokenul, creezi hype, atragi speculatori, și speri că banii noi vor finanța recompensele celor vechi. Sună cunoscut?
E cam structură piramidală, chiar dacă nimeni nu recunoaște. Când nu mai vin jucători noi, toată economia se duce de râpă. S-a întâmplat cu Axie Infinity, și în loc să învețe lecția, alții au copiat exact același model.
Mai e și problema cu descentralizarea, care de fapt nu prea există. Știu, sună a paradox. Jocurile astea se laudă că sunt descentralizate, dar NFT-urile tale depind de servere centrale. Blockchain-ul ține evidența că ai un obiect, dar ce poți face cu obiectul ăla decide studioul. Închid ei serverele, și NFT-ul tău devine o poză JPEG fără nicio utilitate.
Proprietate reală ar însemna ca toată logica jocului să fie pe blockchain, ceea ce e și scump, și lent, și complicat cu tehnologia actuală.
Și apoi vine reglementarea, pe care aproape nimeni n-a luat-o în serios. În Europa avem acum MiCA, regulamentul pentru cripto-active, care impune licențe, raportări, conformitate. În SUA e și mai complicat, cu tot felul de agenții care se bat pe jurisdicție. Costurile de conformitate pot ajunge la milioane de dolari înainte să ai un singur jucător. Pentru un studio mic, e imposibil. Și când autoritățile vor începe să aplice regulile, scuza că n-am știut nu o să funcționeze.
Oamenii din spatele cifrelor
E ușor să vorbim de milioane pierdute și proiecte eșuate ca și cum ar fi doar statistici. Dar în spatele fiecărei cifre sunt oameni reali. Pe Discord și pe forumuri găsești povești de-ți stau lacrimile în gât. Oameni care au băgat economiile în terenuri virtuale convinsă că fac o investiție bună. Unii vorbesc de pierderi de zeci de mii de dolari. Alții de ani întregi de așteptare pentru jocuri care n-au venit niciodată.
Un tip din comunitatea More Than Gamers, alt proiect care a dat chix, povestea că a intrat pentru că a văzut trailerele și marketingul. Arăta totul așa de bine, promitea să transforme gamingul. La final, ce au livrat a fost mult sub ce au promis. Foaia de parcurs s-a schimbat de nu știu câte ori, zicea altul. Experiențele astea lasă urme care depășesc banii pierduți.
Ce mă deranjează cel mai tare e că modelul play-to-earn a atras mulți oameni din țări sărace, pentru care promisiunea de a câștiga dolari jucându-se era irezistibilă. Când s-au prăbușit economiile jocurilor, cei mai loviți au fost fix cei care nu își permiteau să piardă. Jack Dorsey, ăla de la Twitter, avertiza încă din 2021 că Web3 e controlat tot de fonduri de investiții, nu de comunitate. Pare că a avut dreptate.
Mai are sens să sperăm?
Nu toată lumea crede că industria e moartă. Unii zic că asta e o corecție necesară, că vor dispărea proiectele dubioase și vor rămâne cele serioase. Söderberg spune că dacă Web3 gaming vrea să fie luat în serios, trebuie să înceapă să respecte regulile. Să construiască sisteme care țin cont de legi de la început, nu să trateze reglementarea ca pe o problemă care poate fi ignorată.
Nick Metzler, un analist pe care îl urmăresc de ceva vreme, crede că viitorul arată diferit. Pe de-o parte, vor fi jocuri care arată exact ca cele normale, cu blockchain-ul ascuns în fundal, invizibil pentru jucător. Pe de altă parte, proiecte experimentale care încearcă forme noi de comunitate și economie virtuală. Au apărut și firme precum Genesis Engine care încearcă să se ocupe de partea de conformitate pentru studiouri, ca acestea să se concentreze pe joc.
Personal, rămân sceptic dar nu complet pesimist. Tehnologia blockchain nu va dispărea, iar ideea de a deține cu adevărat ce cumperi într-un joc rămâne atractivă. Problema n-a fost niciodată tehnologia, ci oamenii care au văzut o oportunitate de îmbogățire rapidă și au construit proiecte pe fundații de nisip. Dacă industria poate învăța din greșeli, mai există șanse. Dar e un dacă mare.
Ce poți face dacă tot vrei să intri în zona asta?
Dacă după toate astea tot te gândești să investești în jocuri Web3, câteva lucruri de ținut minte. Întâi, joacă jocul înainte să bagi bani. Serios, dacă nu există un joc funcțional pe care să-l poți testa, fugi. Verifică echipa, vezi ce au mai făcut, caută recenzii și opinii de la oameni care nu sunt plătiți să promoveze. Uită-te la tokenomics și încearcă să înțelegi de unde vin banii și unde se duc. Dacă modelul economic pare prea frumos, probabil e.
Și poate cel mai important: nu băga mai mult decât îți permiți să pierzi. Tratează orice investiție în cripto sau NFT-uri ca pe bani pe care i-ai arunca la cazino. Poate câștigi, probabil pierzi. Cel puțin așa nu te trezești într-o dimineață cu viața dată peste cap pentru că un studio danez a decis să închidă serverele.
Unde ne lasă toate astea
Industria jocurilor Web3 a ajuns la un punct de cotitură. Anul 2025 a arătat clar că modelele bazate pe speculație și hype nu țin. S-au pierdut sute de milioane, comunități au fost dezamăgite, încrederea a scăzut la un minim istoric. Pentru cei afectați, e o tragedie reală, nu doar cifre într-un raport.
Totuși, ideea de bază nu e complet moartă. Proprietate digitală reală, economii virtuale deschise, interoperabilitate între jocuri, toate rămân concepte interesante. Problema a fost implementarea, graba, lăcomia. Dacă cineva va reuși să construiască ceva solid, care pune jucătorii pe primul loc și respectă regulile, poate mai există viitor pentru zona asta.
Industria jocurilor tradiționale ne-a învățat că gamerii sunt loiali experiențelor bune. Pot trece peste bug-uri, peste monetizare agresivă, peste tot felul de probleme, dacă jocul merită. Dar nu vor tolera să fie tratați ca niște portofele de muls. Studiourile care vor reuși în următorul capitol al domeniului jocuri Web3 vor fi cele care înțeleg treaba asta. Restul vor ajunge ca Ember Sword, simple povești de avertizare pentru generațiile viitoare de investitori naivi.
