Regulatorul serviciilor financiare din Japonia tocmai a dat undă verde pentru ceva ce mulți specialiști așteptau de ceva vreme. MUFG Bank, Sumitomo Mitsui Banking Corp. și Mizuho Bank, cei trei giganți bancari ai țării, au primit aprobarea să testeze un stablecoin denominat în yeni.
E vorba despre o mișcare care ar putea schimba destul de serios felul în care companiile japoneze fac plăți între ele.
Anunțul oficial e destul de tehnic, cum te-ai aștepta de la un regulator, dar în esență spune că testele vor verifica dacă tot ce ține de reglementări și proceduri practice poate funcționa legal și corect atunci când mai multe bănci emit împreună un astfel de instrument digital. Publicația de afaceri Nikkei Asia a scris că băncile speră să pună moneda în uz real până în martie 2026, după ce termină cu testele.
Pentru cine e gândit stablecoin-ul
Planul băncilor nu vizează consumatorul obișnuit, cel puțin deocamdată. Ideea e să folosească acest stablecoin pentru plăți interne în cadrul acelorași companii, dar și pentru tranzacții între firme diferite. Clienții corporativi ai acestor bănci vor putea folosi noua soluție. Deocamdată vorbim despre un stablecoin legat de yen, dar băncile au în minte și o variantă ancorată la dolar, deși nu au zis exact când ar urma asta.
Pentru partea tehnică s-au înțeles cu Progmat, o companie fintech din Tokyo. Colaborarea asta între băncile tradiționale, masive, și o firmă tech mai tânără arată destul de bine încotro se îndreaptă lumea financiară japoneză. Vor inovație, dar nu vor să scape controlul din mână.
Competiția nu doarme
Între timp, firmele mai mici nu au stat cu mâinile în sân. Chiar săptămâna trecută, un startup tokyoez, JPYC, a anunțat că a lansat propriul stablecoin convertibil, susținut de depozite bancare și obligațiuni guvernamentale. Deci piața japoneză pentru astfel de instrumente deja începe să prindă formă, chiar dacă deocamdată la scară mică.
Rajiv Sawhney, care gestionează un portofoliu la Wave Digital Assets International în Tokyo, crede că băncile vor reuși să implementeze planul până în martie 2026. Dar nu se așteaptă la o adoptare rapidă. Motivul lui e simplu și chiar are logică: Japonia funcționează deja, în mare parte, fără numerar.
PayPay, rețeaua aia de plăți cu coduri QR, e la tot pasul, comercianții deja o folosesc masiv. Spre deosebire de America, unde tranziția către digital încă merge cam șchiopătând, japonezii au integrat deja plățile electronice în rutina zilnică. Așa că un stablecoin ar trebui să le ofere ceva în plus față de ce au deja, altfel de ce ar face efortul?
Ce se întâmplă în rest prin Asia?
Stablecoin-urile legate de dolar încă domină piața globală, undeva pe la nouăzeci și nouă la sută din tot ce înseamnă stablecoins pe planeta asta. Dar țările din Asia de Est au început să facă pași interesanți pe cont propriu. Singapore a listat pe Coinbase, în septembrie, XSGD, un token bazat pe dolarul singaporez, cu binecuvântarea completă a Autorității Monetare. E un semn că vor să își facă propriul sistem, nu să depindă doar de dolarul american.
Coreea de Sud a lansat tot în septembrie KRW1, primul lor stablecoin pe deplin reglementat, printr-un parteneriat între Woori Bank și BDACS. Mai mult, vara asta Tether USDT a devenit disponibil la bancomate în Coreea de Sud, ceea ce înseamnă că turiștii pot retrage numerar folosind cripto. Nu e puțin lucru.
China merge pe alt drum
China, cum era de așteptat, face exact opusul. Au dat recent un semnal destul de clar că nu vor stablecoins private. Banca Populară a Chinei și Administrația pentru Spațiul Cibernetic le-au spus clar firmelor Ant Group și JD.com să uite de planurile lor de a lansa stablecoins la Hong Kong.
Beijingul vrea control total asupra oricărei forme de bani digitali, punct. Contrastul cu experimentele din Japonia, Coreea sau Singapore e destul de vizibil.
Regulamentele japoneze permit instituțiilor financiare reglementate să emită stablecoins, dar sub supraveghere strictă. Faptul că cei trei giganți bancari au primit aprobarea pentru teste arată că autoritățile vor să înțeleagă bine implicațiile înainte să dea drumul la ceva pe scară mare. E genul ăsta de abordare japoneză tipică, fără grabă excesivă, cu pași măsurați. Nu se aruncă în valuri fără să verifice mai întâi temperatura apei.
Fiecare țară din regiunea asta are prioritățile ei. Singapore vrea să fie hubul financiar inovator al Asiei, Coreea de Sud visează la un centru tech complet, Japonia preferă o tranziție supravegheată de instituțiile consacrate, iar China pune accent pe suveranitatea monetară. Nu există o rețetă unică pentru toată lumea.
Testele care urmează să înceapă vor răspunde la câteva întrebări importante. Companiile vor fi interesate de această nouă opțiune de plată? Va fi stablecoin-ul suficient de convenabil să îi determine să abandoneze ce folosesc acum? Pot băncile tradiționale să se miște destul de repede ca să rămână relevante într-o lume tot mai digitală? Răspunsurile nu vin peste noapte, dar proiectul pilot ăsta e un moment destul de important pentru Japonia.
Dacă lansarea din martie 2026 merge conform planului, Japonia va deveni una dintre primele economii majore care integrează stablecoins emise de bănci în sistemul financiar mainstream.
Ce iese din asta va influența probabil și alte țări care stau cu degetul pe buton, gândindu-se dacă să facă pași similari sau să mai aștepte. Deocamdată Japonia păstrează echilibrul ăla specific lor, încurajând inovația fără să scape frâiele.
