Wall Street-ul nu mai privește criptomonedele de la distanță. David Solomon, omul care conduce Goldman Sachs, a recunoscut într-o teleconferință recentă că banca sa pune bani și oameni serios la lucru pentru a înțelege tokenizarea, stablecoin-urile și piețele de predicții.
Nu e vorba de un experiment timid, ci de echipe întregi care raportează direct conducerii superioare.
Solomon a fost sincer: Goldman nu aleargă să fie primul. Vor să priceapă cum funcționează aceste tehnologii și unde ar putea să le folosească în afacerile pe care le au deja.
O abordare care spune multe despre cum văd marile bănci această revoluție digitală – cu interes, dar fără grabă nesăbuită. Declarațiile au fost făcute în cadrul teleconferinței pentru rezultatele din trimestrul patru al anului 2025, un moment în care piața era deja în fierbere după clarificările legislative din vara precedentă.
America și-a pus în sfârșit regulile la punct
Ani de zile, companiile care lucrau cu criptomonede în Statele Unite au navigat printr-o ceață legislativă. Nimeni nu știa exact cine reglementează ce, iar autoritățile preferau să dea amenzi decât să clarifice regulile.
SEC-ul și CFTC-ul își disputau teritoriul, fiecare revendicând jurisdicție asupra diferitelor tipuri de active digitale. Companiile se trezeau procesate pentru încălcări ale unor reguli care nici măcar nu fuseseră clar articulate.
Anul trecut, lucrurile s-au schimbat. GENIUS Act, semnat de președinte în iulie 2025, a pus bazele primei reglementări federale pentru stablecoin-uri. Denumirea vine de la Guiding and Establishing National Innovation for U.S. Stablecoins, un nume pompos pentru o lege care, în esență, spune emitenților de monede digitale stabile ce au voie și ce n-au voie să facă.
Ce înseamnă asta concret? Oricine emite un stablecoin trebuie să aibă în spate rezerve complete – pentru fiecare dolar digital emis, un dolar real în cont sau în obligațiuni de stat pe termen scurt.
Auditori independenți verifică anual, iar rapoartele lunare sunt obligatorii. Poate părea birocratic, dar tocmai asta a vrut piața: predictibilitate. Investitorii instituționali, cu sume mari de gestionat și reputații de protejat, nu se aruncă în ape tulburi.
Rezultatele s-au văzut imediat. Piața stablecoin-urilor a sărit la 306 miliarde de dolari până la final de 2025, cu aproape jumătate mai mult decât anul precedent. Banii instituționali au început să curgă odată ce riscul juridic a scăzut. Tether și Circle, cei doi mari jucători, au văzut cum capitalizarea lor crește constant pe măsură ce încrederea în sistem s-a consolidat.
Tokenizarea – când hârtiile devin biți
Ideea e simplă, chiar dacă tehnologia din spate nu e. Iei un activ din lumea reală – o obligațiune, o clădire, un tablou – și îl reprezinți digital pe un blockchain. Brusc, poți să vinzi o felie dintr-un zgârie-nori cuiva din Singapore, iar tranzacția se finalizează în minute, nu în zile. Nu mai ai nevoie de notari, avocați și săptămâni de hârțogărie.
Piața activelor tokenizate, fără să punem la socoteală stablecoin-urile, a ajuns undeva între 18 și 33 de miliarde de dolari anul trecut. Nu e încă o sumă uriașă pentru standardele Wall Street-ului, dar ritmul de creștere atrage atenția.
Obligațiunile de trezorerie americane tokenizate domină – investitorii instituționali le plac pentru că oferă randament și sunt reglementate. E combinația perfectă pentru fondurile de pensii și asigurători care trebuie să respecte mandate stricte de investiții.
Solomon a spus că Goldman analizează unde ar putea folosi tokenizarea în serviciile de tranzacționare și consultanță pe care le oferă deja. Nu vor să reinventeze roata, ci să o facă să se învârtă mai repede și mai ieftin.
