E un moment interesant pentru oricine urmărește piețele financiare. Aurul a avut un an excelent, cu o creștere de vreo 38% de la începutul lui 2025, în timp ce Bitcoin a avansat cu aproximativ 23%. La prima vedere, metalul galben pare câștigătorul clar. Dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple pe cât par, iar dacă sapi puțin mai adânc în cifre, descoperi o poveste cu totul diferită.
Am tot citit analize în ultima vreme și m-a frapat un unghi pe care puțini îl iau în considerare: dacă raportăm performanța acestor active la creșterea masei monetare, tabloul se schimbă dramatic. Și sincer, mi se pare că aici e miezul problemei pentru oricine vrea să înțeleagă cu adevărat ce se întâmplă pe piețele financiare în zilele noastre.
De ce contează masa monetară M2?
Hai să lămurim mai întâi ce înseamnă M2, pentru că termenul sună tehnic dar ideea e simplă. Practic, M2 reprezintă toți banii care circulă într-o economie: numerarul, depozitele la vedere, conturile de economii, plus câteva instrumente lichide pe care le poți transforma rapid în cash. E o măsură a cât de mulți bani există efectiv în sistem și cât de multă lichiditate au oamenii și companiile la dispoziție.
De ce e relevant? Pentru că din 2008 încoace, băncile centrale au tipărit bani ca niciodată în istorie. După criza financiară, apoi după pandemie, răspunsul a fost mereu același: pompare de lichidități. În America, masa monetară M2 a sărit de la vreo 12 trilioane de dolari în 2015 la peste 22 de trilioane acum. Vorbim de o creștere de 83% în zece ani. E enorm. Și asta are consecințe serioase pentru orice deții, fie că e vorba de bani în cont, acțiuni, imobiliare sau aur.
Gândește-te așa: dacă ai un randament de 10% într-un an în care masa monetară crește cu 15%, de fapt ai pierdut putere de cumpărare. Banii tăi valorează mai mult nominal, dar pot cumpăra mai puțin. Pare contraintuitiv, dar e matematică simplă. Și aici devine interesant când comparăm aurul cu Bitcoin, pentru că cele două răspund foarte diferit la expansiunea monetară.
Aurul: o creștere impresionantă, dar cu un asterisk
Nu mă înțelege greșit, aurul rămâne un activ respectabil. Are mii de ani de istorie în spate, a supraviețuit imperii și crize, iar anul acesta a performat foarte bine. Tensiunile geopolitice, așteptările legate de scăderea dobânzilor Fed-ului, achizițiile masive ale băncilor centrale din China și Rusia, toate acestea au împins prețul în sus.
Metalul galben a depășit 3.300 de dolari pe uncie și mulți se așteaptă să ajungă la 4.000 în cursul anului viitor.
Dar iată unde devine treaba ciudată. Când ajustezi prețul aurului în funcție de creșterea M2, descoperi că metalul prețios e încă sub nivelul din 2011. Ba mai mult, raportat la masa monetară, aurul e cam pe acolo unde era în 1975. Adică acum 50 de ani.
Maximul său real, ajustat pentru M2, a fost atins în 1980, în vremea inflației galopante de după șocurile petroliere. De atunci, aurul a crescut în termeni nominali, dar nu a ținut pasul cu ritmul în care s-au creat bani noi.
Ce înseamnă asta în practică? Că dacă ai cumpărat aur în 2011 crezând că te protejezi de inflație, randamentul tău real a fost, să zicem, modest. Aurul nu a ținut pasul cu tipărirea de bani. Asta nu înseamnă că e inutil, dar trebuie să fim realiști cu așteptările. Nu e leacul universal pe care unii îl prezintă.
Ce face aurul bine și unde are limite?
Aurul rămâne bun ca stabilizator de portofoliu. Când bursele se prăbușesc, metalul galben tinde să crească sau măcar să rămână stabil. E genul de activ pe care îl vrei când totul merge prost.
Volatilitatea lui e redusă comparativ cu acțiunile sau criptomonedele, ceea ce îl face atractiv pentru investitorii mai conservatori sau pentru cei aproape de pensionare care nu își permit să vadă cum le dispare jumătate din economii peste noapte.
Problema e că funcția lui de protecție împotriva erodării banilor s-a dovedit mai slabă decât credeam. Aurul crește, da, dar nu suficient de repede încât să compenseze ritmul în care băncile centrale creează bani noi. E o nuanță importantă pe care mulți o ignoră când pun bani în metalul galben așteptându-se la miracole.
