Știi cum e când cineva îți spune același lucru de zece ori, doar ca să fie sigur că ai înțeles? Cam așa procedează și autoritățile chineze cu piața cripto. La patru ani de la faimoasa interdicție din 2021, Banca Populară a Chinei a simțit nevoia să convoace o întâlnire de urgență, pe 28 noiembrie, pentru a reaminti tuturor un lucru simplu: criptomonedele sunt și rămân ilegale în China. Punct.
Ce e interesant la această reuniune nu e neapărat mesajul, pe care îl știam cu toții, ci faptul că pentru prima dată autoritățile au ales să facă publice detaliile discuțiilor. Au participat reprezentanți de la procuratură, de la Curtea Supremă, de la toate agențiile de reglementare financiară și trei ministere. Când strângi atâta lume într-o cameră doar ca să repeți că Bitcoin-ul e interzis, înseamnă că ceva nu merge bine undeva. Și chiar așa e.
Am văzut de-a lungul anilor cum diferite guverne încearcă să controleze criptomonedele și, sincer, rezultatele sunt mixte. Unele țări au renunțat, altele s-au adaptat, iar China pare hotărâtă să meargă până la capăt. Dar oare funcționează? Hai să vedem.
Ce au spus de fapt oficialii chinezi?
Publicația Caixin a preluat comunicatul oficial, iar limbajul folosit nu lasă loc de interpretări creative. Criptomonedele nu au statut de monedă legală, nu pot și nu trebuie folosite ca mijloc de plată, iar orice tranzacție cu ele reprezintă o activitate financiară ilegală. Atât. Simplu și la obiect.
De ce acum? Păi, se pare că speculațiile au reînceput să crească în China, în ciuda tuturor restricțiilor. Publicația Guandian menționează că tocmai această revenire a activității cripto subterane i-a determinat pe oficiali să iasă public. E un fel de mesaj către toți cei care sperau că Beijing-ul s-a mai îmblânzit între timp.
Și, sincer, cine ar fi crezut altceva? Oricine a urmărit evoluția relației dintre China și criptomonede știe că e o poveste cu un singur final posibil. Dar să luăm lucrurile de la capăt, că merită înțeles contextul.
Cum a ajuns China de la entuziasm la interdicție totală?
Puțini își mai amintesc, dar China a fost una dintre primele țări care a îmbrățișat serios fenomenul Bitcoin. În 2011, s-a deschis BTC China, primul schimb valutar de criptomonede din țară. Energia electrică ieftină și echipamentele accesibile au transformat China într-un adevărat paradis pentru mineri. Până prin 2013, chiar și Baidu, cel mai mare motor de căutare din China, accepta Bitcoin pentru unele servicii.
Pe atunci, atmosfera era cu totul alta. Ferme de minerit uriașe răsăreau în regiuni precum Sichuan, unde energia hidroelectrică era atât de ieftină încât aproape că nu conta. Mulți antreprenori chinezi au făcut averi din Bitcoin în acei ani de pionierat. Era un fel de Vestul Sălbatic digital, cu toate oportunitățile și riscurile aferente.
Dar tot în 2013 au apărut primele semne că statul nu e tocmai încântat de această evoluție. Banca Populară a interzis utilizarea Bitcoin ca metodă de plată. A fost un prim semnal, dar lumea cripto a mers mai departe, poate sperând că lucrurile se vor relaxa. Cum s-a dovedit ulterior, sperau degeaba.
2017: când lucrurile au început să se complice serios
Patru ani mai târziu, restricțiile s-au înmulțit considerabil. Autoritățile au interzis schimbul de yuani pentru criptomonede, au închis ofertele inițiale de monede și au forțat schimburile să plece din țară.
Wall Street Journal scria pe atunci că guvernul vrea să oprească fuga capitalului către monedele digitale. Și chiar asta era miza principală, dacă stai să te gândești. Pentru Beijing, controlul asupra banilor care intră și ies din țară e sacru.
2021: lovitura finală
Dacă tot ce s-a întâmplat până în 2021 a fost un fel de preludiu, evenimentele din acel an au reprezentat lovitura decisivă. În mai, Consiliul de Stat a cerut o represiune totală asupra mineritului în toată țara. Provinciile cu cele mai multe ferme de minerit, precum Inner Mongolia, Xinjiang și Sichuan, au început să închidă operațiunile una câte una.
Motivele oficiale? Consumul uriaș de energie, mai ales că multe ferme funcționau în zone dependente de cărbune. China își propusese să elimine emisiile de carbon până în 2030, iar mineritul de Bitcoin nu prea se potrivea cu acest plan. Plus că existau îngrijorări legate de spălarea banilor și evaziunea fiscală.
În septembrie 2021, a venit declarația comună a zece organisme de stat, inclusiv poliția și Curtea Supremă. Toate tranzacțiile cu criptomonede au fost declarate ilegale, indiferent dacă schimbai cripto pe yuani sau cripto pe cripto. Ba mai mult, chiar și chinezii care lucrau pentru schimburi străine, fie și ca suport tehnic, riscau urmărire penală.
