Multă vreme, calculul cuantic a rămas un subiect bun de conferințe și de titluri în presă, dar fără consecințe practice pe care să le simtă cineva în mod direct.
În 2026, lucrurile arată altfel. Fundația Ethereum a anunțat că pune pe picioare o echipă dedicată exclusiv criptografiei post-cuantice și că alocă două milioane de dolari pentru acest efort. Nu e vorba de un gest de imagine.
E o decizie tehnică și strategică prin care cel mai mare ecosistem de contracte inteligente din lume recunoaște, practic, că riscul cuantic e o problemă de azi, nu una de peste două decenii.
Când un proiect de talia Ethereum face o astfel de mișcare, discuția se mută de la „oare se va întâmpla vreodată?” la „cât de repede trebuie să ne pregătim?”.
Ce face un computer cuantic diferit și de ce ar trebui să ne pese?
Ca să înțelegem de ce subiectul ăsta contează atât de mult, merită o mică paranteză tehnică.
Calculatoarele obișnuite lucrează cu biți, adică unități de informație care iau valoarea 0 sau 1, niciodată ambele în același timp. Un calculator cuantic funcționează cu qubiți, care profită de un fenomen din fizica cuantică, superpoziția, și pot reprezenta simultan ambele stări. Asta îi dă un avantaj imens la anumite categorii de calcule, pe care un computer tradițional le-ar rezolva în mii de ani.
Printre aceste calcule se numără factorizarea numerelor foarte mari. Pe ea se sprijină criptografia cu cheie publică, adică exact fundația pe care stă securitatea digitală actuală, de la emailuri la tranzacții bancare și, firește, la blockchain.
Matematicianul Peter Shor a demonstrat încă din 1994 că un calculator cuantic destul de puternic ar putea sparge atât criptarea RSA, cât și cea pe curbe eliptice (ECC). Ambele sunt folosite de Bitcoin, de Ethereum și de restul rețelelor blockchain existente.
Deocamdată, niciun calculator cuantic din lume nu dispune de suficienți qubiți stabili ca să ruleze algoritmul lui Shor pe chei criptografice reale. Dar ritmul progreselor crește vizibil de la an la an.
Google, IBM și Microsoft investesc sume uriașe, la care se adaugă bugete de cercetare militară și guvernamentală din mai multe țări. Fiecare generație nouă de procesoare cuantice aduce qubiți mai stabili și metode mai bune de corectare a erorilor.
Confortul fals al orizonturilor lungi
Unele voci din industria crypto continuă să trateze subiectul cu seninătate. Adam Back, fondatorul Blockstream și unul dintre numele de referință din ecosistemul Bitcoin, a susținut de mai multe ori că Bitcoin nu are de ce să se teamă de calculatoarele cuantice în următorii 20, poate 40 de ani.
Argumentul lui pornește de la premisa că pericolul real apare abia când o mașină cuantică poate sparge o cheie criptografică în timp real, pe loc.
Problema e că raționamentul ăsta trece cu vederea un risc mai subtil și, din anumite puncte de vedere, mai grav: strategia „colectează acum, decriptează mai târziu”. Funcționează simplu, dar are implicații profunde.
Un actor ostil, fie că vorbim de un stat, o agenție de informații sau un grup privat bine finanțat, poate colecta deja chei publice expuse pe blockchain și date criptate, poate să le stocheze liniștit și să aștepte. În momentul în care un calculator cuantic suficient de performant devine operațional, toate acele date devin brusc accesibile.
Conform unui raport Deloitte, aproximativ patru milioane de Bitcoin, cam un sfert din oferta utilizabilă, stau în adrese ale căror chei publice sunt vizibile pe blockchain. Sunt adrese din care s-au făcut tranzacții, iar cheia publică a rămas expusă. Când pragul cuantic va fi atins, acele portofele ar putea fi golite practic peste noapte, folosind algoritmul lui Shor.
N-ar fi un proces gradual, cu semnale de avertizare. Ar fi un eveniment brusc, masiv și fără cale de întoarcere. Iar piața crypto, care funcționează pe baza încrederii absolute în integritatea criptografică, ar primi o lovitură de la care recuperarea ar fi extrem de complicată.
De ce migrarea criptografică e mult mai grea decât pare?
Cei care minimizează riscul au un contraargument recurent: când va fi nevoie, blockchain-urile vor trece pur și simplu la standardele de criptografie post-cuantică pe care le dezvoltă Institutul Național de Standarde și Tehnologie din SUA (NIST). Sună rezonabil la prima vedere, dar subestimează enorm ce înseamnă o astfel de tranziție la scara unui blockchain funcțional.
Nu vorbim de un patch sau de o actualizare pe care o descarci și o instalezi. Migrarea criptografică afectează protocolul în sine, de la modul în care funcționează nodurile din rețea și portofelele utilizatorilor, până la contractele inteligente și mecanismele de validare a semnăturilor digitale.
