Pe 15 decembrie 2025, Aster a ieșit cu un anunț care, dacă te uiți la el cu ochii unui trader, atinge fix două butoane sensibile: costul și vizibilitatea. Noul lor Shield Mode este gândit ca un mod de tranzacționare în care deschizi și gestionezi poziții pe contracte perpetue fără să mai lași intențiile la vedere într-o carte publică de ordine.
Iar, ca să fie clar de ce ar interesa pe cineva, lansarea vine la pachet cu o promoție de comisioane zero până pe 31 decembrie 2025, plus promisiuni de execuție rapidă și lipsa costurilor de gaz pentru utilizator.
În aceeași propoziție, Aster vorbește și despre un levier care urcă până la 1001x pentru perechi pe BTC și ETH. Aici, sincer, e momentul în care mulți ridică o sprânceană. Levierul extrem nu este un „bonus”, ci o unealtă care amplifică tot, inclusiv greșelile.
Totuși, dacă îl scoți pe 1001x din peisaj și te uiți la restul mecanicii, Shield Mode spune o poveste interesantă despre cum încearcă DeFi să se maturizeze: mai multă protecție împotriva front running-ului și a jocurilor de viteză, mai puțină expunere a ordinelor, o experiență mai fluidă pentru utilizatori.
Ce lansează Aster, pe înțelesul tuturor?
În mod normal, când tranzacționezi într-un DEX care folosește o carte de ordine, te bazezi pe un registru vizibil în care se văd ordine de cumpărare și vânzare, prețuri și cantități. Problema e că, odată ce intenția devine publică, nu mai e doar o informație neutră. Este un semnal. Și, în cripto, semnalele sunt vânate.
Shield Mode își propune să scoată o parte din această „vânătoare” din ecuație. Ideea e să poți deschide și închide poziții long și short pe perpetuals fără să interacționezi cu o carte publică de ordine în același fel ca până acum. Pe românește, nu mai ești obligat să îți pui planul pe masă înainte ca tranzacția să se execute.
Aster mai spune și că executarea pe BTC și ETH ar fi fără slippage. Adică, cel puțin în forma în care e prezentat produsul, prețul la care intri ar trebui să fie prețul pe care îl primești, fără alunecarea aceea enervantă care apare când piața se mișcă repede sau când lichiditatea e mai subțire.
De ce contează discreția într-o piață în care „se vede tot”?
DeFi a crescut cu un fel de mândrie a transparenței. Totul e pe lanț, totul se poate verifica, totul se poate audita. E partea frumoasă. Partea mai puțin frumoasă e că transparența nu e doar pentru utilizatorul cinstit care vrea să verifice, ci și pentru cei care vor să profite de faptul că tu ești previzibil.
Dacă ai tranzacționat pe lanț, mai ales în perioade agitate, probabil ai simțit măcar o dată că ai intrat „un pic mai prost” decât ai vrut. Sau că prețul s-a mișcat fix împotriva ta, într-o fracțiune de secundă, de parcă cineva ți-a citit gândul. Uneori e doar volatilitate.
Alteori intră în scenă mecanisme precum MEV, adică extracția de valoare din ordonarea tranzacțiilor și din faptul că intenția ta poate fi observată înainte de execuție.
În multe situații, nu e vorba de magie, ci de viteză și infrastructură. Cine vede tranzacția înainte, cine poate reordona sau „împinge” o tranzacție în față, are un avantaj. Shield Mode promite să reducă această expunere a intenției. Nu îți face tranzacțiile invizibile în sens absolut, dar încearcă să îți scoată ordinul din postura de țintă ușoară.
„Fără slippage” nu înseamnă „fără risc”
Slippage-ul este diferența dintre prețul pe care îl vezi când te hotărăști să intri și prețul la care intri efectiv. În piețe liniștite, poate fi o diferență mică, aproape banală. În piețe volatile, slippage-ul se simte ca o palmă pe ceafă, mai ales când lucrezi cu levier.
