Lumea criptomonedelor trece, din nou, printr-o perioadă în care discuțiile despre principii contează la fel de mult ca graficele de preț. De data aceasta, în centrul atenției se află Hyperliquid, un exchange descentralizat care a crescut spectaculos în ultimii ani, dar care a atras recent acuzații dure din partea unuia dintre cei mai cunoscuți investitori din industrie.
Kyle Samani, fost managing partner al Multicoin Capital și actualmente președinte al Forward Industries, a publicat pe X o serie de comentarii tăioase la adresa platformei, punând sub semnul întrebării aproape totul, de la transparență și guvernanță, până la etica fondatorilor și modul în care Hyperliquid se raportează la reglementări.
Postarea lui Samani a fost, între timp, ștearsă, dar ecourile ei continuă să alimenteze o dezbatere care depășește cu mult o ceartă pe rețelele sociale. Sunt întrebări pe care întreaga industrie crypto le tot amână: ce înseamnă cu adevărat descentralizarea, cine răspunde atunci când lucrurile merg prost și cât de mult contează idealurile într-o piață condusă de lichiditate și speculație?
Cine este Kyle Samani și de ce contează vocea lui?
Ca să pricepem greutatea acestor critici, merită să aruncăm o privire asupra celui care le-a formulat. Kyle Samani nu este un comentator oarecare din spațiul crypto. A fost, timp de mai mulți ani, una dintre vocile cele mai influente din ecosistemul investițional legat de blockchain.
Multicoin Capital, fondul pe care l-a condus, a fost printre primii susținători ai Solana, într-o perioadă în care foarte puțini luau în serios acest blockchain. Pariurile făcute de Samani s-au dovedit, în mare parte, inspirate, ceea ce i-a adus o credibilitate rară într-un spațiu dominat de promisiuni deșarte și entuziasm efemer.
În februarie 2026, Samani a părăsit Multicoin Capital și a preluat funcția de președinte al Forward Industries, o companie pe care a transformat-o într-un vehicul de trezorerie axat pe Solana. La momentul criticilor, Forward Industries deținea aproximativ 6,98 milioane de tokeni SOL, o poziție care vorbește de la sine despre convingerile investiționale ale omului. Practic, și-a pus banii acolo unde și-a pus și cuvintele.
Criticile sale capătă și mai multă greutate tocmai pentru că vin din interiorul industriei, nu din afara ei. Nu vorbim despre un politician care nu înțelege tehnologia sau despre un jurnalist care simplifică excesiv. Vorbim despre cineva care a trăit și a respirat blockchain ani de zile, care a făcut profituri considerabile din acest spațiu și care, poate tocmai de aceea, simte nevoia să tragă un semnal de alarmă când vede ceva ce nu i se pare în regulă.
Ce a spus Samani despre Hyperliquid?
Acuzațiile au fost formulate fără menajamente. Samani a susținut că Hyperliquid reprezintă un exemplu emblematic pentru unele dintre cele mai persistente eșecuri ale industriei crypto. Nu a fost o nemulțumire legată de un aspect tehnic anume, ci o critică sistemică, îndreptată spre mai multe niveluri ale modului în care platforma funcționează.
Fondatorii și-au mutat operațiunile pentru a evita reglementările
Una dintre cele mai puternice afirmații a fost aceea că fondatorii Hyperliquid s-au mutat deliberat în afara jurisdicțiilor cu reglementări stricte, tocmai pentru a scăpa de supravegherea autorităților. Genul acesta de relocare nu e neobișnuit în industria crypto.
De-a lungul anilor, mai multe companii și echipe de dezvoltare au ales să-și stabilească sediul în țări cu legislație permisivă sau ambiguă, tocmai pentru a funcționa într-un cadru cât mai puțin restrictiv.
Samani a prezentat această mutare nu ca pe o simplă decizie de afaceri, ci ca pe un simptom al unei mentalități în care evitarea răspunderii devine parte din modelul de operare. Și de aici se naște o întrebare firească: dacă o platformă se prezintă drept descentralizată și deschisă, de ce fondatorii ei simt nevoia să se sustragă jurisdicțiilor care ar putea cere transparență și conformitate?
Acuzații despre activități financiare ilicite
Samani a mers mai departe și a susținut că Hyperliquid facilitează, direct sau indirect, activități financiare ilicite, inclusiv tranzacții legate de rețele criminale și terorism. Trebuie spus limpede că, până la momentul publicării postării, nicio autoritate de reglementare și nicio agenție de aplicare a legii nu luase măsuri formale împotriva Hyperliquid. Nu există, cel puțin public, niciun dosar, nicio investigație oficială, nicio sancțiune.
Asta nu invalidează automat afirmațiile lui Samani, dar le plasează într-o zonă în care dovezile concrete lipsesc, cel puțin deocamdată. În spațiul crypto, acuzațiile de felul acesta nu sunt rare.