Bitcoin: cu totul altă poveste
Aici lucrurile devin cu adevărat interesante. Spre deosebire de aur, Bitcoin a reușit să atingă noi maxime raportate la M2 în fiecare ciclu de creștere. Luna trecută, criptomoneda a înregistrat nu doar un record absolut, ci și un nou maxim relativ la masa monetară. E o performanță pe care aurul nu a mai replicat-o de peste patru decenii. Și asta spune ceva despre natura fundamentală a celor două active.
De ce se întâmplă asta? Răspunsul ține de design. Bitcoin are o ofertă fixă de 21 de milioane de unități, punct. Nu există nicio modalitate de a crea mai mulți bitcoini decât prevede protocolul.
Nicio bancă centrală, niciun guvern, nimeni nu poate schimba asta. Aurul continuă să fie extras din pământ, poate 1,5% pe an se adaugă la stocul existent. Dolarii pot fi tipăriți oricând, la apăsarea unui buton. Bitcoin nu funcționează așa.
Halving-ul și de ce contează pentru preț
Mai e un element pe care merită să-l menționez: halving-ul. La fiecare patru ani, recompensa pe care o primesc minerii pentru validarea tranzacțiilor se înjumătățește. Ultimul halving a fost în aprilie 2024, când recompensa a scăzut de la 6,25 la 3,125 BTC per bloc.
Asta înseamnă că ritmul în care apar bitcoini noi s-a redus la jumătate. Istoric vorbind, fiecare halving a precedat creșteri majore de preț, pentru că oferta scade în timp ce cererea rămâne constantă sau crește.
Contrastul cu sistemul tradițional e evident. Băncile centrale pot crea bani la infinit, iar minele de aur continuă să scoată metal din pământ. Bitcoin devine progresiv mai rar și mai greu de obținut. Pentru cineva îngrijorat de diluarea averii prin inflația monetară, proprietatea asta e foarte atrăgătoare. E un activ care, prin construcție, devine mai rar în timp, exact opusul a ce fac monedele fiat.
Legătura dintre Bitcoin și lichiditate
Cercetătorii au găsit o corelație de aproximativ 0,94 între prețul Bitcoin și evoluția masei monetare pe termen lung. E una dintre cele mai puternice corelații pentru orice clasă de active, ceea ce sugerează că Bitcoin reacționează foarte sensibil la câți bani există în sistem.
Există un decalaj de vreo 70 până la 107 zile între momentul când se creează bani noi și când efectul se vede în prețul Bitcoin. E timpul necesar ca lichiditatea să parcurgă sistemul și să ajungă în piețe.
Exemplul perfect e perioada 2020 și 2021. Băncile centrale au pompat lichidități fără precedent ca răspuns la pandemie, iar Bitcoin a explodat de la circa 7.000 de dolari în martie 2020 la aproape 70.000 în noiembrie 2021. O creștere de peste 900% în mai puțin de doi ani. Nu a fost coincidență și nu a fost doar entuziasm speculativ. A fost lichiditate care căuta unde să meargă, iar Bitcoin a fost unul dintre locurile unde s-a dus.
Două active, două roluri diferite în portofoliu
Am ajuns să cred că dezbaterea „aur sau Bitcoin” e oarecum falsă, o dihotomie care nu ajută pe nimeni. Cele două fac lucruri diferite și răspund la forțe diferite. Aurul funcționează ca stabilizator: când bursele cad, el tinde să crească. Bitcoin răspunde mai degrabă la expansiunea monetară și la așteptările privind lichiditatea viitoare. Sunt unelte diferite pentru probleme diferite.
Analiștii de la Bitwise au observat că aurul oferă protecție mai bună când piețele de acțiuni se prăbușesc, în timp ce Bitcoin pare mai rezistent când obligațiunile sunt sub presiune, adică atunci când randamentele cresc și prețurile obligațiunilor scad. Nu sunt substituți, ci complemente. E ca și cum ai avea o umbrelă și o geacă de ploaie: ambele te protejează de apă, dar în situații ușor diferite.
Volatilitatea: elefantul din cameră
Trebuie să fiu onest aici: Bitcoin e incomparabil mai volatil decât aurul. Poate să crească 20% într-o săptămână, dar poate și să scadă la fel de mult. Am văzut corecții de 30 sau 40% în câteva zile, momente în care și cei mai convinși susținători s-au întrebat dacă n-au făcut o greșeală. E un activ cu beta ridicat, cum ar spune finanțiștii. Amplifică mișcările pieței, atât în sus cât și în jos, și nu e pentru cei slabi de inimă.
