Când banii pe care îi ai în buzunar valorează tot mai puțin de la o lună la alta, ce faci? Te uiți neputincios cum economiile tale se topesc sau cauți o alternativă?
În ultimii ani, tot mai mulți oameni din colțuri diferite ale lumii au ales a doua variantă. Și surprinzător sau nu, soluția pe care au găsit-o vine din zona criptomonedelor, în special a stablecoin-urilor, acele monede digitale legate de dolarul american.
Nu mai vorbim aici despre entuziaști tech din California care investesc din curiozitate. Vorbim despre oameni obișnuiți din Bolivia, Venezuela sau Nigeria care pur și simplu încearcă să își protejeze salariul până la sfârșitul lunii.
Perioada de după 2020 a schimbat multe. Programele uriașe de stimulare economică din timpul pandemiei, problemele cu lanțurile de aprovizionare, apoi explozia prețurilor la energie și alimente după ce a început războiul din Ucraina, toate acestea au creat un cocktail toxic pentru economiile multor țări.
Băncile centrale din Occident au reacționat destul de rapid, au crescut dobânzile, au strâns șuruburile, și în cele din urmă inflația s-a mai calmat pe acolo. Dar nu peste tot. Există locuri unde prețurile continuă să crească cu zeci sau sute de procente pe an. Și acolo, criptomonedele au devenit mai mult decât o curiozitate tehnologică.
De ce se întâmplă asta, de fapt?
Ca să înțelegem fenomenul, trebuie să ne amintim ce înseamnă inflația în termeni simpli. E momentul acela când banii tăi cumpără tot mai puțin. Când un guvern tipărește prea mulți bani sau când economia primește șocuri serioase, prețurile cresc. Salariile? Ele de obicei rămân în urmă. Iar economiile strânse în ani de zile se evaporă.
Pandemia a fost exact un astfel de șoc. Guvernele au pompat sume amețitoare în economie ca să prevină colapsul. Numai americanii au cheltuit vreo șase mii de miliarde de dolari în diverse programe. Europa a făcut la fel, Asia la fel, America Latină la fel. Toată această avalanșă de bani, combinată cu fabrici închise și rute comerciale întrerupte, a creat condițiile perfecte pentru ca inflația să explodeze.
Apoi a venit războiul din Ucraina și a turnat gaz pe foc. Energia s-a scumpit dramatic, transportul a devenit mai costisitor, producția mai scumpă. Pentru economiile deja fragile, loviturile astea au fost devastatoare. Monedele lor s-au prăbușit față de dolar, importurile au devenit de nesuportat de scumpe, iar oamenii au văzut cum ceea ce câștigă își pierde valoarea aproape în timp real.
Bolivia și prețurile în Tether
În Bolivia, lucrurile au luat o turnură pe care puțini ar fi anticipat-o acum câțiva ani. Cu o inflație care depășește 22%, boliviano-ul și-a pierdut credibilitatea în ochii populației. Și nu e de mirare.
Rezervele valutare ale țării s-au prăbușit de la 15 miliarde de dolari în 2014 la sub 2 miliarde la sfârșitul lui 2024. Practic, banii aceia ar acoperi importurile pentru vreo trei luni, poate.
Ce s-a întâmplat în consecință? Ceva ce sună aproape ireal. Magazinele din Bolivia au început să afișeze prețurile în Tether. Da, ai citit bine. Mergi la cumpărături și vezi pe raft prețul în USDT, nu în boliviano. Pe lângă etichete, comercianții au pus explicații pentru clienți, ceva de genul că produsele sunt cotate în această criptomonedă stabilă, cu referință la cursul comunicat zilnic de Banca Centrală pe baza datelor de pe Binance.
Conform datelor Chainalysis, volumul tranzacțiilor cripto din Bolivia a ajuns la 14,8 miliarde de dolari într-un singur an. Pentru o țară de mărimea Boliviei, cifra asta spune multe despre cât de mult s-a schimbat comportamentul financiar al oamenilor de rând.