Aproape orice platformă care permite tranzacții pseudonime sau anonime ajunge, la un moment dat, să fie chestionată despre cine o folosește și în ce scopuri. Diferența e că, de data aceasta, acuzațiile vin de la cineva a cărui voce contează.
Cod sursă închis și control centralizat
Poate cea mai tăioasă critică vizează contradicția dintre felul în care Hyperliquid se prezintă și felul în care funcționează efectiv. Platforma se numește descentralizată, dar codul său sursă nu e public. Accesul e controlat prin permisiuni, iar asta înseamnă că nimeni din exterior nu poate verifica ce se întâmplă sub capotă. Opacitatea aceasta e, în opinia lui Samani, incompatibilă cu principiile de bază ale finanțelor descentralizate.
Și are, cel puțin parțial, dreptate. Descentralizarea, în forma sa cea mai pură, presupune transparență totală. Codul ar trebui să fie deschis, verificabil de oricine, iar deciziile ar trebui luate colectiv, nu de o echipă restrânsă care controlează infrastructura din umbră. Când o platformă are cod închis și acces restricționat, dar se prezintă drept descentralizată, tensiunea e evidentă, iar comunitatea crypto o resimte tot mai acut.
Descentralizare: ideal sau iluzie?
Criticile lui Samani deschid, de fapt, o discuție mult mai amplă despre starea actuală a finanțelor descentralizate. Termenul DeFi a devenit un cuvânt atât de frecvent folosit în marketing, încât și-a pierdut, pentru mulți, orice greutate reală.
Platforme care se etichetează drept descentralizate funcționează, în realitate, cu echipe mici de dezvoltatori care iau toate deciziile importante, cu cod proprietar pe care nimeni din exterior nu-l poate audita și cu structuri de guvernanță care seamănă mai degrabă cu cele ale unei corporații tradiționale decât cu cele ale unui protocol deschis.
Problema aceasta nu e specifică doar Hyperliquid. Ea traversează întreaga industrie. De la exchange-uri descentralizate la protocoale de lending și platforme de yield farming, diferența dintre descentralizarea reală și cea de fațadă rămâne greu de observat pentru utilizatorul obișnuit.
Tocmai aici stă pericolul: oamenii care folosesc aceste platforme cred, de multe ori, că fondurile lor sunt protejate de mecanisme distribuite, când de fapt totul depinde de deciziile unui grup restrâns.
Ce ne-a arătat trecutul?
Industria crypto a învățat deja pe propria piele ce se întâmplă când descentralizarea e doar un slogan. Colapsul FTX din 2022 rămâne cel mai dureros exemplu. Deși FTX era un exchange centralizat, lecția e identică: atunci când transparența lipsește și controlul stă în mâinile câtorva persoane, riscul de abuz crește exponențial.
Cazurile Terra Luna, Celsius sau Voyager au demonstrat același lucru, din unghiuri diferite. Lista platformelor care au promis siguranță și au livrat pierderi devastatoare e lungă și dureroasă.
Situația Hyperliquid e totuși diferită prin prisma pretenției de descentralizare. Dacă această pretenție nu corespunde realității, consecințele pot fi și mai grave, pentru că utilizatorii operează sub o iluzie de securitate și distribuție a controlului care de fapt nu există.
Prețul nu ascultă de critici
Unul dintre cele mai ciudate aspecte ale acestei povești e modul în care piața a reacționat la declarațiile lui Samani. Sau, mai exact, modul în care nu a reacționat deloc. Tokenul nativ al Hyperliquid, HYPE, a continuat să crească, înregistrând o apreciere de aproximativ 6% la începutul lunii februarie 2026, susținut de rapoarte privind creșterea utilizării instituționale și noi integrări.
Cine urmărește piața crypto de ceva vreme nu se mai miră de asemenea discrepanțe. De-a lungul anilor, s-a demonstrat în repetate rânduri că prețul unui token nu reflectă neapărat fundamentele sau reputația unei platforme, cu atât mai puțin pe termen scurt. Lichiditatea, momentumul speculativ și narativul dominant cântăresc adesea mai mult decât orice critică, fie ea și legitimă.
Am văzut scenariul ăsta de prea multe ori. Tokenuri ale unor proiecte controversate au continuat să se aprecieze luni bune după ce problemele fuseseră semnalate public. Și invers, proiecte solide din punct de vedere tehnic și etic au lâncezit din cauza lipsei de vizibilitate și marketing.
Piața crypto rămâne, în esență, una în care narativul bate fundamentele pe termen scurt. Pe termen lung, lucrurile tind să se echilibreze, iar platformele care ignoră transparența și guvernanța ajung, de regulă, să plătească prețul. Dar asta poate dura ani de zile, iar între timp se fac și se pierd averi.
Samani privește altfel industria acum
Criticile aduse Hyperliquid nu vin dintr-un vid. Ele fac parte dintr-o repoziționare mai largă a lui Samani față de tot ceea ce înseamnă crypto. După ce a plecat de la Multicoin Capital, el a luat distanță publică față de ceea ce numește narativul Web3 și cel al aplicațiilor descentralizate.