Aster spune că pe BTC și ETH execuția ar fi fără slippage. Ca idee, sună excelent. Mai ales pentru cei care rulează strategii rapide, care intră și ies des, unde fiecare fracțiune de procent contează.
Dar chiar și aici, merită păstrată o doză de realism: „fără slippage” descrie un tip de fricțiune care este redusă, nu o garanție că piața nu se mișcă împotriva ta după ce ai intrat. Dacă prețul o ia în jos sau în sus violent, faptul că ai intrat „curat” nu te scutește de riscul de lichidare.
„Gasless” și de ce unii îl vor, chiar dacă nu par interesați de tehnicalități
În mod clasic, interacțiunile on-chain vin cu un cost de gaz. Pentru cine tranzacționează des, taxele astea ajung să fie o parte reală din calcul, nu un detaliu. Când o platformă spune că oferă tranzacționare „gasless”, mesajul e că utilizatorul nu plătește direct acele costuri în același mod, fie pentru că sunt subvenționate, fie pentru că fluxul tehnic e construit altfel.
Dincolo de bani, e și un beneficiu de ritm. În tranzacționarea cu levier, mai ales pe perpetuals, timpul contează. Când vrei să închizi o poziție și piața aleargă, nu vrei să te lupți cu confirmări, cu congestie sau cu pași în plus. Un flux mai simplu, cu mai puțină fricțiune, te ajută să reacționezi.
1001x levier: de ce sună spectaculos și de ce e, de fapt, un teritoriu îngust
Levierul e un multiplicator. Cu cât e mai mare, cu atât mișcările mici ale prețului devin mari în raport cu marja ta. Problema la levier extrem este că îți ia spațiul de respirație. Dacă intri cu o marjă mică și cu levier uriaș, uneori o mișcare banală a pieței îți poate închide poziția.
Știu, tentația e să te gândești „dacă prind mișcarea potrivită, fac o avere”. Doar că, în practică, levierul foarte mare funcționează ca o lupă: scoate la iveală nu doar momentul bun, ci și orice ezitare, orice intrare grăbită, orice lipsă de plan. În plus, în cripto există spike-uri scurte, mișcări rapide care apar și dispar, iar pe levier mare ele sunt suficiente ca să te lichideze înainte să apuci să clipești.
Asta nu înseamnă că produsul nu are utilizare. Pentru anumite strategii, pentru hedging sau pentru intrări foarte tactice, levierul este o unealtă. Doar că nu e o unealtă pentru „încerc și eu să văd cum e”. Și aici, partea interesantă din Shield Mode nu e neapărat cifra 1001, ci promisiunea de protecție a execuției, tocmai ca să nu fii împins în lichidare doar pentru că altcineva ți-a văzut intenția.
De ce Aster insistă pe ideea de „execuție protejată”?
În ultimii ani, o bună parte din conversația serioasă din DeFi s-a învârtit în jurul MEV, front running și strategiilor care exploatează ordinea tranzacțiilor. Pentru utilizatorul obișnuit, toate aceste concepte se simt ca o ceață tehnică, până în ziua în care își dă seama că „a pierdut ceva” fără să înțeleagă exact cum.
Execuția protejată e, în esență, o încercare de a reduce acele momente în care ordinul tău devine o invitație la jocuri murdare. Dacă intenția nu stă la vedere într-o carte publică de ordine, cei care urmăresc să se repoziționeze înaintea ta au mai puține date. Nu dispare complet riscul, dar se micșorează o fereastră de vulnerabilitate.
Aster a mai introdus în 2025 și conceptul de ordine ascunse, care ținteau același lucru, să reducă vizibilitatea prețului și a dimensiunii ordinului. Shield Mode pare un pas mai hotărât în aceeași direcție, un fel de „mod privat” care scoate utilizatorul din contactul direct cu registrul public atunci când își gestionează pozițiile.