Echipe mari de specialiști, unii aduși din afara băncii, lucrează la evaluarea oportunităților. E un efort coordonat, nu un proiect secundar lăsat pe mâna unor entuziaști.
De ce contează viteza?
Când vinzi acțiuni pe o bursă tradițională, banii și titlurile își schimbă efectiv proprietarii abia după două zile lucrătoare. În tot acest timp, ambele părți sunt expuse la risc – ce se întâmplă dacă cealaltă parte dă faliment până la decontare?
Pe blockchain, transferul poate fi instantaneu. Capitalul nu mai stă blocat în așteptare, poate fi reinvestit imediat.
Mai e și chestiunea accesului. O proprietate de 10 milioane de dolari e inaccesibilă pentru majoritatea oamenilor. Dar dacă o împarți în 10.000 de tokeni? Dintr-odată, un investitor cu câteva mii de dolari poate deține o bucățică și poate încasa proporțional din chirie. Piața se democratizează, cel puțin teoretic. Practicienii mai prudenți avertizează că tokenizarea nu rezolvă automat problemele de lichiditate sau de evaluare corectă, dar potențialul e acolo.
Stablecoin-urile – dolarul care nu doarme niciodată
Bitcoin urcă și coboară cu zeci de procente în câteva săptămâni. Pentru cineva care vrea să facă plăți sau să-și păstreze economiile, volatilitatea asta e un coșmar. Stablecoin-urile rezolvă problema ancorându-se de dolarul american – un USDC sau un USDT valorează mereu în jur de un dolar, cu variații minuscule.
Utilitatea lor e evidentă pentru oricine a încercat să trimită bani peste hotare. În loc să aștepți zile și să plătești comisioane de 5-10%, trimiți stablecoin-uri în minute, cu costuri neglijabile. Pentru comercianții din piețele cripto, sunt un refugiu când lucrurile se încălzesc prea tare – poți ieși rapid dintr-o poziție speculativă fără să fii nevoit să convertești în dolari tradiționali, un proces care poate dura.
GENIUS Act a stabilit că stablecoin-urile de plată nu sunt nici valori mobiliare, nici mărfuri în sensul legii americane. Sună tehnic, dar înseamnă că emitenții nu mai trebuie să se teamă că vor fi dați în judecată de SEC sau CFTC pentru că nu s-au înregistrat la agenția potrivită. Claritatea asta a deschis ușa băncilor, care anterior stăteau pe margine de teamă să nu fie prinse în focul încrucișat al agențiilor.
Băncile și cripto – o relație complicată
Nu toată lumea a aplaudat noile reguli. Băncile tradiționale s-au plâns că stablecoin-urile care oferă recompense utilizatorilor fac concurență neloială conturilor de economii. Ele trebuie să respecte cerințe de capital, să plătească pentru asigurarea depozitelor – emitenții de stablecoin-uri, nu neapărat. Argumentul are o logică, chiar dacă susținătorii cripto îl consideră un pretext pentru a frâna inovația.
Solomon a confirmat că Goldman Sachs a purtat discuții cu politicienii din Washington pe tema Digital Asset Market Clarity Act, o lege aflată în dezbatere care ar clarifica și mai mult peisajul.
Băncile mari vor să se asigure că regulile jocului sunt echitabile înainte să intre pe teren. E de înțeles – nimeni nu vrea să investească milioane în dezvoltarea unor produse doar pentru a descoperi că reglementările se schimbă peste noapte.
Piețele de predicții intră în vizor
Poate cel mai neașteptat element din declarațiile lui Solomon a fost interesul pentru piețele de predicții. Vorbim despre platforme unde poți cumpăra sau vinde contracte bazate pe rezultatul unor evenimente reale – cine câștigă alegerile, cum votează Fed-ul la următoarea ședință, dacă prețul petrolului trece de un anumit prag.
Solomon a povestit că în ianuarie 2026 s-a întâlnit personal cu șefii a două platforme mari de predicții. A vrut să înțeleagă cum funcționează, cine le folosește, ce riscuri implică. Întâlnirile au durat câteva ore, semn că nu a fost o simplă vizită de curtoazie. Faptul că directorul executiv al Goldman Sachs își face timp pentru astfel de discuții spune ceva despre cât de serioasă e treaba.