Iar guvernul, în loc să lupte împotriva fenomenului, a decis să îl îmbrățișeze. Ministrul economiei a anunțat că băncile vor putea oferi servicii de custodie pentru criptomonede. Mai mult, activele digitale vor fi acceptate pentru conturi de economii și chiar pentru credite. Bolivia devine astfel una dintre puținele țări care integrează oficial cripto în sistemul bancar tradițional. E un experiment interesant de urmărit.
Venezuela și dolarii Binance
Dacă ce se întâmplă în Bolivia pare extrem, situația din Venezuela e pe alt nivel. Inflația a trecut de 170% în primăvara lui 2025, iar Fondul Monetar Internațional estimează că pe tot anul ar putea ajunge la 270%. Proiecțiile pentru 2026 sunt și mai sumbre, se vorbește de 600% pe an.
În condițiile astea, bolivarul venezuelean a devenit practic hârtie. Nu prea poți să faci tranzacții cu el, nu prea poți să economisești în el. Venezuelenii au primit active digitale de aproape 45 de miliarde de dolari într-un an, ceea ce îi plasează pe locul patru în America Latină la acest capitol.
The New York Times a scris că președintele Maduro a reușit cumva să reconfigureze economia țării în jurul stablecoin-urilor. Și ce mi se pare fascinant e că oamenii de acolo au început să numească aceste monede digitale „dolari Binance”. Denumirea asta populară spune totul despre cum s-a schimbat percepția banilor pentru venezueleni.
María Corina Machado, fosta candidată la președinție care a primit și Premiul Nobel pentru Pace, susține public Bitcoin. Ceea ce arată că, dincolo de politică și ideologie, criptomonedele au devenit un instrument financiar folosit de toată lumea, indiferent de tabăra din care face parte.
Pentru un venezuelean obișnuit, stablecoin-urile nu sunt despre speculație sau îmbogățire rapidă. Sunt despre supraviețuire. Despre posibilitatea de a păstra ceva valoare din salariu până luna viitoare. Despre a primi bani de la rude plecate în străinătate fără să pierzi jumătate la schimb.
Argentina între drujbă și cripto
Argentina e un caz aparte. Inflația a atins aproape 300% în primăvara lui 2024, iar când Javier Milei a devenit președinte, se situa la vreo 200%. Milei, cu celebra lui drujbă pe care o flutură la mitinguri ca simbol al tăierilor bugetare, a implementat un program dur de austeritate. A redus cheltuielile publice, a tăiat subvențiile, a oprit tiparnița de bani.
Și rezultatele s-au văzut. Inflația a coborât la puțin peste 30%. Încă e printre cele mai mari din lume, dar față de ce era, e o îmbunătățire enormă.
Ce e interesant e că, deși inflația a scăzut, adoptarea criptomonedelor nu a scăzut proporțional. Argentina rămâne pe locul doi în America Latină, cu tranzacții cripto de aproape 94 de miliarde de dolari. Se pare că argentinienii au integrat criptomonedele în obiceiurile lor financiare și nu mai renunță la ele, chiar dacă situația economică se ameliorează.
Paradoxul e că Milei, deși vorbește frumos despre cripto, nu a făcut mare lucru concret la nivel legislativ. Adoptarea rămâne un fenomen popular, condus de oameni și de firme private, nu de politici guvernamentale. Poate că așa e și mai bine, cine știe.
Turcia și trecerea la altcoin-uri
Turcia oferă o perspectivă diferită. Inflația a ajuns la 85% în octombrie 2022, alimentată și de ideile economice neconvenționale ale președintelui Erdoğan, care susținea că dobânzile mari provoacă inflație, nu invers. A scăzut dobânzile dramatic și, combinat cu alte probleme, lira turcească s-a prăbușit.
Între timp, autoritățile s-au mai liniștit cu experimentele și au revenit la politici monetare clasice. Inflația a coborât la vreo 32%. Încă e mult, dar față de 85% e altceva.