Promoția de lansare și de ce volumul din Shield Mode nu intră în programul de airdrop
Până la 31 decembrie 2025, Aster spune că în Shield Mode nu se percep comisioane. E un mod rapid de a atrage utilizatori, de a aduna volum și de a testa produsul în condiții reale. Nu e nimic neobișnuit aici, majoritatea platformelor fac asta când lansează funcții importante.
În același timp, Aster precizează că volumul realizat în Shield Mode, în perioada promoțională, nu va fi luat în calcul pentru programul curent de airdrop. Motivul e destul de logic: dacă ai comisioane zero și ai putea acumula puncte de airdrop din volum, ai încuraja tranzacționarea artificială, rotirea de volum fără sens economic. Excluderea asta reduce tentația de a „inventa” activitate doar pentru recompense.
Pentru utilizator, mesajul e simplu: dacă vrei să testezi produsul, ai o fereastră fără comisioane. Dacă vrei airdrop, nu acesta e drumul, cel puțin nu în perioada asta.
Cum ar putea arăta comisioanele după perioada de lansare?
Aster vorbește despre două direcții posibile pentru taxare, după ce promoția se încheie. Un scenariu este un comision fix, procentual, pe tranzacție. Celălalt scenariu este un comision legat de profit, adică taxarea se aplică doar când tranzacția este pe plus.
În teorie, comisionul pe profit pare „mai prietenos”. În practică, efectul depinde de detalii. Cum se calculează profitul, cum se tratează pierderile, cum se face compensarea între poziții, toate astea contează. În plus, modul în care plătești comision îți schimbă și comportamentul. Unii preferă predictibilitatea unui comision mic, dar constant. Alții preferă să știe că nu plătesc când sunt pe minus.
Dincolo de preferințe, structura comisioanelor modelează piața. E un detaliu tehnic care ajunge să fie psihologie.
Ce seamănă cu bursele centralizate și ce rămâne diferit?
Din exterior, Shield Mode pare să împrumute o idee cunoscută din finanțele tradiționale și din bursele mari: tranzacționarea cu mai multă discreție, fără să expui imediat intenția. În lumea clasică există mecanisme interne și zone de execuție care reduc impactul ordinelor mari asupra pieței.
Pe CEX-uri, în general, utilizatorul nu plătește gaz și are o experiență rapidă. În schimb, acceptă custodia și regulile unei entități centrale.
În DeFi, promisiunea e alta: păstrezi controlul asupra fondurilor, totul e verificabil, dar ai și expunerea aceea specifică on-chain, unde intenția poate fi observată. Aster încearcă să facă o punte între cele două lumi. Să aducă o parte din confort și protecție, fără să renunțe la logica descentralizată.
E o direcție care pare inevitabilă. După câțiva ani în care transparența totală a fost tratată ca virtute supremă, tot mai multe proiecte descoperă că, în piață, virtutea poate deveni vulnerabilitate. Nu pentru că transparența e rea, ci pentru că este exploatabilă.
Aster Chain și ideea de confidențialitate ca infrastructură, nu ca ornament
În jurul acestui anunț apare și un context mai larg: Aster vorbește despre Aster Chain și despre extinderea funcțiilor de confidențialitate. Dacă această direcție se concretizează, Shield Mode ar putea fi doar primul strat dintr-o infrastructură care încearcă să împace două lucruri greu de împăcat: verificabilitatea on-chain și intimitatea tranzacției.
În finanțele tradiționale, instituțiile nu își expun intențiile în piață ca pe un afiș lipit pe ușă. În cripto, mulți au pornit cu ideea că totul trebuie să fie public. Apoi au venit MEV, sandwich attacks, front running, și piața a început să își regândească instinctele.
Dacă îmi permiți o comparație simplă, e ca și cum ai locui într-o casă cu pereți de sticlă. La început, pare frumos, luminos, modern. După o vreme, îți dai seama că lumina vine la pachet cu priviri indiscrete. Și începi să cauți perdele. Nu ca să ascunzi ceva neapărat, ci ca să trăiești normal.
