E ceva în aer. Cine urmărește piețele financiare simte asta de ceva vreme, dar cifrele din ultimele luni confirmă o tendință pe care mulți o bănuiau: băncile centrale din toată lumea au început să strângă aur. Serios.
Nu vorbim de achiziții simbolice, ci de cantități care nu s-au mai văzut de ani buni. Și partea interesantă? Pe lângă metalul galben, unele instituții au început să discute, măcar la nivel teoretic, despre Bitcoin. Da, ai citit bine.
Datele publicate de Consiliul Mondial al Aurului arată că în octombrie 2025, băncile centrale au cumpărat 53 de tone de aur. O singură lună. E cel mai mare volum lunar din ultimul an și marchează a treia lună la rând în care achizițiile au accelerat. Față de iulie, creșterea e de aproape 194%. Când pui cap la cap toate lunile din 2025, anul ăsta se anunță printre cele mai active din acest secol pentru acumularea instituțională de aur. Și nu pare să fie o coincidență.
Ce i-a apucat pe bancheri să cumpere aur?
Întrebarea vine de la sine: de ce se întorc băncile centrale la un activ care, hai să fim serioși, nu produce nimic? Aurul stă acolo, în seif, nu generează dobândă, nu plătește dividende. În ultimele decenii, tendința era spre obligațiuni, dolari, instrumente financiare sofisticate. Ce s-a schimbat?
Păi, s-au schimbat multe. Inflația a luat-o razna în mai multe țări, monedele s-au depreciat, iar tensiunile geopolitice par să nu se mai termine. Când ești bancă centrală și trebuie să garantezi stabilitatea rezervelor, începi să te gândești la scenarii pe care înainte le consideram science-fiction.
Aurul oferă ceva ce nicio obligațiune nu poate: independență totală față de riscul că cineva, undeva, să nu-și mai onoreze promisiunile. Când ai aur fizic în propriul seif, nu depinzi de buna-credință a niciunui guvern sau corporație.
Cei de la Deutsche Bank au făcut niște calcule interesante: ponderea aurului în rezervele băncilor centrale a ajuns la vreo 24%. Nu s-a mai văzut așa ceva din anii ’90. Practic, instituțiile astea nu doar că au început să cumpere, dar au cumpărat suficient cât să schimbe vizibil compoziția rezervelor la nivel global. E o mișcare care spune multe despre cum văd autoritățile monetare viitorul.
Lecția sancțiunilor: când rezervele tale pot fi înghețate
Nu putem ignora elefantul din cameră. Sancțiunile impuse Rusiei după ce a invadat Ucraina au trimis un mesaj pe care multe țări l-au recepționat clar. Occidentul a înghețat sute de miliarde de dolari din rezervele Moscovei. Pur și simplu le-a blocat.
Pentru orice stat care s-ar putea afla vreodată într-o poziție similară, lecția e limpede: rezervele păstrate în valute străine sau la bănci din afară pot dispărea peste noapte printr-o decizie politică. Aurul fizic, în schimb, stă acolo unde l-ai pus și nimeni nu poate pune mâna pe el decât dacă intră efectiv în seiful tău.
China și Rusia au fost printre cei mai mari cumpărători de aur în ultimul deceniu. Le-au urmat și altele, din Orientul Mijlociu, din Asia de Sud-Est. Nu înseamnă neapărat că toate se așteaptă la sancțiuni, dar reflectă o dorință clară de a nu mai depinde atât de mult de sistemul financiar centrat pe dolar.
Și Bitcoin? Serios?
Aici devine cu adevărat interesant. În timp ce băncile centrale își fac provizii de aur, o discuție care acum zece ani ar fi părut ridicolă a început să prindă contur: ar putea Bitcoin să devină activ de rezervă pentru state? Sună nebunesc, știu. Dar hai să vedem ce s-a întâmplat între timp.
Bitcoin a trecut recent de 123.500 de dolari, un maxim istoric care a făcut multe capete să se întoarcă. Nu mai vorbim de acel experiment ciudat pe care îl cumpărau doar entuziaștii tech și speculanții. Lichiditatea pieței a crescut considerabil, volatilitatea s-a mai domolit față de anii trecuți (deși rămâne mai mare decât la activele tradiționale), iar marile instituții financiare au început să-l ia în serios.
Deutsche Bank vede Bitcoin în rezervele statelor până în 2030
Analiștii de la Deutsche Bank au publicat un raport care a stârnit vâlvă: proiectează că Bitcoin ar putea apărea în bilanțurile unor bănci centrale până în 2030. Atenție, nu spun că toate statele vor adopta criptomoneda. Dar recunosc că unele țări, mai ales cele care caută alternative la sistemul financiar tradițional, ar putea testa alocări mici în active digitale.