Totul trebuie rescris, testat, coordonat și implementat simultan pe o rețea descentralizată globală. Cercetătorii au estimat că o astfel de migrare pentru Bitcoin ar putea dura până la 76 de zile de oprire totală a rețelei. Dacă tranziția s-ar face cu capacitate redusă, ca să se limiteze riscurile de atac pe parcurs, durata estimată depășește 300 de zile.
Gândește-te ce înseamnă asta pentru un activ cu o capitalizare de peste un trilion de dolari.
Bursele crypto s-ar bloca, piețele de derivate ar intra în haos, ETF-urile legate de Bitcoin și-ar suspenda tranzacționarea, iar sistemele de custodie instituțională ar trebui oprite. Efectele n-ar rămâne cantonate în crypto.
Cum ar resimți șocul întregul sistem financiar?
Infrastructura bancară și de plăți din toată lumea folosește aceleași tipuri de algoritmi criptografici pe care îi considerăm acum vulnerabili. Decontările interbancare, semnăturile digitale din tranzacțiile financiare, mecanismele automate de compensare, toate rulează pe criptografie care ar putea ceda în fața unui calculator cuantic serios.
Un atac reușit n-ar compromite doar criptomonede. Ar putea bloca sisteme de plăți întregi, ar invalida contracte digitale și ar forța opriri de urgență la nivelul unor rețele financiare majore. Iar de acolo, efectul s-ar propaga în piețele de acțiuni, în piața valutară, în datoria suverană. Încrederea pe care o ia toată lumea de bună, aceea că tranzacțiile digitale sunt sigure, ar fi zdruncinată din temelii.
Nu e un scenariu dintr-un film. E o posibilitate pe care reglementatorii din mai multe țări o analizează deja cu toată seriozitatea.
Europa își face planul, dar și ceilalți se mișcă
Comisia Europeană a publicat, împreună cu statele membre, o foaie de parcurs pentru trecerea infrastructurii digitale europene la criptografie post-cuantică. Calendarul e ambițios dar concret: până la finalul lui 2026, fiecare stat membru trebuie să aibă o strategie națională în domeniu.
Până în 2030, infrastructura critică trebuie să funcționeze cu criptare rezistentă la atacuri cuantice. Iar până în 2035, tranziția ar trebui finalizată în toate sistemele unde e tehnic posibil.
Termenele astea nu au fost alese la întâmplare. Reflectă estimări venite din serviciile de informații și din comunitatea de cercetare privind momentul în care calculatoarele cuantice ar putea trece de la stadiul experimental la cel operațional. E semnificativ că UE tratează acum criptografia post-cuantică cu aceeași seriozitate pe care o acordă securității cibernetice clasice.
În paralel, Statele Unite și China își dezvoltă propriile programe, iar competiția pentru supremație cuantică are implicații mult dincolo de lumea crypto. Cine va controla primul tehnologia cuantică matură va avea un avantaj strategic în domeniul informațiilor, al apărării și al infrastructurii financiare globale.
De ce mișcarea Ethereum contează mai mult decât pare?
Ethereum nu e doar un blockchain. E platforma pe care rulează cea mai mare parte a aplicațiilor descentralizate, a protocoalelor de finanțe descentralizate și a activelor tokenizate din întreaga industrie. Dacă securitatea criptografică a Ethereum ar fi compromisă, unda de șoc ar ajunge în fiecare colț al ecosistemului crypto.
Echipa nou creată de Fundația Ethereum explorează integrarea unor algoritmi post-cuantici precum CRYSTALS-Dilithium, pentru semnături digitale, și CRYSTALS-Kyber, pentru schimbul de chei. Amândoi au primit aprobarea NIST.
Dar trecerea de la teorie la practică pe un blockchain viu, activ, cu milioane de utilizatori și mii de aplicații, e o provocare inginerească de calibru cu totul aparte. Trebuie păstrate performanța, compatibilitatea cu sistemele existente și securitatea rețelei, toate deodată.
Gestul Ethereum ar putea să-i determine și pe alții să se miște. Bitcoin, deși e cel mai cunoscut și cel mai valoros blockchain, nu are deocamdată niciun plan clar pentru o migrare post-cuantică.
Comunitatea Bitcoin e conservatoare prin tradiție când vine vorba de schimbări de protocol, iar asta face o tranziție de asemenea anvergură și mai anevoioasă.
Când inteligența artificială amplifică amenințarea
Riscul cuantic nu funcționează într-un vid. Se suprapune cu expansiunea rapidă a inteligenței artificiale, care accelerează deopotrivă cercetarea constructivă și dezvoltarea capacităților ofensive în spațiul cibernetic.