Echipe din bancă studiază acum cum ar putea folosi aceste piețe în activitățile curente. Solomon a subliniat un lucru: Goldman s-ar implica doar în piețe supravegheate de CFTC, autoritatea care reglementează derivatele în America. Nu vor să se joace cu platforme din zona gri, indiferent cât de profitabile ar părea.
Cum funcționează, pe scurt?
Să zicem că un contract pentru victoria candidatului X la alegeri se vinde cu 60 de cenți. Dacă X câștigă, contractul valorează un dolar – ai făcut 40 de cenți profit. Dacă pierde, ai pierdut cei 60 de cenți. Prețul de 60 de cenți reflectă, în esență, estimarea agregată a pieței că X are 60% șanse să câștige. E un fel de sondaj, dar cu bani reali pe masă.
Pentru bănci, informația asta e valoroasă. Prețurile din piețele de predicții pot completa analizele interne, pot oferi un indiciu despre ce cred participanții din piață că se va întâmpla. Sau pot fi folosite pentru acoperirea unor riscuri – dacă decizia Fed-ului îți afectează portofoliul, poți cumpăra contracte care să compenseze potențialele pierderi.
Platforme precum Kalshi au obținut deja licențe de la CFTC și operează legal în Statele Unite.
Volumele tranzacționate au explodat în 2025, mai ales în jurul evenimentelor politice și economice majore. Alegerile prezidențiale, deciziile de politică monetară, chiar și prognozele meteo au atras pariori dornici să-și testeze intuiția.
Reglementarea ca declanșator
Un raport recent de la Goldman Sachs pune punctul pe i: lipsa clarității juridice a fost principala frână în calea adoptării instituționale a criptomonedelor. Aproape o treime dintre instituțiile chestionate au spus că incertitudinea regulatorie e cel mai mare obstacol. Și tot o treime au spus că reglementări clare ar fi cel mai important catalizator pentru a investi mai mult.
ETF-urile pe Bitcoin, aprobate în 2024, ilustrează perfect acest fenomen. Până la sfârșitul lui 2025, adunaseră 115 miliarde de dolari în active. ETF-urile pe Ethereum au trecut de 20 de miliarde. Aceste instrumente permit investitorilor să cumpere expunere la criptomonede prin conturi obișnuite de brokeraj, fără să se complice cu portofele digitale și chei private. Pentru mulți, e prima oară când pot investi în cripto fără să simtă că intră pe teritoriu necunoscut.
CLARITY Act, adoptat de Camera Reprezentanților în iulie 2025, ar clarifica odată pentru totdeauna cine reglementează ce în spațiul cripto – SEC-ul sau CFTC-ul. Proiectul e acum în Senat, unde dezbaterile continuă. Dacă trece, ar putea accelera semnificativ intrarea capitalului instituțional în piață.
Prudență într-o piață înfierbântată
Solomon nu s-a lăsat purtat de entuziasm. A avertizat că transformarea acestor tehnologii în produse concrete va dura mai mult decât sugerează titlurile din presă. Integrarea lor în operațiunile unei bănci globale nu e o treabă de câteva luni, ci un proces care poate dura ani.
Gândește-te la ce înseamnă să lansezi un produs financiar nou într-o instituție ca Goldman Sachs. Trebuie să verifici conformitatea în zeci de jurisdicții, să evaluezi riscurile operaționale, să te asiguri că protejezi clienții. Goldman operează pe aproape toate continentele, cu birouri în peste 30 de țări – complexitatea e enormă. Fiecare lansare implică avocați, ofițeri de conformitate, specialiști în risc, toți trebuind să-și dea acordul.
Mesajul lui Solomon a fost limpede: nu ne grăbim să fim primii, ci să fim pregătiți. Preferă să înțeleagă profund înainte să acționeze, decât să sară în apă și să descopere că nu știu să înoate.
E o filozofie tipică pentru marile bănci de investiții, obișnuite să gândească pe termen lung și să evite greșelile costisitoare.