Pentru unii, asta e un avantaj. Din 2009 până acum, Bitcoin a generat un randament total de aproape 39 de milioane la sută. Nu e greșeală de tipar. Aurul, în aceeași perioadă, a făcut cam 126%. Diferența e colosală. Dar randamentele astea vin cu nopți nedormite și momente în care te întrebi dacă ai făcut cea mai mare greșeală din viață. Nu e pentru oricine și nici nu ar trebui să fie.
Ce se întâmplă acum și ce ar putea urma?
Anul 2025 e complicat, cu multe forțe care trag în direcții diferite. Fed-ul a semnalat că ar putea reduce dobânzile în următoarele trimestre, pe fondul unei moderări a inflației, ceea ce susține atât aurul cât și Bitcoin. Tensiunile geopolitice persistă și nu par să se rezolve prea curând.
Băncile centrale din economiile emergente continuă să cumpere aur masiv, diversificându-și rezervele departe de dolar. China și Rusia, în special, au acumulat cantități impresionante în ultimii ani.
Pe partea de Bitcoin, ETF-urile lansate în ianuarie 2024 au schimbat jocul complet. Au atras miliarde de dolari de la investitori care altfel n-ar fi atins niciodată o criptomonedă. Oameni care nu știu ce e un wallet sau cum funcționează blockchain-ul pot acum să cumpere Bitcoin printr-un simplu cont de brokeraj, la fel cum ar cumpăra acțiuni Apple sau un ETF pe S&P 500.
Numai în 2025, afluxurile nete au depășit 10 miliarde de dolari. E o legitimare enormă pentru o industrie care până de curând era privită cu suspiciune de mainstream.
Dar instituționalizarea asta vine cu un preț pe care nu toți îl văd. Bitcoin a început să se comporte mai mult ca un activ de risc tradițional, corelația lui cu bursele crescând vizibil. Când S&P 500 cade, și Bitcoin tinde să cadă. Puritatea lui ca diversificator s-a diluat oarecum. E un compromis pe care piața l-a acceptat în schimbul legitimității și accesului mai larg la capital.
Estimări și scenarii pentru viitor
Analiștii de la WisdomTree au construit modele care încearcă să anticipeze ce s-ar întâmpla cu aurul și Bitcoin în funcție de ritmul expansiunii monetare. Dacă masa monetară continuă să crească moderat, în jurul a 5 sau 6% pe an, ambele active ar trebui să beneficieze.
Dar Bitcoin, cu oferta lui fixă care devine tot mai rară după fiecare halving, ar putea vedea aprecieri disproporționate chiar și la creșteri mici ale cererii instituționale. E o chestiune de aritmetică simplă: când oferta e fixă și cererea crește, prețul nu are încotro.
JPMorgan a venit recent cu o estimare interesantă: valoarea justă a Bitcoin, calculată prin comparație cu aurul și ajustată pentru volatilitatea mai mare, ar fi undeva la 170.000 de dolari.
E o cifră care pare exagerată și mulți vor ridica din sprâncene, dar vine de la o bancă care nu e tocmai entuziastă față de cripto și care a fost sceptică mulți ani. Când JPMorgan îți spune că Bitcoin e subevaluat, poate merită să asculți.
Nu competiție, ci complementaritate
Dacă ar fi să trag o concluzie din tot ce am analizat, ar fi aceasta: aurul și Bitcoin nu concurează pentru același loc în portofoliu. Sunt active diferite, cu caracteristici diferite, care răspund la stimuli diferiți.
Aurul e ancora, elementul de stabilitate care reduce volatilitatea generală și te lasă să dormi noaptea. Bitcoin e componenta de creștere, cea care poate compensa erodarea valorii cauzată de politicile monetare expansioniste, dar care vine cu un preț emoțional pe care nu toți sunt dispuși să-l plătească.
Pentru investitorul care are răbdare și stomac pentru fluctuații, combinația celor două poate avea sens. Aurul te protejează când bursele se prăbușesc, Bitcoin îți oferă potențialul de apreciere pe care metalul galben nu îl mai poate livra de unul singur.
Proporțiile depind de fiecare: mai mult aur pentru cei conservatori, mai mult Bitcoin pentru cei dispuși să accepte volatilitate în schimbul unor randamente potențial superioare.
La final, totul se reduce la ce vrei să obții și cât risc ești dispus să accepți. Aurul e pentru cei care vor liniște și au orizonturi lungi de timp. Bitcoin e pentru cei care vor să prindă valul expansiunii monetare și sunt pregătiți pentru o călătorie agitată.
Iar masa monetară, indicatorul pe care puțini îl urmăresc cu atenție, ne spune că amândouă au un rol de jucat într-o lume în care băncile centrale par să fi uitat că tipăritul de bani are consecințe pe termen lung.