Îmbinarea celor două tehnologii deschide o perspectivă îngrijorătoare: atacuri automatizate, la viteză de mașină, care depășesc cu mult ritmul în care guvernele și instituțiile pot reacționa.
Legislația se mișcă în ani. Un algoritm se execută în fracțiuni de secundă. Diferența asta de viteză crește odată cu fiecare salt tehnologic, iar nimeni n-a găsit încă o formulă de echilibrare.
Blockchain-urile au fost gândite tocmai ca să elimine punctele slabe centralizate. Dar dacă matematica pe care se construiește securitatea lor se dovedește vulnerabilă, exact acele puncte slabe reapar, doar că la un nivel și mai profund. Practic, tot edificiul se clatină dacă fundația cedează.
Ce înseamnă asta pentru investitori?
Investitorii instituționali încep să privească riscul cuantic ca pe un factor real, nu ca pe o curiozitate tehnică. Pe măsură ce discuția capătă amploare, capitalul se va orienta progresiv spre proiectele care demonstrează pregătire concretă.
Blockchain-urile fără un plan articulat de tranziție post-cuantică vor fi percepute ca mai riscante, iar primele de risc asociate lor vor crește. Reglementatorii vor cere în mod natural raportări privind rezistența criptografică, la fel cum cer astăzi raportări de securitate cibernetică. Fondurile de investiții vor include evaluarea riscului cuantic în procesul de due diligence.
Ceea ce face Ethereum acum e un semnal pe care piața nu-l va ignora mult timp. Proiectele care se pregătesc din timp câștigă un avantaj clar, în vreme ce cele care rămân pasive riscă să fie prinse pe picior greșit exact când miza e cea mai mare.
Ce ne învață tranzițiile criptografice din trecut?
Cine a trăit trecerea de la standardul DES la AES știe că o migrare criptografică nu e niciodată lină. A durat ani, a costat mult și a presupus eforturi de coordonare considerabile, deși era vorba de o schimbare între două standarde de criptare simetrică, incomparabil mai simplă decât ce presupune tranziția post-cuantică.
Trecerea de la HTTP la HTTPS oferă o altă lecție. A fost nevoie de peste zece ani ca adoptarea să devină majoritară pe web, iar presiunea era mai degrabă legată de confidențialitatea datelor decât de perspectiva unui atac iminent.
La blockchain-uri, dificultatea se amplifică pentru că nu există nicio autoritate centrală care să impună actualizarea. Fiecare nod, fiecare miner și fiecare validator trebuie să adopte noile standarde, iar coordonarea unui asemenea efort pe o rețea globală descentralizată e, prin natura ei, lentă și plină de fricțiuni.
Ce poate face industria și ce pot face utilizatorii?
Recunoașterea riscului e pasul cel mai important. Amenințarea cuantică nu e ceva vag, plasat într-un viitor nedefinit. E un risc activ, care se acumulează deja prin colectarea datelor expuse și care necesită planificare serioasă începând de acum.
Proiectele blockchain ar face bine să demareze evaluări ale vulnerabilităților criptografice, să aloce bugete pentru cercetare post-cuantică și să traseze calendare realiste de migrare. Nu e o cheltuială pe care și-o pot permite s-o amâne la nesfârșit.
La nivel individual, utilizatorii au la dispoziție o măsură simplă dar eficientă: mutarea fondurilor din adrese ale căror chei publice au fost expuse prin tranzacții anterioare în adrese noi, nefolosite. Nu e o soluție completă, dar reduce semnificativ suprafața de atac și adaugă un strat de protecție care poate conta.
Iar reglementatorii, la rândul lor, trebuie să integreze cerințe de rezistență cuantică în cadrele normative pentru active digitale. Foaia de parcurs a UE oferă un punct de plecare solid, dar punerea în practică va cere colaborare susținută între autorități, industrie și mediul academic.
Nu e o întrebare de „dacă”, ci de „când”
Fizica cuantică nu e o modă și nici o speculație. E știință verificabilă, cu rezultate experimentale concrete, susținută de investiții fără precedent la nivel global. Progresele în construcția calculatoarelor cuantice sunt măsurabile și documentate, nu simple promisiuni de marketing.
Fundația Ethereum a decis să acționeze. Uniunea Europeană și-a trasat un calendar. Rămâne de văzut dacă restul industriei va urma sau va continua să mizeze pe ideea că viitorul e suficient de departe ca să nu merite efort.
Dar experiența ne arată un lucru destul de clar: cei care ignoră amenințările previzibile ajung mereu să plătească mai mult decât cei care se pregătesc din timp. În cazul criptomonedelor, prețul nu ar fi doar financiar. Ar pune sub semnul întrebării credibilitatea unui întreg model de încredere digitală, construit în ultimii cincisprezece ani cu enormă energie și convingere.