Turcia domină regiunea Orientului Mijlociu și Africii de Nord la capitolul tranzacții cripto, cu un volum de 200 de miliarde de dolari pe an. Dar aici apare ceva interesant. Pe măsură ce inflația s-a mai temperat, turcii și-au schimbat comportamentul. Au trecut de la stablecoin-uri la altcoin-uri, adică monede digitale mult mai volatile și mai riscante.
Analiștii de la Chainalysis cred că explicația ține de presiunile economice și de reglementările mai stricte. Oamenii, având puterea de cumpărare în scădere și opțiuni limitate, au început să își asume riscuri mai mari în speranța unor câștiguri mai mari. E un comportament mai degrabă speculativ decât de conservare a valorii, și ridică semne de întrebare despre ce se va întâmpla pe termen lung.
Iran și cripto sub sancțiuni
Iranul e un caz special. Cu inflație de peste 45% și sub un regim dur de sancțiuni internaționale, țara a înțeles de mult că criptomonedele pot fi o cale de a ocoli restricțiile financiare.
Mineritul a fost legalizat încă din 2019, platformele de tranzacționare funcționează, dar totul e strict reglementat. Problema e că țara se confruntă cu o criză energetică serioasă, iar tarifele mari la electricitate au împins mulți mineri în ilegalitate. Se estimează că vreo 95% din operațiuni funcționează fără licență.
Cu toate astea, fluxurile de cripto către Iran continuă să crească. Pentru iranieni, monedele digitale reprezintă nu doar protecție împotriva inflației, ci și o legătură cu sistemul financiar global din care sunt în mare parte excluși.
Nigeria și tinerii tech
Nigeria arată un alt model. Inflația a scăzut de la peste 30% la 16%, cel mai mic nivel din ultimii trei ani. Prețurile la alimente s-au mai calmat, guvernul a făcut câteva reforme, banca centrală a redus dobânda de referință pentru prima dată în trei ani. Lucrurile par să meargă într-o direcție bună.
Și totuși, Nigeria conduce Africa Subsahariană la tranzacții cripto, cu peste 92 de miliarde de dolari primite într-un an. De ce? Pentru că motivele adoptării depășesc simpla reacție la inflație.
Nigeria are o populație tânără și foarte familiarizată cu tehnologia. Are probleme persistente cu accesul la valută străină. Stablecoin-urile oferă ce sistemul bancar local nu poate: acces facil la dolari, posibilitatea de a trimite și primi bani peste granițe fără comisioane uriașe, o formă de economisire care nu depinde de capriciile băncii centrale.
Ce înseamnă toate astea pentru viitor?
Când te uiți la toate aceste exemple, realizezi că se întâmplă ceva important. Milioane de oameni din lume au descoperit că atunci când moneda lor națională nu mai funcționează ca rezervă de valoare, există alternative. Și le folosesc.
Faptul că în Bolivia vezi prețuri în USDT pe rafturi sau că venezuelenii vorbesc despre „dolari Binance” arată o schimbare profundă în ce înseamnă banii pentru oameni. Nu mai e vorba de teorie sau de experimente tech. E viața reală.
Pentru guverne și bănci centrale, fenomenul ăsta e și provocare și oportunitate. Pe de o parte, adoptarea masivă a activelor digitale străine poate submina politica monetară și face mai greu de colectat taxe. Pe de altă parte, integrarea lor în sistemul oficial, cum încearcă Bolivia, poate oferi un cadru mai clar pentru o realitate care există deja oricum.
Experiența acestor țări transmite un mesaj simplu: încrederea în bani nu se impune prin lege. Se câștigă prin politici responsabile și instituții credibile. Când această încredere dispare, oamenii își găsesc singuri soluții. Și acum au instrumente care nu existau acum zece ani.
Inflația globală pare să se mai tempereze, dar în locurile unde sistemele monetare rămân fragile, criptomonedele vor continua să fie o alternativă. Nu sunt perfecte, nu rezolvă toate problemele, nu elimină riscurile. Dar pentru mulți oameni, oferă ceva ce monedele lor naționale nu mai pot: un pic de stabilitate și un strop de încredere.
