Fundația Aptos a anunțat că intenționează să propună o serie de schimbări profunde în structura economică a tokenului APT.
Miza e mare: transformarea ecosistemului dintr-unul bazat pe subvenții și emisiuni continue într-un model axat pe performanță și deflație controlată. Pachetul de propuneri include plafonarea ofertei totale la 2,1 miliarde de tokeni, tăierea recompenselor de staking aproape la jumătate, o creștere de zece ori a comisioanelor de tranzacție și blocarea permanentă a peste 200 de milioane de tokeni.
Dacă va trece de votul comunității, acest plan ar putea schimba din temelii logica economică a APT și ar deschide calea spre un model în care arderea depășește emisiunea pe măsură ce rețeaua câștigă tracțiune.
Anunțul a venit printr-o postare pe platforma X, într-un moment în care tot mai multe proiecte blockchain își pun sub lupă politicile monetare. Aptos nu e singur aici. Optimism, Uniswap sau PancakeSwap au mers deja pe drumuri similare de reducere a ofertei, semn că industria crypto se orientează tot mai hotărât spre modele economice disciplinate, mai puțin inflaționiste și ancorate în utilizarea concretă a rețelelor.
De ce contează tokenomics-ul unui proiect blockchain?
Tokenomics-ul, termen care îmbină „token” cu „economie”, descrie regulile care guvernează crearea, distribuția, circulația și, la final, distrugerea unui activ digital. Pentru un proiect blockchain, tokenomics-ul funcționează ca un fel de politică monetară, asemănătoare celei pe care o bancă centrală o aplică asupra unei monede naționale.
Diferența esențială e că, în cazul blockchain-urilor, regulile sunt înscrise direct în codul protocolului și nu pot fi modificate decât prin mecanisme de guvernanță comunitară.
Un tokenomics bine calibrat stimulează adoptarea, recompensează participanții fideli și menține o presiune sănătoasă asupra prețului. Unul dezechilibrat, în schimb, duce la inflație cronică, diluarea deținătorilor existenți și erodarea treptată a încrederii pieței.
De aceea, când un proiect de calibrul Aptos anunță o reformă atât de amplă, ochii investitorilor și ai comunității se mută imediat pe cifrele din spatele propunerilor.
Aptos a fost lansat în toamna lui 2022 de foști ingineri ai proiectului Diem, inițiativa blockchain abandonată a Meta, cunoscută anterior sub numele Libra. Rețeaua folosește limbajul de programare Move și a fost gândită de la zero pentru viteză, cu capacitatea de a procesa mii de tranzacții pe secundă.
Pe plan economic, însă, modelul inițial al APT a fost unul clasic inflationist: tokeni noi emiși continuu, direcționați spre dezvoltare, granturi și recompense de staking. Acum, după mai bine de trei ani de funcționare, echipa consideră că momentul unei recalibrări serioase a sosit.
Plafonarea ofertei la 2,1 miliarde de tokeni
Probabil cea mai importantă propunere din pachetul anunțat de Fundația Aptos este introducerea unui plafon fix al ofertei, stabilit la 2,1 miliarde de tokeni APT.
Până acum, protocolul nu prevedea nicio limită maximă, ceea ce însemna că, teoretic, emisiunea putea continua la nesfârșit. Conform datelor comunicate de echipă, în circulație se află în prezent aproximativ 1,196 miliarde de tokeni.
Ideea plafonării nu e nouă în lumea cripto. Bitcoin, de pildă, are limita fixă de 21 de milioane de monede, element central al narativului său de „aur digital”. Alegerea cifrei de 2,1 miliarde de către Aptos pare aproape un gest simbolic, o multiplicare cu 100 a plafonului Bitcoin. Dincolo de simbolistică, efectul practic e limpede: odată atins acest prag, nu se vor mai crea tokeni noi, iar riscul diluării perpetue dispare.
Ceea ce face propunerea și mai relevantă e contextul temporal. Fundația a subliniat că următorul ciclu major de deblocare a tokenilor, care se întinde pe patru ani, se încheie în octombrie 2026.
După acel moment, deblocările anualizate vor scădea cu circa 60%. Combinația dintre plafon și reducerea naturală a deblocărilor ar putea crea o dinamică favorabilă prețului, mai ales dacă cererea pentru APT continuă să crească în paralel cu adoptarea instituțională a rețelei.
Reducerea recompenselor de staking
A doua propunere vizează rata anuală a recompenselor de staking, care ar scădea de la 5,19% la 2,6%. La prima vedere, o tăiere a randamentului nu sună bine pentru validatori și delegatori. Dar merită să privim mai atent contextul.
Recompensele de staking, în forma lor actuală, sunt practic subvenții plătite din tokeni proaspăt emiși. Fiecare recompensă acordată unui staker înseamnă tokeni APT noi introduși în circulație, ceea ce alimentează presiunea inflaționistă.