Nu e o idee trasă de păr. El Salvador a adoptat Bitcoin ca monedă oficială încă din 2021 și a continuat să acumuleze rezerve în criptomonedă. Mulți au râs atunci, au zis că e un experiment care va eșua. Poate că da, poate că nu, dar un lucru e sigur: granița dintre imposibil și posibil a fost deja depășită. Cineva a făcut pasul.
Cehia testează apele
Mai aproape de noi, Banca Națională a Cehiei a vorbit public despre posibilitatea unei alocări de test în criptomonede. Guvernatorul instituției a spus că studiază cum s-ar comporta activele digitale într-un portofoliu diversificat de rezerve. Deocamdată, discuțiile se învârt în jurul aspectelor tehnice, gen cum faci custodia, cum raportezi contabil câștigurile sau pierderile, ce reguli aplici. Nu se grăbește nimeni să cumpere.
Băncile centrale sunt, prin definiție, instituții conservatoare. Trebuie să fie. Misiunea lor e stabilitatea, nu aventura. Dar faptul că o bancă centrală dintr-o țară membră UE discută public despre Bitcoin, chiar și la nivel de studiu, arată că subiectul nu mai e tratat ca o glumă.
De ce ar vrea o bancă centrală să țină Bitcoin?
Ca să înțelegem de ce unii iau în calcul ideea asta, trebuie să ne uităm la ce face Bitcoin diferit. Oferta e limitată la 21 de milioane de unități, punct. Asta e codificat în protocol și nu se poate schimba. Spre deosebire de monedele obișnuite, unde banca centrală poate tipări cât vrea (și am văzut ce se întâmplă când tipărești prea mult), la Bitcoin există o raritate programată.
Mai e și chestia cu rezistența la cenzură. Tranzacțiile pe rețeaua Bitcoin nu pot fi blocate de nimeni. Dacă păstrezi cheile private în siguranță, nimeni nu-ți poate confisca activele. Pentru o țară care se teme de sancțiuni sau de intervenții externe, caracteristica asta poate părea foarte atractivă.
Bitcoin funcționează non-stop, 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână, fără să depindă de vreo bancă sau infrastructură tradițională. Poți muta valoare oriunde în lume, rapid și relativ ieftin.
Aurul digital? Cam așa, dar nu chiar
Fanii Bitcoin îl numesc adesea aur digital și, într-un fel, comparația ține. Ambele au ofertă limitată, ambele sunt independente de vreun emitent, ambele pot fi păstrate fără intermediar. Dar diferențele contează la fel de mult.
Aurul are o istorie de peste 5.000 de ani. Oamenii l-au folosit ca depozit de valoare de când lumea. Bitcoin există de 16 ani. Pentru o instituție care trebuie să justifice deciziile în fața consiliului de administrație și a publicului, diferența asta de track record nu e neglijabilă. Aurul e fizic, îl poți ține în mână, îl poți pune într-un seif și uiți de el. Bitcoin există doar digital, ca o înregistrare pe un registru distribuit, și necesită o anumită expertiză tehnică pentru a fi păstrat în siguranță.
Și apoi e volatilitatea, elefantul din cameră. Da, fluctuațiile s-au mai calmat în ultimii ani, dar Bitcoin poate încă să sară sau să cadă cu 10-20% în câteva zile. Pentru o bancă centrală, care trebuie să ofere stabilitate și predictibilitate, asta e greu de înghițit.
Problemele practice: custodie, contabilitate, reglementare
Să zicem că o bancă centrală ar vrea să cumpere Bitcoin. Cum faci custodia? Cum păstrezi în siguranță un activ digital de miliarde de dolari? Există soluții dezvoltate pentru investitori instituționali privați, dar ar trebui adaptate pentru cerințele mult mai stricte ale unei bănci centrale. Vorbim de securitate fizică, protecție împotriva atacurilor cibernetice, mecanisme de recuperare dacă se pierd cheile.
Contabilitatea e altă poveste. Nu există un standard internațional clar pentru cum ar trebui raportate deținerile de criptomonede ale unei bănci centrale. Le evaluezi la costul de achiziție sau la prețul pieței? Cum tratezi câștigurile nerealizate? Par întrebări de birocrat, dar răspunsurile afectează transparența și credibilitatea instituției.
Apoi e partea reglementară. Multe țări au clarificat statutul legal al criptomonedelor pentru persoane fizice și companii, dar regulile pentru instituții publice sunt adesea vagi sau pur și simplu nu există. O bancă centrală care ar vrea să cumpere Bitcoin ar putea avea nevoie de aprobări legislative sau de modificări ale legilor existente.
Ce s-ar întâmpla dacă băncile centrale ar cumpăra Bitcoin?