Ce s-a întâmplat cu rețeaua Bitcoin după interdicție?
Impactul a fost imediat și destul de dramatic. La momentul interdicției, China controla aproape jumătate din puterea de calcul a rețelei Bitcoin. Când fermele s-au închis, hashrate-ul global a căzut brusc. Prețul Bitcoin a scăzut cu aproape 30% în câteva săptămâni, de la vreo 40.000 de dolari la sub 30.000.
Pe forumuri și rețele sociale, dezbaterile erau aprinse. Unii spuneau că e sfârșitul, alții că e cea mai bună oportunitate de cumpărare din ultimii ani. Într-un fel, aveau dreptate ambele tabere, depinde din ce unghi priveai situația.
Minerii și-au făcut bagajele și s-au mutat unde au putut. Statele Unite, Kazahstan, Rusia au devenit noile destinații preferate. Ironic, această migrare forțată a făcut rețeaua Bitcoin mai descentralizată și mai rezistentă. Mecanismul de ajustare a dificultății a funcționat exact cum fusese proiectat, iar hashrate-ul s-a recuperat treptat.
M-a surprins cât de repede s-a adaptat ecosistemul. În câteva luni, fermele de minerit și-au reluat activitatea în alte părți ale lumii, iar rețeaua Bitcoin a continuat să funcționeze ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Pentru cei care credeau că o singură țară poate opri Bitcoin, a fost o lecție importantă despre ce înseamnă cu adevărat descentralizarea.
Mineritul ilegal: secretul pe care toată lumea îl știe
Acum vine partea interesantă. După patru ani de interdicție, datele de la Luxor Technology arată că China deține din nou peste 14% din hashrate-ul global. Unele estimări vorbesc chiar de 20%. Practic, țara e pe locul trei mondial ca putere de minerit, după SUA și Rusia. Cum e posibil așa ceva?
Răspunsul ține de specificul industriei energetice chineze. Regiuni precum Xinjiang și Sichuan produc mult mai multă energie hidroelectrică decât pot consuma sau exporta. Un miner din Xinjiang povestea pentru Reuters că multă electricitate pur și simplu nu poate fi transmisă în afara regiunii, așa că e consumată local, inclusiv pentru minerit. Proiecte noi se construiesc în continuare, departe de ochii autorităților.
Echipamentele de minerit sunt portabile, pot fi ascunse în depozite sau hale industriale din zone rurale, iar stimulentele financiare rămân puternice. Atâta timp cât Bitcoin are valoare, vor exista oameni dispuși să riște. E o realitate pe care nicio interdicție n-a reușit s-o schimbe până acum.
Ceea ce mă face să mă întreb: dacă după patru ani de interdicție strictă China e tot pe locul trei la minerit, oare funcționează cu adevărat această politică? Sau e doar un exercițiu de imagine, o declarație de intenție fără urmări practice reale? Probabil adevărul e undeva la mijloc. Interdicția a redus activitatea oficial, dar n-a eliminat-o.
De ce se agită Beijing-ul tocmai acum?
Revenirea mineritului subteran e doar o parte din explicație. Există și alte motive pentru care autoritățile simt nevoia să reafirme poziția.
În primul rând, criptomonedele reprezintă o provocare pentru modelul economic chinez, care se bazează pe controlul strict al banilor. Când oamenii pot muta valoare în afara sistemului bancar, ocolind controalele valutare, statul pierde o pârghie importantă. Pentru un guvern care pune stabilitatea financiară pe primul loc, asta e o problemă serioasă.
Apoi, China își dezvoltă propria monedă digitală, yuan-ul digital sau e-CNY. Eliminarea competiției din partea criptomonedelor private face loc pentru adoptarea monedei controlate de stat. Spre deosebire de Bitcoin, yuan-ul digital oferă autorităților vizibilitate totală asupra tranzacțiilor. E un instrument de control, nu de libertate financiară.
Mai e și chestiunea resurselor energetice. David Zhang, analist la Trivium China, explica pentru South China Morning Post că obiectivele ambițioase ale Chinei în domeniul inteligenței artificiale nu permit risipirea energiei pe activități considerate neproductive, cum ar fi mineritul de Bitcoin. Centrele de date pentru AI necesită cantități enorme de electricitate, iar competiția pentru resurse devine din ce în ce mai acerbă.
Va ridica China vreodată interdicția?
Au existat voci în mediul academic chinez care au cerut reconsiderarea interdicției, argumentând că țara pierde venituri și că surplusul de energie din unele regiuni ar putea fi valorificat prin minerit. Sună logic, dar experții rămân sceptici.
Yang Liu, avocat la firma DeHeng Law Offices din Beijing, spunea că e foarte puțin probabil ca guvernul să încurajeze mineritul în viitorul apropiat. Și reuniunea din 28 noiembrie pare să confirme această evaluare. Participanții au fost instruiți să intensifice monitorizarea fluxurilor de capital, să consolideze schimbul de informații între agenții și să reprime cu severitate orice activitate legată de criptomonede.