Scăderea de la 5,19% la 2,6% se traduce, concret, într-o emisiune mult mai mică la fiecare ciclu de validare. Rezultatul: o încetinire vizibilă a ritmului în care crește oferta totală.
Fundația a precizat că propunerea vine cu un element compensator: recompense sporite pentru cei care mențin poziții de staking pe perioade lungi. Acest tip de stimulent diferențiat, în care loialitatea e premiată iar participarea scurtă devine mai puțin atractivă, funcționează ca un stabilizator.
Descurajează speculația pe termen scurt legată de randamentul de staking și încurajează angajamentul pe durată lungă față de securitatea rețelei.
Un model oarecum apropiat există deja pe Ethereum. După trecerea la Proof of Stake prin „The Merge” din septembrie 2022, randamentul de staking pe Ethereum variază în funcție de numărul total de validatori: cu cât intră mai mulți participanți, cu atât scade randamentul individual, generând un echilibru natural.
Aptos merge pe o cale ușor diferită, mai directă: tăiere explicită a ratei, însoțită de bonusuri pentru durată.
Creșterea de zece ori a comisioanelor de gas
Dintre toate propunerile, aceasta va stârni probabil cele mai aprinse discuții. Fundația Aptos vrea o creștere de zece ori a comisioanelor de gas, cu argumentul că, la nivelul actual, costurile de utilizare a rețelei sunt atât de mici încât nu contribuie în mod real la mecanismul de ardere.
Pe Aptos, comisioanele de gas plătite în APT sunt arse, adică distruse definitiv. Mecanismul seamănă cu EIP-1559 de pe Ethereum, unde o parte din comisioanele fiecărei tranzacții e arsă în loc să ajungă la validatori. Cu cât se ard mai multe comisioane, cu atât scade oferta circulantă, iar presiunea deflaționistă crește.
Echipa Aptos susține că, și după o multiplicare cu zece, un transfer de stablecoini ar costa undeva la 0,00014 dolari. Cifra e grăitoare: chiar și cu această creștere, Aptos ar rămâne cea mai ieftină rețea pentru transferuri de acest tip.
Pentru un utilizator obișnuit, diferența e imperceptibilă. La scara rețelei, însă, atunci când milioane de tranzacții au loc zilnic, impactul devine substanțial.
Calculul e destul de direct. Dacă într-o zi obișnuită pe Aptos se procesează câteva milioane de tranzacții, iar fiecare comision crește de zece ori, volumul total de APT ars în acea zi crește proporțional.
Într-un scenariu optimist, în care aplicații de volum mare, transferuri de stablecoini, jocuri blockchain sau protocoale DeFi generează zeci de milioane de tranzacții zilnice, cantitatea arsă poate depăși emisiunea de tokeni noi. Acela e punctul de cotitură: momentul în care se distrug mai mulți tokeni decât se creează, iar APT devine efectiv deflaționar.
Lecția Ethereum și mecanismul EIP-1559
Paralela cu Ethereum e utilă aici. După implementarea EIP-1559 în august 2021, rețeaua Ethereum a început să ardă o parte din comisioanele de bază ale fiecărei tranzacții. În perioadele de activitate intensă, cantitatea de ETH arsă depășea frecvent cantitatea nou emisă, transformând ETH într-un activ temporar deflaționar.
Site-uri ca ultrasound.money au popularizat narativul, iar comunitatea Ethereum l-a folosit ca argument pentru valoarea pe termen lung a monedei.
Aptos urmărește ceva asemănător, dar cu o diferență importantă. Pe Ethereum, deflația depinde de cât de aglomerată e rețeaua și poate dispărea în perioadele liniștite. Propunerile Aptos combină mai multe pârghii deodată: plafonul ofertei, reducerea emisiunilor, creșterea arderii și blocarea permanentă a tokenilor. Ideea e să construiască o presiune deflaționistă mai stabilă, care să nu depindă de un singur factor.
Blocarea permanentă a 210 milioane de tokeni
O componentă aparte a pachetului este blocarea permanentă a 210 milioane de tokeni APT în staking. Fundația descrie măsura drept „echivalentul funcțional al unei arderi”. Acei tokeni nu vor mai putea fi vânduți sau transferați vreodată, dar vor continua să genereze recompense de staking, pe care fundația le va folosi pentru operațiunile sale curente.
Din punct de vedere economic, mecanismul e bine gândit. Cele 210 milioane de tokeni ies definitiv din circulație, ceea ce reduce oferta disponibilă pe piață cu aproximativ 17,5% din circulantul actual. Totodată, recompensele generate de acei tokeni blocați oferă fundației un venit recurent, fără să fie nevoită să vândă APT pe piață sau să depindă de emisiuni inflaționiste pentru finanțare.