Dacă în trecut era un susținător entuziast al ecosistemelor de dApp-uri și al viziunii unei lumi digitale complet descentralizate, acum gândește diferit.
Convingerea lui actuală e că valoarea reală în crypto se va concentra la nivelul activelor de bază, adică al blockchain-urilor care funcționează ca registre financiare imuabile, nu la nivelul aplicațiilor construite deasupra lor. E o schimbare notabilă, care reflectă o anumită maturizare a gândirii investiționale în spațiul crypto.
Forward Industries, compania pe care o conduce acum, reflectă exact această logică. Cu aproape 7 milioane de tokeni SOL în portofoliu, compania funcționează ca un pariu concentrat pe Solana ca infrastructură financiară de bază.
Samani nu mai pariază pe aplicații individuale sau pe platforme specifice, ci pe stratul de bază, pe fundația pe care se construiește restul. E un mod de a spune: nu mă interesează cine câștigă cursa aplicațiilor, atâta timp cât toate aleargă pe pista mea.
Ce urmează pentru DeFi?
Dezbaterea declanșată de Samani nu se va stinge prea curând. Pe măsură ce capitalul instituțional intră tot mai agresiv în spațiul crypto, presiunea pentru transparență și conformitate nu va face decât să crească. Fonduri de pensii, fonduri suverane, bănci mari, niciun jucător de calibru nu va accepta să investească în platforme care nu pot demonstra că operează transparent și legal.
Asta pune platforme precum Hyperliquid într-o poziție complicată. Au nevoie de adopție instituțională ca să crească, dar adopția instituțională vine cu cerințe de transparență pe care modelul lor actual probabil nu le îndeplinește. E un nod pe care întreaga industrie DeFi va trebui să-l dezlege în anii următori.
Reglementarea bate la ușă
Indiferent de opiniile fiecăruia despre meritul sau lipsa de merit a reglementării, un lucru pare cert: ea vine. Statele Unite lucrează la cadre legislative tot mai clare, Uniunea Europeană a pus deja în aplicare regulamentul MiCA, Marea Britanie, Singapore și Japonia fac pași similari. Practic, fiecare jurisdicție importantă și-a propus să reglementeze activele digitale și platformele de tranzacționare.
Pentru platformele care operează într-o zonă gri, fie prin relocare strategică, fie prin structuri corporative greu de descifrat, fie prin cod sursă închis, fereastra de manevră se îngustează vizibil. Cele care se adaptează din timp vor avea un avantaj clar. Cele care nu o fac riscă să fie marginalizate sau, în scenariul cel mai nefericit, să ajungă în vizorul agențiilor de aplicare a legii.
Transparența a devenit un avantaj de piață
Probabil cea mai concretă lecție din toată această dispută e că transparența nu mai funcționează doar ca o virtute morală. A devenit un avantaj competitiv real. Platformele care pot demonstra că operează cu cod deschis, cu guvernanță transparentă și în conformitate cu reglementările vor atrage capital instituțional, vor construi încredere în rândul utilizatorilor și vor fi mai bine poziționate pe termen lung.
Hyperliquid se poate reforma sau poate alege să ignore aceste semnale. Dar direcția generală a industriei pare destul de clară: descentralizarea viitorului va trebui să fie una reală, nu doar declarativă. Altfel, rămâne un cuvânt frumos pe o pagină de marketing, și atât.
O industrie care crește mai repede decât se maturizează
Povestea Hyperliquid nu e o poveste izolată. E un simptom al unei industrii care crește mai repede decât reușește să se autoregleze. Blockchain-ul a fost gândit, inițial, ca o alternativă la sistemele financiare tradiționale, un spațiu în care transparența, imutabilitatea și accesul liber erau valori nenegociabile. Dar pe măsură ce miliardele au început să curgă, valorile astea au fost adesea sacrificate în favoarea profitului rapid.
Criticile lui Samani, fie ele motivate de convingeri autentice sau de interese investiționale, ating un punct sensibil. Ne amintesc că descentralizarea nu e doar un termen de marketing. E un angajament față de un mod diferit de a construi sisteme financiare, unul în care controlul e distribuit, codul e verificabil și responsabilitatea nu poate fi evitată prin mutarea sediului într-o altă țară.
Piața crypto are tendința de a uita repede. Scandalurile vin și trec, prețurile se recuperează, atenția se mută la următorul trend. Dar problemele structurale rămân, chiar dacă nimeni nu mai vorbește despre ele. Și până la urmă, ele ies la suprafață, adesea în modurile cele mai dureroase cu putință.
Rămâne de văzut dacă Hyperliquid va răspunde criticilor prin acțiuni concrete sau le va ignora, mizând pe faptul că piața e de partea sa. Istoria crypto sugerează că, pe termen scurt, ignorarea funcționează. Pe termen lung, însă, nu a funcționat niciodată cu adevărat. Și oamenii care au pierdut bani din cauza platformelor opace știu asta mai bine decât oricine.