Ce ne învață experiența altor țări?
China nu e singura țară care a încercat să interzică criptomonedele. Rusia a flirtat cu o interdicție totală în 2022, dar a renunțat repede când și-a dat seama că e mai practică reglementarea decât prohibiția. Astăzi, rușii pot folosi criptomonede pentru comerțul internațional. Nigeria a trecut și ea de la interdicție la reglementare în 2023. Zimbabwe a avut o interdicție care a durat câteva săptămâni până când o instanță a declarat-o ilegală.
Ce arată toate aceste exemple? Că rețelele descentralizate sunt greu de oprit. Când China a închis fermele de minerit în 2021, dificultatea rețelei Bitcoin s-a ajustat automat, minerii s-au dispersat și sistemul a continuat să funcționeze. N-a fost nevoie de nicio decizie din partea vreunui consiliu de administrație. Totul s-a întâmplat conform protocolului.
Ce înseamnă asta pentru piața globală?
Pentru piețele globale, reafirmarea poziției Chinei nu e o surpriză, dar servește ca reamintire că a doua economie a lumii rămâne în afara jocului cripto oficial. Volumele de tranzacționare care dominau cândva schimburile chineze s-au mutat pe alte platforme.
Cei care vor să urmărească evoluțiile din domeniu și să înțeleagă mai bine dinamica știrilor crypto ar face bine să acorde atenție nu doar prețurilor, ci și deciziilor politice din marile centre financiare. Ce face China influențează tot ecosistemul, de la distribuția geografică a puterii de calcul până la strategiile de reglementare adoptate de alte țări.
Unii americani văd în respingerea cripto de către Beijing o oportunitate. Senatorul Pat Toomey spunea că represiunea autoritară a Chinei e o șansă pentru SUA de a atrage inovația financiară. Poate are dreptate, poate nu. Cert e că jurisdicțiile prietenoase cu cripto atrag capital și talente din cele restrictive.
Piața neagră merge înainte
În ciuda tuturor interdicțiilor, Bitcoin rămâne popular în China. Tranzacționarea over-the-counter continuă prin canale informale, grupuri pe Telegram facilitează schimburi cu parteneri din Coreea de Sud și Japonia, iar cei care dețin criptomonede au profitat adesea de scăderile de preț pentru a acumula mai mult.
Un investitor din Shanghai declara pentru Bloomberg încă din 2021 că astfel de politici nu sunt noi pentru ei și că le văd ca un semnal de cumpărare. Mentalitatea asta pare să persiste. Tehnic vorbind, simpla deținere de criptomonede nu e explicit ilegală în China, doar tranzacționarea. O distincție subtilă care creează o zonă gri pe care mulți o exploatează cu precauție.
Bătălia dintre stat și tehnologie
La un nivel mai profund, toată această saga ilustrează tensiunea dintre puterea statului și natura tehnologiei descentralizate. Blockchain-ul a fost creat tocmai pentru a funcționa independent de autorități. Când o țară cu resursele și determinarea Chinei nu reușește să elimine complet o rețea descentralizată, asta spune ceva despre reziliența acestor sisteme.
Pe de altă parte, entuziaștii Bitcoin n-ar trebui să subestimeze capacitatea statului chinez de a-și atinge obiectivele pe termen lung. Chiar dacă mineritul subteran persistă, scopul mai larg al Beijingului, adică direcționarea activității financiare digitale către sistemele controlate de stat, avansează constant. Yuan-ul digital câștigă teren, iar alternativele descentralizate devin tot mai marginalizate în economia oficială.
Ce urmează?
Reuniunea din 28 noiembrie 2025 e doar un nou capitol într-o poveste care durează de peste un deceniu. Mesajul e clar: activele digitale descentralizate nu au loc în viziunea oficială a viitorului financiar al Chinei. Cel puțin nu deocamdată.
Va rămâne așa pentru totdeauna? Greu de spus. Istoria arată că interdicțiile totale asupra tehnologiilor descentralizate sunt dificil de menținut. Dar China a demonstrat de multe ori că poate să-și impună voința când vine vorba de politică economică. Bătălia e departe de a fi terminată.
Un lucru e sigur: industria cripto va trebui să meargă înainte fără participarea oficială a celei de-a doua economii a lumii. Pentru unii e o pierdere, pentru alții o oportunitate. Criptomonedele au dovedit că pot supraviețui și prospera fără China. Întrebarea e dacă China poate prospera pe termen lung fără inovația pe care o aduc activele digitale. Timpul ne va spune.
Cert e că această saga e departe de a se fi încheiat. Vor mai fi reuniuni, vor mai fi declarații, vor mai fi interdicții reafirmate. Iar undeva în Xinjiang sau Sichuan, minerii vor continua să își facă treaba departe de ochii lumii. E o poveste despre tehnologie, putere și rezistență care merită urmărită. Pentru că, într-un fel sau altul, viitorul banilor se scrie chiar acum.