Ce e util să știe cineva înainte să apese pe „Open”?
Pentru cine nu a mai tranzacționat perpetuals, e important un lucru: acestea nu sunt tranzacții spot. În spot, cumperi un activ și îl ții. În perpetuals, intri într-un instrument derivat, cu marjă, finanțare și lichidări. Într-o piață volatilă, pozițiile se pot închide forțat, uneori foarte repede.
Shield Mode, cu toată promisiunea lui de protecție, nu schimbă natura produsului. Îți poate îmbunătăți execuția, îi poate face viața mai grea celui care te-ar „vâna” pe baza intenției, dar nu îți promite o plasă de siguranță împotriva propriilor decizii. Aici e partea care, de obicei, se uită când lumea vede comisioane zero și levier mare.
Dacă vrei să testezi, cel mai sănătos mod de a o face este să începi cu marjă mică, cu levier redus și cu un plan clar. Nu pentru că aș vrea să dau lecții cuiva, ci pentru că e genul de piață în care înveți repede și, uneori, înveți scump. Și încă ceva: faptul că o interfață e curată și rapidă nu înseamnă că riscul e mai mic. Înseamnă doar că apuci să greșești mai repede, dacă nu ești atent.
Ce întrebări rămân, chiar dacă ideea sună bine?
În spatele oricărui anunț de produs există un test simplu: cum se comportă când piața se încinge. Într-o zi obișnuită, cu volatilitate moderată, multe sisteme arată impecabil. În ziua în care BTC sau ETH fac un salt brusc, când lichiditatea se subțiază și toată lumea apasă simultan pe aceleași butoane, se vede cu adevărat dacă promisiunea de execuție „fără slippage” și „protejată” ține.
La fel, merită urmărit cât de mult reduce Shield Mode expunerea la jocurile de tip MEV. A ascunde intenția înainte de execuție ajută, dar nu rezolvă fiecare formă de manipulare sau de presiune asupra prețului. În cripto, uneori prețul e împins și pentru că există lichidări aglomerate într-o zonă, iar piața are un fel de instinct să se ducă după ele.
Și mai există un aspect, poate mai pragmatic: perioada cu comisioane zero atrage tot felul de utilizatori. Unii vin să testeze. Alții vin să împingă limitele. Unii vin din curiozitate, fără să aibă răbdare. O platformă se vede în felul în care gestionează toate aceste comportamente, nu doar în felul în care arată în demo.
Unde se potrivește Shield Mode în peisajul cripto de la final de 2025?
Perpetualele au devenit o limbă comună în cripto: traderii le folosesc pentru speculație, pentru hedging, pentru a exprima rapid o idee despre piață. În același timp, ele au devenit și scena preferată pentru lichidări spectaculoase. Nu pentru că produsul e „rău”, ci pentru că e ușor de accesat și pentru că levierul îți dă impresia că ai control când, de fapt, ai doar mai multă sensibilitate.
În acest context, Shield Mode este un semnal că zona DEX încearcă să recupereze o parte din avantajele CEX-urilor, fără să renunțe la logica on-chain. Dacă Aster reușește să livreze o execuție curată, rapidă și mai greu de exploatat, va fi un produs atractiv pentru un segment de traderi care s-au săturat să se simtă „citiți” în piață.
Iar pentru publicul larg, poate cea mai importantă idee din știre nu este levierul maxim, ci direcția: proiectele încep să recunoască faptul că transparența totală nu e întotdeauna o binecuvântare. Uneori e o vulnerabilitate. Când începi să pui perdele la ferestre, nu înseamnă că ai ceva de ascuns. Înseamnă că vrei să îți vezi de treabă fără să te simți urmărit.
Aster, cu Shield Mode, încearcă exact asta: să îi dea utilizatorului o tranzacționare mai discretă, cu mai puține fricțiuni. Rămâne de văzut cum se simte în practică, în zilele grele, nu doar în zilele de lansare. Piața, în felul ei direct, are obiceiul să testeze totul la limită.