Ceilalți nu stau nici ei
Goldman Sachs nu e singura instituție care se uită serios la aceste tehnologii. JPMorgan, BlackRock și alți giganți din finanțe au propriile lor inițiative. În mai 2025, mai multe bănci mari au anunțat că explorează lansarea unui stablecoin comun – un proiect care, dacă se materializează, ar schimba complet peisajul plăților interbancare.
Robinhood și Kraken oferă deja acțiuni tokenizate, permițând tranzacționarea 24/7 și accesul din regiuni fără infrastructură clasică de brokeraj. Nu mai trebuie să aștepți deschiderea bursei din New York ca să cumperi o acțiune americană – poți face asta la orice oră, din orice colț al lumii, dacă ai un telefon și conexiune la internet.
Convergența asta de interese instituționale semnalează că tehnologiile blockchain se mută de la periferia speculativă spre centrul sistemului financiar. Nu mai vorbim despre entuziaști care minează Bitcoin în garaj, ci despre cele mai mari bănci din lume care pun echipe la treabă și alocă bugete serioase.
Ce înseamnă asta pentru investitorii obișnuiți?
Intrarea băncilor mari aduce avantaje evidente. Mai multă lichiditate, produse mai diverse, potențial prețuri mai stabile pe termen lung. Dar vine și cu un cost: instituționalizarea diluează spiritul descentralizat care a atras inițial mulți oameni spre criptomonede. Viziunea originală a Bitcoin-ului era o lume fără intermediari bancari – acum băncile vin să intermedieze și pe acest teritoriu.
Cerințele de rezervă pentru stablecoin-uri oferă o protecție reală consumatorilor. Dacă un emitent intră în dificultăți, rezervele sunt acolo să acopere răscumpărările. Auditurile regulate înseamnă că nu trebuie să te bazezi pe încredere oarbă – cifrele sunt verificate de terți independenți.
Dar atenție: nu orice produs care folosește cuvântul blockchain sau cripto beneficiază de aceleași protecții. Un stablecoin emis de o entitate reglementată în SUA e altceva decât unul emis de o firmă obscură din Insulele Cayman. Diferența poate fi greu de sesizat pentru cineva care nu citește cu atenție documentația. Prudența rămâne esențială.
Încotro mergem de aici?
Solomon vede tokenizarea și piețele de predicții ca tendințe de durată, nu capricii trecătoare. Goldman Sachs va continua să investească în înțelegerea lor, chiar dacă nu se grăbește să lanseze produse. E un joc de răbdare, dar și de pregătire.
Scenariul de vis pentru susținătorii tehnologiei ar fi o economie complet tokenizată – acțiuni, obligațiuni, proprietăți, totul reprezentat digital și tranzacționabil instantaneu cu stablecoin-uri. E o viziune ambițioasă, poate prea ambițioasă pentru orizontul apropiat. Realitatea va fi probabil un amestec.
Unele segmente, precum decontarea titlurilor de valoare, se vor digitaliza rapid pentru că beneficiile sunt evidente și barierele tehnice sunt depășibile. Altele, precum imobiliarele, vor avansa încet, împiedicându-se de legislații învechite și interese stabilite. Fiecare jurisdicție are propriile sale complicații, propriile sale grupuri de interese care trebuie convinse sau ocolite.
Ce știm sigur e că marile bănci nu mai tratează activele digitale ca pe o curiozitate. Resursele pe care le alocă, implicarea personală a directorilor executivi, dialogul constant cu autoritățile – toate arată o schimbare de atitudine. Întrebarea nu mai e dacă aceste tehnologii vor pătrunde în finanțele tradiționale, ci cât de repede și în ce formă.
Următoarele luni vor conta mult. Dacă Senatul adoptă CLARITY Act, ritmul se va accelera vizibil.
Dacă alegerile din noiembrie aduc schimbări politice majore, calculele se pot schimba din nou. Între timp, Goldman Sachs și rivalii săi își construiesc capacitățile pentru orice scenariu. Când lumina verde va veni, vor fi gata să treacă.