Modelul amintește de conceptul de „endowment” din universitățile americane. Harvard sau Yale, de exemplu, dețin fonduri enorme investite permanent, din care doar randamentul e folosit pentru cheltuieli. Capitalul propriu-zis rămâne intact, generând venituri practic la infinit. Fundația Aptos pare să aplice o logică similară, adaptată unui ecosistem blockchain.
Politici mai stricte pentru granturi și noi criterii de performanță
Dincolo de schimbările tehnice legate de emisiune și ardere, fundația a anunțat și o reformă a politicii de granturi. Noua abordare impune indicatori de performanță mai duri, pe care beneficiarii trebuie să îi atingă înainte de a primi tokeni. Până acum, granturile se acordau pe baza promisiunilor și a planurilor de dezvoltare, fără condiționări riguroase legate de rezultate concrete.
Schimbarea reflectă o maturizare a întregii industrii. În perioada 2020-2022, multe fundații au distribuit sume generoase sub formă de granturi, de multe ori fără mecanisme serioase de verificare. Rezultatul s-a văzut: proiecte care au consumat resurse fără să genereze valoare reală.
Faptul că Aptos trece la un model condițional, în care tokenii se acordă doar după îndeplinirea unor obiective, arată că echipa ia în serios eficiența cu care alocă resursele ecosistemului.
Programul de răscumpărare și rezerva de APT
Fundația a menționat și că explorează posibilitatea unui program de răscumpărare de tokeni, un buyback, sau crearea unei rezerve de APT. Detaliile rămân deocamdată vagi, dar conceptul vine direct din finanțele tradiționale: entitatea cumpără propriile tokeni de pe piața liberă, reducând oferta circulantă și oferind, cel puțin teoretic, un sprijin pentru preț.
Programele de buyback sunt un instrument cu două tăișuri. Unii le consideră o formă subtilă de manipulare a prețului, alții le văd ca un mod legitim de a returna valoare celor care dețin tokenul. În crypto, Binance a folosit buyback-ul pentru BNB de ani buni, iar efectul asupra percepției pieței a fost în general pozitiv, chiar dacă impactul direct asupra prețului tinde să fie temporar.
Jucătorii mari din spatele reformei: BlackRock, Franklin Templeton, Apollo
Unul dintre argumentele pe care Fundația Aptos le invocă pentru urgența reformei e prezența instituțiilor financiare de prim rang pe rețea. Fundația a menționat explicit că actori precum BlackRock, Franklin Templeton și Apollo operează deja pe Aptos tokenomics update, cu sute de milioane de dolari implementați în active on-chain.
Această prezență schimbă regulile jocului. Când un fond de investiții cu active de trilioane de dolari sub administrare alege să folosească o rețea blockchain, așteptările privind stabilitatea și predictibilitatea ecosistemului sunt cu totul altele față de cele ale unei comunități de adoptatori timpurii. Instituțiile cer vizibilitate pe termen lung, reguli clare, mecanisme economice care nu le diluează expunerea prin emisiuni necontrolate.
Mișcarea Aptos poate fi citită și ca un răspuns la aceste cerințe. Un tokenomics disciplinat, cu un plafon clar al ofertei și ardere robustă, face ca APT să semene tot mai mult cu un activ financiar clasic și tot mai puțin cu o monedă experimentală. Iar asta e, aproape sigur, o condiție fără de care capitalul instituțional suplimentar nu va veni.
Tendința globală: de la inflație la deflație în crypto
Aptos nu e singurul proiect care își reconsideră modelul economic. Trecerea de la tokenomics-uri inflaționiste la cele deflaționiste sau măcar dezinflaționiste a câștigat teren vizibil în ultimii doi ani, iar exemplele recente confirmă direcția.
În ianuarie 2026, comunitatea de guvernanță Optimism a aprobat o propunere prin care fundația va iniția un buyback al tokenului OP, folosind jumătate din veniturile Superchain. Piața a primit vestea bine, citind-o ca un semnal că echipa ia în serios problema diluării.
Tot în aceeași perioadă, Uniswap, cel mai mare exchange descentralizat din ecosistemul Ethereum, a trecut prin arderea unei cantități importante de tokeni UNI, odată cu activarea mecanismului de redistribuire a comisioanelor.
Decizia a arătat că și protocoalele DeFi mature pot adopta politici monetare mai stricte atunci când contextul o cere. PancakeSwap, la rândul său, a aprobat luna trecută o propunere de reducere a ofertei de CAKE, continuând o strategie pe care o urmărește de mai mulți ani.
PancakeSwap a fost, de altfel, printre primele proiecte din ecosistemul BNB Chain care a implementat un sistem de ardere legat de comisioanele de tranzacționare.
Toate aceste mișcări converg spre aceeași idee: piața crypto nu mai tolerează la fel de ușor modelele în care tokenii se imprimă la nesfârșit fără un mecanism clar de echilibrare.