Să ne imaginăm, ipotetic, că vreo câteva bănci centrale decid să aloce măcar un procent mic din rezerve către Bitcoin. Impactul pe piață ar fi probabil semnificativ. Ai adăuga o nouă categorie de cumpărători instituționali pe o piață unde oferta e limitată prin design. Presiunea pe preț ar fi în sus, evident.
Dar mai important decât efectul asupra prețului ar fi semnalul. Dacă bănci centrale, cu toată reputația și conservatorismul lor, decid că Bitcoin e suficient de sigur pentru rezervele care garantează stabilitatea financiară a unor țări, asta ar schimba percepția asupra activului. Alte instituții mari, gen fonduri de pensii sau companii de asigurări, ar putea fi încurajate să facă pași similari.
Pe de altă parte, o astfel de mișcare ar atrage și atenție reglementară. Guvernele ar fi probabil nevoite să clarifice regulile, într-o direcție sau alta. Rezultatul ar depinde de echilibrul politic din fiecare țară și de atitudinea generală față de cripto.
Cum stăm noi, în România?
În România, Banca Națională a rămas prudentă față de criptomonede, în linie cu poziția BCE. Oficialii BNR au avertizat de mai multe ori despre riscuri: volatilitate, lipsa protecției consumatorului, potențial de utilizare în activități ilegale. Nu există niciun semn că instituția ar lua în calcul alocări în Bitcoin.
Asta nu înseamnă că românii nu se uită la cripto. Piața a crescut vizibil în ultimii ani, platformele de tranzacționare raportează volume mai mari, iar interesul pentru educație financiară în domeniu e clar. Chiar dacă autoritățile rămân rezervate, fenomenul există și se extinde.
Aurul României
România are rezerve de aur de aproximativ 103,6 tone. O bună parte din ele au fost acumulate în perioada interbelică și în timpul comunismului. Din când în când, reapare în discuție ideea repatrierii aurului depozitat în străinătate, o temă care rezonează cu aceleași preocupări pe care le au și alte state: siguranța rezervelor.
Deocamdată, nu par să existe planuri de creștere majoră a achizițiilor de aur sau de explorare a alternativelor cripto. Dar într-o lume în care băncile centrale își regândesc strategiile, ce se întâmplă în exterior ar putea, pe termen lung, să influențeze și abordarea de la București.
Încotro mergem: coexistență, nu înlocuire
Pare puțin probabil ca Bitcoin să înlocuiască aurul în rezervele băncilor centrale. Cele două active fac lucruri diferite și atrag investitori diferiți. Aurul rămâne ancora tradițională, activul de ultimă instanță când totul se duce de râpă. Bitcoin, dacă va fi vreodată adoptat la nivel suveran, ar juca probabil un rol complementar, oferind diversificare și expunere la ceva nou.
Scenariul plauzibil pentru următorul deceniu e unul de coexistență. Băncile centrale continuă să acumuleze aur, iar câteva dintre ele experimentează cu alocări mici în active digitale. Succesul sau eșecul acestor experimente va arăta dacă tendința se extinde sau rămâne o curiozitate.
Ce e clar e că discuția s-a mutat din zona teoriei în zona testelor concrete. Rapoartele marilor bănci, declarațiile oficialilor, cifrele despre achizițiile de aur, toate sugerează că lumea financiară se pregătește pentru scenarii pe care acum zece ani puțini le-ar fi luat în serios.
Ce înseamnă asta pentru tine?
Pentru un investitor obișnuit, tendințele astea oferă și oportunități, și lecții. Dacă băncile centrale cumpără aur, poate că metalul prețios merită un loc în portofoliu. Dacă instituții mari încep să ia Bitcoin în serios, poate că activul a depășit faza de experiment.
Dar atenție: ce funcționează pentru o bancă centrală nu funcționează neapărat pentru tine. Băncile centrale au orizonturi de timp de decenii și pot ignora volatilitatea pe termen scurt. Tu, dacă economisești pentru casă sau pentru pensie, trebuie să ții cont de toleranța ta la risc și de nevoile tale de lichiditate.
Diversificarea rămâne regula de aur (literalmente, în cazul ăsta). Aur, acțiuni, obligațiuni, poate o expunere mică la cripto. Important e să înțelegi ce deții, ce riscuri implică și ce rol joacă fiecare activ în strategia ta de ansamblu.
Achizițiile record de aur din 2025 și discuțiile tot mai serioase despre Bitcoin în rezervele suverane marchează un moment de tranziție. Când bănci centrale cumpără 53 de tone de aur într-o lună și când Deutsche Bank proiectează prezența Bitcoin în bilanțuri oficiale până în 2030, ceva se mișcă. Încotro exact, rămâne de văzut. Dar lumea rezervelor suverane nu va mai arăta la fel.