Ce înseamnă deflația pentru deținătorii de APT?
Pentru cineva care deține APT, reformele propuse vin cu efecte pe mai multe paliere. Reducerea recompenselor de staking de la 5,19% la 2,6% înseamnă, evident, un randament nominal mai mic. Asta ar putea împinge o parte dintre stakeri să își retragă fondurile și să caute oportunități mai bune în alte colțuri ale ecosistemului DeFi.
Dar dacă mecanismele deflaționiste funcționează și prețul APT crește ca urmare a reducerii ofertei circulante, randamentul real, adică ce primești efectiv în dolari, ar putea fi mai mare chiar și cu o rată nominală înjumătățită.
Un staker care încasează 2,6% anual pe un token al cărui preț urcă cu 15-20% se află într-o poziție net mai bună decât unul care primește 5,19% pe un token al cărui preț stagnează sau scade din cauza inflației permanente.
Cât despre creșterea comisioanelor de gas, deși semnificativă ca procent, rămâne neglijabilă în cifre absolute pentru orice utilizator individual. La 0,00014 dolari per transfer de stablecoini, Aptos ar fi în continuare cu mult sub costul oricărei alte rețele mari. Pentru dezvoltatorii care procesează volume serioase de tranzacții, creșterea va fi vizibilă, dar tot modestă raportat la costurile de operare pe Ethereum sau pe soluțiile de Layer 2.
Riscuri și semne de întrebare
Reformele de această amploare nu vin fără riscuri, iar câteva dintre ele merită discutate deschis. Propunerile trebuie mai întâi să treacă prin mecanismul de guvernanță al rețelei, iar aprobarea nu e deloc garantată. E posibil ca unii stakeholder-i să se opună unor elemente din pachet, în special reducerii recompenselor de staking.
Există apoi un echilibru delicat între deflație și utilizabilitate. Dacă mecanismele deflaționiste se dovedesc prea agresive, APT riscă să devină un activ pe care oamenii preferă să îl păstreze în loc să îl folosească, exact ca în cazul argumentului clasic împotriva Bitcoin ca mijloc de plată. O rețea blockchain are nevoie de activitate ca să genereze valoare. Dacă utilizatorii ezită să cheltuiască tokeni fiindcă se așteaptă ca prețul să crească, efectul poate fi paradoxal.
Mai e și chestiunea contextului de piață. Reformele tokenomice produc cel mai mare efect când piața e în creștere și cererea pentru active digitale e sus. Într-un bear market, nici cele mai bine gândite mecanisme deflaționiste nu pot contracara o presiune generalizată de vânzare. Iar ciclurile pieței crypto rămân imprevizibile, indiferent de ce promit fundamentele unui proiect.
Nu trebuie ignorat nici riscul percepției. Deși propunerile sunt prezentate ca fiind supuse votului comunității, ele au fost concepute și comunicate de Fundația Aptos, care joacă un rol dominant în ecosistem. Unele voci din comunitate ar putea vedea asta ca o centralizare excesivă a deciziilor, argumentând că schimbări atât de structurale ar trebui să vină de jos în sus, nu invers.
Ce spune această reformă despre viitorul industriei blockchain?
Privind mai larg, ceea ce face Aptos se înscrie într-o tendință de profesionalizare accelerată a proiectelor blockchain. Pe măsură ce sectorul se maturizează și reglementarea capătă contur, presiunea de a adopta practici economice transparente și aliniate cu așteptările investitorilor instituționali devine tot mai greu de ignorat.
Trecerea de la modelele inflaționiste, concepute pentru a alimenta adoptarea timpurie, la cele deflaționiste sau dezinflaționiste, gândite pentru sustenabilitate pe termen lung, marchează un moment de cotitură. Industria blockchain iese din faza de experimentare și intră într-una de consolidare. Proiectele care nu țin pasul cu această tranziție riscă să rămână în urmă.
Reforma Aptos ridică și o întrebare pe care tot mai mulți o pun: cât de mult ar trebui protocoalele blockchain să se inspire din finanțele tradiționale? Plafonarea ofertei, programele de buyback, condiționalitățile de performanță pentru granturi sunt toate instrumente împrumutate din lumea corporatistă.
Le aduc credibilitate și predictibilitate proiectelor care le adoptă, dar vine și un cost: riscul de a se îndepărta de valorile care au dat naștere mișcării crypto, în frunte cu descentralizarea și accesibilitatea.
Rămâne de văzut dacă pachetul de propuneri al Fundației Aptos va fi adoptat integral, modificat pe parcurs sau parțial respins. Ce e clar e că dezbaterea despre tokenomics-ul sustenabil a depășit stadiul teoretic și a intrat în zona acțiunii concrete. Iar pentru piața crypto, per ansamblu, asta nu poate fi decât un lucru bun.
